În cautarea Tăurilor din Valea Rea

TIPĂREȘTE

Traseu tip circuit: Carnic - Cascada Maria Magdalena - Valea Rea - Taurile din Valea Rea - Zanoagele Galesului - Lacul Gales - Taul dintre brazi - Carnic

Durata circuit: 10:30 h cu tot cu pauze am facut noi (la Lacul Gales 45 min pauza, in rest pauze mici, de 10-15 min)

Marcaje: Carnic-Banda albastra pe forestier pana la prima intersectie; triunghi albastru spre cascada, dupa cascada urmam apoi triunghi galen spre Valea Rea pana dupa lacuri; cruce rosie apoi spre Zanoagele Galesului si Lacul Gales; triunghi rosu in continuare (un mic ocol 15min dus intors de cerc rosu spre Taul dintre brazi), revenim la traseu si ajungem curand pe banda albastra spre Carnic

Dificultate: mediu (nu e tehnic traseul dar este obositor datorita lungimii)

Am ales din nou un traseu in Retezat pentru ca stiu un singur lucru despre acesti munti. Niciodata nu inceteaza sa te impresioneze. Indiferent de anotimp sau de traseul ales mereu am ajuns inapoi acasa cu zambet tamp greu de sters de pe fata. Fie ca mergi spre lacuri, spre cascade sau spre un varf, peisajul este diversificat si jucaus si mereu ti se deschide o alta lume cu cat urci mai mult. Marcajele sunt foarte bine puse la punct, nu ai cum sa te ratacesti. Sunt chiar dese, nu prea sunt momente in care le cauti, pentru ca le vezi mereu pe copaci sau pe stanci. Drumul pana in Carnic se face cu masina si e in stare ok, pe anumite portiuni trebuie grija la gropi, dar se poate face cu orice masina.

Eu si inca 9 prieteni (tineri si inca, nelinistiti) am pornit spre aceasta noua aventura din care am ramas cu amintiri tare faine. Optimista din fire, credeam ca 9 ore vom face cu tot cu pauze. Dar un lucru e sigur. Cu cat suntem mai multi in traseu cu atat mai lung devine. Fiecare isi gaseste alt moment cand sa il apuca foamea sau osteneala iar pauzele sunt mai multe mereu. Dar si distractia mai mare.

Acest traseu de tip circuit mie nu mi s-a parut unul greu pentru ca nu sunt foarte multe portiuni cu urcare accentuata care sa te stoarca de energie. Ai si parti unde urci accentuat dar si unde esti intr-o continua coborare, dar si mult timp in care te plimbi pur si simplu. Iar prin Valea Rea urcarea e usoara. Peisajul oricum te face sa uiti de tot.

Din Carnic (1000m altitudine) am pornit pe banda albastra pe un drum forestier lat, comun pentru toate traseele din acel punct. Am platit la intrarea in traseu 10 lei pers pentru intrarea in Parcul National, am intrat in traseu la ora 8 dimineata. Multe masini parcate, oameni care isi pregatesc rucsacii, forfota si voie buna. Urcarea e usoara, se face treptat inca, numai bine cat sa iti incalzesti muschii. Ajunsi la intesectia cu urcarea spre Cabana Pietrele noi schimbam marcajul cu triunghi albastru pentru nu foarte mult timp. In drum ne intampina la un moment dat Cascada Maria Magdalena iar banca asezata la racoarea padurii de invita sa iei o pauza si sa admiri frumoasa cadere de apa. E super linistit locul si iti da o energie buna.

Continuam prin padure si nu dupa mult timp ajungem la intersectia cu triunghi galben dupa 2 h de la plecarea din Carnic. Schimbam marcajul care ne duce catre Valea Rea. Incepem sa luam altitudine si urcarea e abrupta si grea pentru cel putin 30 min. Cand iesim din padure, jnepenisul ne zambeste prietenos iar Paraul Valea Rea ne tine companie si da prospetime cu susurul lui neintrerupt. Ajungem la 1750 m altitudine si toata aceasta Vale Rea arata diferit de cum mi-am imaginat-o. Am mai vazut o parte din ea in alte trasee de creasta dar e atat, dar atat de frumoasa si complexa, cu atatea elemente ale naturii asezate toate intr-o ordine parca prea perfecta. Rhododendronul e inflorit in iunie, si era totul roz si minunant datorita lui. Am pozat o gramada de tufe, ma bucuram asa mult ca l-am gasit inflorit. Nu se putea mai mult pentru mine, in aceeasi zi sa am parte de tot ce iubesc mai mult: muntele, florile si fotografia. Deci, eram mai mereu ultima, pentru ca faceam poze la fiecare pas, nu cumva sa imi scape ceva.

Vedeam peste tot muntii maiestuosi in jurul nostru, crestele inalte si impunatoare si oameni mici de tot sus in alte trasee. Nu ma puteam satura sa privesc Portile Inchise ale Retezatului, pe care am avut ocazia sa ne cataram in alt traseu. Ascutite si interesante, te atrageau ca un magnet si dominau toata valea.

Dupa inca alte 2h:30 min ajungem la primul tau din Valea Rea, Taul Mutatorii, si ne luam o bine meritata pauza, dupa 4 ore:30 min de la intrarea in traseu. Foarte frumos se oglindeau muntii in el. Chiar daca nu este mare are un farmec aparte, cu apa lui atat de limpede.

Apoi am inceput sa cautam si celalte lacuri si toata plimbarea aceasta intre ele a fost partea mea preferata din traseu, salbatica, glaciara, inedita. Cand am vazut prima data din creasta Taurile din Valea Rea stiam ca neaparat trebuie sa ajung si jos la ele intr-o buna zi. Colosii, Varfurile Peleaga si Vf Papusa domina intreg tinutul.

Am ajuns curand si la Taul cu Pietris unde am vazut pentru prima data o capra neagra pe munte. Cobora sfioasa catre lac si se pierdea cumva in culorile stancilor, dar una din fete a vazut-o si ne-a aratat-o si noua. Si putin mai sus pe stanci coborau mai multe capre negre cu grija. Mai mergem putin si cateva lacuri ne zambesc din nou. Ma simteam efectiv binecuvantata si recunoscatoare pentru tot ce mi-a fost dat sa vad in aceasta zi.

Dupa Taul cu Pietris suntem atenti pentru ca stiam ca vom schimba din nou marcajul cu cruce rosie spre Taul Mare din Valea Rea si apoi Zanoagele Galesului. Taul Mare mi-a placut cel mai mult, avea si un puiut albastru mic langa el de care parca avea grija.

Este momentul sa urcam din nou abrupt spre Zanoagele Galesului si cu un ultim efort ajungem sus la 2250 m altitudine si lasam in vale Taul Mare pe care nu stiam cum sa mi-l intiparesc mai bine in minte. M-a cam stors de energie aceasta ultima urcare abrupta, dar stiam ca de aici nu mai urcam si vom fi intr-o continua coborare. Tripleta de tauri se gasesc pe o pajiste superioara Lacului Gales, lac de origine glaciara, care s-a format din torentul care coboara de la aceste tauri.

Tot traseul am avut parte de o vreme perfecta, cu nori albi si pufosi si cu cer senin de vara. Dupa ce ne-am facut curaj sa ne ridicam, incepem sa coboram spre Lacul Gales, trebuie sa ajungem la 1990 m ca altitudine.

Il vad de sus si mi se pare parca prea gales este acest lac ???? Avem noroc ca avem soare si razele formeaza sclipiri de argint pe suprafata lui. Mici valuri deranjeaza linistea absoluta care e instalata aici. Are o culoare incredibila, este cel mai mare lac vazut in acest traseu. Eu l-am mai vazut in alt traseu dar acum am venit din cealalta parte, de sus catre el si imaginea era demna de un desktop wallpaper.

Aici ne-am oprit pentru 45 min pentru a putea savura momentul cum trebuie. Sincera sa fiu, chiar nu imi venea sa ma ridic si sa plec. Eram si obositi, am plecat din Timisoara la ora 5 dimineata si am intrat la 8 in traseu. Era deja ora 15. La Gales ne-am intalnit cu mai multe grupuri de drumeti, veseli si colorati toti.

Ne-am ridicat si am ocolit lacul pentru a putea continua circuitul si ne-am intalnit imediat cu Paraul Izvoarele Galesului care face legatura si cu Taul dintre Brazi. Dupa ce am coborat prin aceasta zona frumoasa de jnepenis si flori am intrat din nou la racoarea padurii. Eram deja imprastiati peste tot, cate 2, cate 3, fiecare mergea in ritmul lui prin padure.

Ajunsi la semnalizarea catre Taul dintre Brazi, am luat-o pe cerc rosu 10 min sa vada si ceilati taul, noi il vazusem in alt traseu. Mie mi se pare fascinant Taul dintre Brazi. Trecem un pod si ajungem repede. Are o culoare verde si este mai salbatic si misterios decat orice lac. Si-a pastrat nealterata salbaticia in padurea lui frumoasa de molid.

Revenim din nou la poteca si continuam pe triunghi rosu prin padure. Dupa atatea ore de mers, efectiv aveai impresia ca nu se mai termina padurea. Dar numai bine am avut timp de povesti, nu ne mai vazusem demult in aceasta formula, asa ca liniste nu puteam face.

Am ajuns la capatul traseului dupa 10h:30 min de la intrarea in traseu. A fost un traseu superb si complex, in care am atins diverse trepte de vegetatie, am ajuns si in zona glaciara. Am vazut lacuri si parauri, capre de munte, mult rhododendron, clopotei, jnepenis si ore intregi de padure. Chiar daca nu am ajuns in creasta in acest traseu, ci eram cumva mereu in umbra ei, mi-am dat seama cat de frumos e cand esti chiar in miezul naturii.

Drag Retezat, iti multumesc pentru noua aventura, pentru noile amintiri. Pana data viitoare, te las cu bine si stiu ca ma astepti mereu. De fiecare data ma intorc la tine pentru ca niciodata nu incetezi sa ma impresionezi.

---

VIZUALIZĂRI: 1123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI