Iovan Iorgovan si a lui piatra - Varful Piatra Iorgovanului

TIPĂREȘTE

Asa cum am povestit in articolul referitor la cazare, am dorit sa ne petrecem un mic sejur intr-o zona, Retezatul Mic (sau Retezatul Calcaros) mult mai putin mediatizata fata de mult mai cunoscutul Retezat Mare. Aici doream sa facem o drumetie in primul rand pana la Piatra Iorgovanului si apoi functie de cum ne permite vremea si pe alte trasee din zona.

Ne-au incurcat un pic evenimentele din zona Piule - Plesa, petrecute cu o luna inainte de data vacantei noastre, cu acele aprox. 500 de oi moarte pe versanti, lucru care a dus la o aglomerare temporara de ursi in zona si la inchiderea unui traseu turistic in acea zona. Asa ca am reconfigurat traseele “din mers”. In prima zi a sejurului am hotarat sa facem traseul Piatra Iorgovanului. Am ales varianta cu intrare in traseu din zona Cabanei de vanatoare Campusel si urcare directa, pe langa caldarea glaciara Gauroane.

Vf. Piatra Iorgovanului din Masivul Piule-Iorgovanul este cel de-al treilea varf ca inaltime din masiv, avand o altitudine de 2014m.

Deci, am plecat dimineata cu masina de la pensiune, am coborat la sosea, si apoi in dreapta cam 17 km pana la Campusel. Am parcat in zona de campare de vis-a-vis de Cabana de Vanatoare Campusel si profitand de vremea buna, era doar usor innorat si cu ceva soare pe ici pe colo, am luat-o la picior pe traseu. Jos pe indicator timpul normat este de 3h - 3h30’, l-am facut in vreo 2h50’ cu suficiente pauze de foto. Este un traseu destul de usor, placut, in prima parte mergandu-se prin padure, cu umbra si cu bonus mare de fragute parfumate, apoi iesindu-se in gol alpin. Se urca totusi constant fiind o diferenta de nivel de vreo 800 m, de jos din sosea pana pe varf. Odata iesiti din padure, in golul alpin am intalnit, din loc in loc, si cateva flori de colt. Am trecut prin zona caldarii glaciare Gauroane, foarte frumoasa, care se afla cam la 1600 m altitudine si am continuat spre locul unde si-a incercat palosul Iovan Iorgovan conform legendei, despicand acea stanca care s-a numit de atunci, conform legendei, Piatra Iorgovanului. Din zona Gauroane se deschide pentru prima data frumoasa priveliste spre Masivul Oslea, “de peste drum”. Incet, incet, cand printre pietre, cand printre jnepeni, urcand pe Piciorul Pietrei Iorgovanului am ajuns in saua Stanuletii Mici, iesind practic in zona de creasta, cam la 1900m altitudine. Ajunsi aici se poate vedea conturat si Vf. Piatra Iorgovanului, care pana atunci a stat pitit dupa culme. De sus, din sa, se ajunge rapid pana pe varf, cam in 20 minute. Privelistea care se arata de pe Vf. Piatra Iorgovanului este tare faina, avand deschidere la 360 grd, spre Valea Lapusnicului si Retezatul Mare, spre Muntii Godeanu cu Masivul Borascu dar si spre Muntii Vilcan cu Vf. Oslea.

La intoarcere dupa o binemeritata pauza de odihna, ceva mancarica din "bucataria" rucsacului si bineinteles foto, am inceput sa coboram usurel si apoi ceva mai accelerat pentru ca incepusera nori sa se cam adune deasupra noastra.

Nu a plouat deloc pana am ajuns jos la masina, cu toate ca incepusera cativa stropi mari, ceva tunete dar relativ departe. Cam in 2 ore si ceva am fost inapoi la masina, iar de acolo “calare” pe masina inapoi spre pensiune. Ne-am mai oprit in drum, cativa kilometri mai jos, si am intrat un pic pe traseul ce duce la stana Scorota. Traseul incepe chiar din sosea, traversand un pod de beton peste Jiul de Vest, unde exista si un indicator cu marcajul traseului. Prima parte a acestui traseu este foarte frumoasa, fiind prin Cheile Scorotei. Este un canion uscat, fara apa, in unele locuri foarte ingust, peretii verticali fiind in unele locuri la vreo 2 m distanta unul de altul. Tot aici se afla si Pestera Zeicului, dupa numele haiducului Zeicu care s-a adapostit in acea pestera, de potera. Am inaintat cam 1 km pe acest traseu, doar pe portiunea cheilor, apoi ne-am intors.

Daca in grupul de drumetie exista si copii, merita, este obligatoriu :), o trecere si pe la pensiunea Retezat unde pe langa faptul ca se poate manca un pastrav din crescatoria proprie, copii se pot distra pe cinste in parcul de aventura amenajat langa pensiune.

Cam asa am petrecut noi o zi relaxanta psihic, dar pot spune ca nici efortul fizic nu a fost cine stie ce.

Ajunsi pe seara la pensiunea noastra, incercand sa ne organizam programul pentru a doua zi, am oscilat intre a merge pe Vf. Oslea, sau a ne plimba pana la frumoasele cascade de pe Valea Marii si Valea Lazaru. Am ales pana la urma plimbarile la cascade si pentru faptul ca a dimineata urmatoare ne-a intampinat cu un cer limpede, care prevestea o zi insorita iar traseul pana pe Oslea era in mare parte prin gol alpin, prin soare. Despre cascade si Pestera de Gheata, va urma……

---

VIZUALIZĂRI: 4078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI