GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Iar un articol despre munte! Iar despre locuri unde nu putem ajunge! Parcă aud multe voci care vor spune că nu sunt așa de interesante review-urile despre drumeții montane deoarece puțini sunt cei care pot ajunge in acele locuri.
Aș vrea să contrazic acele voci. In multe locuri, se poate ajunge cu foarte puțin efort.
In altele, sunt de acord, nu pot ajunge decât cei cu o oarecare pregătire și experiență.
Dar, ceea ce scriu eu se adresează ambelor categorii. Celor care nu au fost și din diferite motive nu pot să meargă pe munte, sperând că astfel pot și ei să vadă și să parcurgă aceste trasee cu ajutorul scrierilor mele și al fotografiilor atașate.
Celor care merg pe munte, sperând că poate le vor folosi aceste scrieri sau că, la rândul lor, vor impărtăși din propriile lor experiențe.
In acest review voi povesti despre o drumeție in Munții Grohotiș, niște munți sălbatici, puțin cunoscuți și circulați.
Aflați intre Munții Ciucaș și Munții Baiului, incadrați de valea Doftanei și a Teleajenului, Munții Grohotiș sunt formați din mai multe culmi domoale, cea mai inaltă, Vârful Grohotiș, atingând 1768 m.
Sunt câteva variante de trasee care străbat Munții Grohotiș, cu plecare de pe o parte sau alta a muntelui, dinspre Slănic, Măneciu sau dinspre Cheia.
Incursiunea mea pe acești munți avea să fie dinspre Pasul Bratocea, in prima parte a lunii ianuarie, când am răspuns unei invitații de a face o drumeție prin zăpadă pe Munții Grohotiș.
Pasul Bratocea se află la o altitidine de 1263 m, intre județele Prahova și Brașov, și este străbătut de DN1A, șosea pe care am venit și noi până la punctul de intrare in traseu. De aici pleacă două trasee, marcate cu dungă roșie – unul spre Vârful Ciucaș și celălalt spre Vârful Grohotiș.
Traseul incepe printr-o urcare ușoară prin pădure, prin Plaiul Sterp. Era zăpadă, nu foarte mare, și spre norocul nostru erau deja urme pe care puteam să mergem mai ușor. Nici nu am observat cînd drumul a coborât pentru ca apoi să urce ușor pe lângă culmea Babeș și iese in golul alpin. Vremea era frumoasă, bătea puțin vîntul care incepea să se simtă și mai puternic in golul alpin. Erau aproximativ -5 grade C, zăpada scârțâia plăcut sub picioare, priveliștea era minunată, numai bine pentru o drumeție pe munte.
Am ajuns in șaua dintre Picioarele Caprei și Babeș unde drumul se intersectează cu un altul care vine din Cheia cu indicator ”cruce roșie”. Trecem pe lângă Fața lui Gherghel și incepem să urcăm susținut, prin zăpadă, pe lângă Vârful Bobu Mic. Vremea era frumoasă dar era un soare cu dinți, ascuțiți de vântul tăios care bătea din ce in ce mai tare.
Priveliștea insă ne incălzea. Se vedeau Bucegii cu Releul Coștila, Munții Ciucaș și Zăganu, și in față culmea cea mai inaltă a Munților Grohotiș - Vârful Grohotiș.
Dar, până la vârf, aveam de străbătut un platou cu zăpadă, pe care vântul bătea din ce in ce mai tare. Imi spuneam că avem noroc, că vântul ne bate din spate și ne ajută a mers.
După ce am urcat o culme, am coborât ușor ca să facem apoi asaltul final spre Vârful Grohotiș.
Dar, vai... Vârful nu era prea bucuros de oaspeți. Ne-a primit cu un vânt puternic și extrem de rece. Abia mă puteam ține pe picioare. M-am sprijinit in bețe și m-am ținut de piatra care marchează vârful pentru câteva fotografii care să arate că am fost acolo, pe Vârful Grohotiș. Era greu și să faci fotografii, nu numai că iți ingheța mâna pe telefon sau aparat, dar simțeai că dacă nu il ții bine vântul ți-l smulge din mână.
De sus se vedea in depărtare Lacul Măneciu, Vârful Penteleu, iar pe cealaltă parte se vedeau Bucegii apoi Ciucașul și culmile Zăganului.
Ne-am adăpostit puțin sub vârf ca să bem un ceai cald și am pornit inapoi. Dacă la urcarea pe vârf mă simțeam ajutată puțin de vântul care bătea din spate, acum imi doream să fiu oriunde in altă parte numai acolo nu, cu un vînt care imi bătea pternic in față. Abia reușeam să merg prin zăpadă și să infrunt vântul rece care mă dădea jos. Imi inghețase mâinile, fața, nu mă puteam opri ca să imi scot geaca cu puf pe care o aveam in rucsac. Simțeam că dacă mă opresc ingheț pe loc. Cred că erau -5 grade C dar temperatura pe care o resimțeam din cauza vântului cred că era de -10 grade C.
Am mers cât am putut de repede până in șaua dintre Picioarele Caprei și Babeș unde vântul a inceput să iși mai piardă din putere.
Soarele se pregătea să meargă la culcare, colorând in roșu cerul deasupra munților. Am intrat ușor in pădure și am inceput să coborâm. Ultima parte a drumului am mers la lumina frontalelor. Dar, când credeam că greul a trecut, a trebuit iar să urcăm, destul de susținut, aproximativ 10 minute. Era culmea pe care la venire o coborâsem aproape pe nesimțite. Acum, pentru că vântul mă sleise de puteri, urcușul acesta mi s-a părut foarte greu și lung. Dar urcam cu gândul că este ultimul urcuș, că pe urmă mai avem puțin și ajungem la mașini.
Când am văzut luminile mașinilor care circulau pe DN1A am strigat de bucurie. Reușisem să ajung, după un traseu care părea ușor dar care a fost mult ingreunat de vânt.
Am parcurs in total 20 km cu aproximativ 600 m diferență de nivel, in aproximativ 8 ore.
Dar, cu toate acestea a fost frumos - albul zăpezii, munții care se ridicau de jur imprejur, soarele care strălucea. Cu siguranță aș mai repeta experiența.
Sper ca fotografiile atașate să vă convingă de frumusețea munților și a drumețiilor pe munte.
Trimis de Mika in 20.01.20 21:55:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL CIUCAȘ.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Excelentă recomandare
Mutat în rubrica "Drumeții prin Munții Grohotiș, MASIVUL CIUCAȘ" (nou-creată pe sait)
@Mika: Cât de frumos! Zăpadă, soare, creste montane... Mulți dintre noi putem ajunge în zone montane minunate - ne trebuie doar un pic de voință și ceva condiție fizică.
Mi-a plăcut ce scrie Bucura Dumbravă în „Cartea Munților”:
Dar în depărtare, în mijlocul ținuturilor româneşti, se ridică turnurile de veghe, cetățile idealului, — vorbesc de un ideal curat spiritual. Oricât de orbit de patimi ar fi un neam în aceste vremuri ale agoniei materialismului, o agonie lungă şi sălbatică, pentru că forțele negre ştiu că înfrângerea lor se apropie, şi se luptă cu disperare ca să mai păstreze o clipă stăpânirea pământului, cât de înspăimântător să fie asaltul acestor forțe, — munții veghează! Munții sunt dovada dorului şi puterei de înălțare a unui neam. Câtă vreme el nu se clatină, acest neam îşi păstrează putința de desvoltare, adică de propăşire morală. Nu e nici un loc în munți, care să nu fie drag adevăratului drumeț; dar sunt unele locuri al căror suflet îi e mai aproape, fie că el s-a dus acolo de multe ori, fie numai odată.
Sănătate și numai bine!
@tata123: Adevărat a spus Bucura Dumbravă. Imi place muntele in toate colțurile lui dar sunt cîteva locuri care mi s-au lipit de suflet (Ciucașul și Piatra Craiului). Mulțumesc!
@Mika:
Că ești un om care iubește munții, se vede (și) din felul în care povestești despre ei, despre trasee, condiții meteo, etc. Pozele atașate sunt superbe! Îmi pun o întrebare: de ce nu vrei să fie votate ultimele poze de aici?!
În tinerețe am făcut și eu turism montan (Bucegii, Retezatul) și mi-a plăcut, chiar dacă condiția fizică nu era una grozavă (oboseam ușor), dar „îl dovedeam”, până la urmă!
Acum, din păcate, nu cred că aș mai putea merge ca voi (20 K în 8 ore). Mă bucur, însă, că sunt munțomani - ca tine - care ne povestesc aici despre urcușurile lor!
Așa, mai aflu și eu despre locuri pe care nu le-am văzut!
Felicitări pentru articol și poze! Am votat cu drag!
@doinafil: Mulțumesc de vot și aprecieri. Pozele nevotabile nu sunt făcute de mine, sunt făcute de ghidul nostru din acea drumeție. Nu am vrut să imi atribui meritele lui. Abia aștept să ne revedem la Sâmbăta!
@Mika:
Excelenta tura! Felicitari!
Muntii Grohotis sunt intr-adevar putin circulati de drumeti, mult, mult mai putin decat toti masivii invecinati si populari Baiului, Ciucas si se poate extinde cu Buzaului sau Bucegi, Piatra Mare.
O tura de iarna este solicitanta si ai descris minunat asta in articol. Zapada, gheata, vantul (ca sa ma limitez la provocarile intalnire aici, dar sunt si altele ceata, viscolul, zapada afanata etc). In principiu se adauga 20% la timpii planificati, dar totul depinde de situatai din teren.
Mi-e dor de o mini tura de iarna!
Numai de bine!
Excelente pozele!
@Dan&Ema: Mulțumesc! Ai dreptate, turele de iarn[ sunt pu' in mai solicitante dar au farmecul lor. Peisajele sunt parcă mai frumoase, totul este mai clar, mai limpede. Eu deja am făcut trei ture in iarna asta.
@Mika:
”Dar, ceea ce scriu eu se adresează ambelor categorii. Celor care nu au fost și din diferite motive nu pot să meargă pe munte, sperând că astfel pot și ei să vadă și să parcurgă aceste trasee cu ajutorul scrierilor mele și al fotografiilor atașate.
Exact la asta ma gandeam cand am inceput sa vad pozele, ca ma bucur sa vad ceea ce eu nu pot face.
Te-am admirat de cate ori am vazut postate de tine poze in drumetiile tale. Iti multumesc pentru generozitatea cu care ne-ai impartasit trairile si bucuriile tale.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Dacă am reușit să-mi ating scopul cu scrierile mele sunt fericită și mă motivează să mai scriu. Mulțumesc și bine ai revenit. Imi lipseau ecourile tale!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2021 Nebun de alb pe Fața lui Gherghel — scris în 07.01.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Primii fulgi de nea pe Vârful Zănoagei — scris în 22.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ