Acolo unde tacerea vorbeste...

TIPĂREȘTE

Pentru mine a fost prima intalnire cu masivul Retezat. Si pot spune ca a fost dragoste la prima vedere.

Am gasit acolo o bucatica de Rai, o lume a lacurilor presarate printre piscuri semete, o lume salbatica, unde natura a avut mai putin de suferit din cauza interventiei oamenilor. Cel mai mult mi-a placut acea liniste care te copleseste, acea natura in stare pura, acea senzatie ca nimic nu mai conteaza atat timp cat tu esti acolo si respiri adanc aerul tare.

Parcul National Retezat se afla in vestul Carpatilor Meridionali si este renumit pentru diversitatea faunistica si floristica. Nu este un secret faptul ca Retezatul detine aproximativ 40 % din totalul lacurilor glaciare de la noi din tara, si ca cel mai intins lac glaciar (Bucura) si cel mai adanc lac glaciar (Zanoaga) se afla tot aici. Fara nici o exagerare Parcul National Retezat poate fi numit taramul lacurilor glaciare. Exista foarte multe atractii turistice care asteapta sa fie admirate, de aceea parcul atrage foarte multi turisti romani si straini. Retezatul este cel mai complex si mai grandios masiv al Carpatilor Romanesti.

Noi am descoperit aceasta lume magica intr-o superba zi de octombrie impreuna cu inca doi prieteni. Ei s-au gandit sa petrecem altfel o duminica insorita, sa iesim din agitatia orasului si noi am acceptat fara sa stam prea mult pe ganduri. Pentru mine a calatori inseamna cea mai mare placere. Sa descopar locuri noi, sa ma bucur de natura si de salbaticia ei, ma relaxeaza cel mai tare. Iubesc natura si imi doresc ca noi, oamenii, sa avem grija de ea. In Retezat nu am gasit aproape nici o urma a faptului ca mii de turisti trec pe acolo, locul a ramas la fel de curat, fapt care nu poate decat sa ma bucure. A respecta natura mi se pare egal cu respectul de sine.

Traseul nostru a fost: Timisoara - Lugoj - Otelul Rosu - Sarmisegetuza - Clopotiva - Parcul National Retezat. Dupa Clopotiva ajungi la Barajul Lacului Gura Apelor, un lac foarte frumos, unde nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim. Lacul este foarte intins, si mi-a amintit de Lacul Izvorul Muntelui. Seamana ca doua picaturi de apa. Este incadrat de munti a caror paduri s-au aurit a toamna. Nuantele ruginii ale padurilor de foioase iti incanta ochii in oglinda lacului. Ai impresia ca nu poate nimic sa tulbure acest tablou, nici macar zgomotul produs de zborul unei gaze.

Mergand mai departe ajungi la intrarea in parc, la bariera, unde trebuie sa achiti o taxa de 7 lei/masina si 5 lei/pers. Doamna foarte draguta ne da cateva indicatii si pornim pe un drum forestier pana ajungem la Poiana Pelegii, loc de campare si punctul pornirii spre aventura. Drumul prin padure il parcurgi cu masina in o ora si ceva. Mergand incet am putut observa frumusetea unei paduri de toamna. Un parau indraznet ne incanta auzul cu susurul sau, inveselind tacerea padurii. Scump la vedere, parca se juca de-a v-ati ascunselea cu noi, trecand ba in stanga, ba in dreapta drumului, ba coborand de pe o stanca cand ne asteptam mai putin. Am zarit copaci batrani, parca eterni, pe a caror radacini s-a asezat un strat moale si umed de muschi. Mii de gaze anima tabloul, pasarelele isi canta si ele dorul si razele soarelui strapung poienite parca magice. Cred ca un bagaj imens de epitete nu pot reda frumusetea padurii si inaintand zarim piscuri de munti care ne asteapta rabdatori.

Ajunsi in Poiana Pelegii, parcam masina si pornim increzatori spre traseul catre Lacul Bucura (cruce rosie), care dureaza aproximativ 2 ore. Traseul este bine marcat, pe bolovani si pe copaci, si este imposibil sa te ratacesti. Chiar de la inceput se poate observa ca traseul nu e usor deloc, eu l-am numit traseul bolovanilor :) Pentru niste oameni care nu au o conditie fizica de invidiat sau pentru cei care nu merg in fiecare weekend pe munte, pot spune ca e un traseu destul de dificil. Practic doua ore te cateri. Dar efortul iti este rasplatit, la fiecare 10 min ti se deschide in fata ochilor alt peisaj, care iti da putere sa continui. La un momnet dat iesi din padure si incepi sa descoperi farmecul varfurilor de munti inalti care parca iti zambesc si te incurajeaza, acoperiti de jnepenis si alte plante salbatice protejate prin lege, a caror singuratate o alungam pentru o clipa. Cararile sunt inguste, traseul este abrupt, tot mai sus trebuie sa ajungem, asa ca incet incet inaintam si tragem adanc aerul tare in piept. Pe traseu ne-am intalnit cu alti turisti care ne-au salutat si ne-au informat cat mai avem de urcat pana la lac. Pe partea stanga am vazut si Lacul Lia, mult mai mic decat Bucura dar nu mai putin fermecator. Are apa verzuie si se incadreaza perfect in galbenul stancilor de calcar. E asa, ... ca o promisiune pentru ce are sa urmeze si nu dupa mult timp ne intalnim si cu Lacul Ana, la fel de magic si singuratic.

Dupa 2 ore am ajuns si la Lacul Bucura. Numele lui este foarte inspirat, este un lac care iti aduce atata bucurie in suflet, un loc care iti aduce zambetul pe buze si iti atinge inima. Este intradevar foarte intins pentru un lac glaciar si se afla intr-o caldare. Albastrul sau intens face sa vibreze toata salbaticia Retezatului, si ne intindem undeva sa putem sa il admiram. Soarele isi trimite razele care strapung luciul apei transformandu-le in sclipiri de argint. Nu credeam vreodata ca niste pietre sau bolovani pot oferi atata farmec unui loc, dar cei care se aflau in partea stanga a lacului ii ofereau unicitate. Din orice unghi l-am privit mi s-a parut la fel de spectaculos. Undeva in inima muntilor, ca un ochi albastru, protejat de munti care se oglindesc in apa lui, la 2040m, acest loc te face sa te simti mai aproape de cer. Lacul Bucura m-a facut sa ma simt atat de mica in fata lui, atat de nesimnificativa in fata frumusetii sale.

Catre Varful Peleaga, cel mai inalt varf din Retezat mai se fac inca 2 ore, dar traseul pare foarte dificil si nu mai am avut timp, pentru ca se intuneca foarte repede. Dar o idee buna este sa va campati la Bucura si sa faceti circuitul lacurilor glaciare care sunt convinsa ca merita tot efortul. Pentru noi a fost o excursie de o zi si timpul nu ne-a permis sa vedem mai multe.

Abia de aici pornesc celelalte trasee turistice catre vai si lacuri glaciare, catre varfuri de munti care vor sa fie escaladati. Cred ca unul din lucrurile care face Retezatul atat de special este faptul ca in acelasi masiv gasesti un relief tipic glaciar, cu vai, lacuri si circuri glaciare, dar si calcare impanzite de chei, pesteri si avene.

Si daca Dumnezeu a creat pentru noi asemenea locuri, nu putem decat sa avem grija si sa le respectam, sa se poata bucura si urmasii nostrii de ele...

---

VIZUALIZĂRI: 2440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI