Primii fulgi de nea pe Vârful Zănoagei

TIPĂREȘTE

In ultima zi a lunii octombrie am făcut o drumeţie de o zi prin Munţii Grohotiş. Am mai fost prin aceşti munţi, in iarna trecută, când am urcat pe cel mai inalt vârf al lor, Vârful Grohotișul, de 1788 m (vezi impresii). Dacă atunci am urcat dispre Pasul Bratocea, acum urma să parcurgem cărările acestor munți urcând dinspre Valea Doftanei, dinspre Trăisteni. Scopul era să urcăm pe câteva vărfuri mai mici, cu priveliști frumoase asupra Munților Ciucaș, Neamțului și Baiului.

Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din Valea Doftanei, vremea nu a ținut cu noi, iar priveliștile de pe vârf au rămas o dorință nerealizată.

Deși luna octombrie ne-a cam răsfățat cu vreme mai caldă decât in mod normal, ultima zi a lunii a fost rece și ploioasă, iar la inălțimni de peste 1400 metri chiar au căzut primii fulgi nea.

Dar, vremea urâtă nu m-a făcut să renunț la drumeția planificată, așa că, zorii zilei m-au găsit in mașină, pe DN 1, pe drum spre Valea Doftanei.

După ce am străbătut frumosul drum DJ 101S (vezi impresii), am ajuns in Trăisteni, de unde am părăsit asfaltul și am mers câțiva Km, pe un drum forestier, de-a lungul Doftanei până la interesecția cu Valea Neagră.

Drumul nu este marcat, există doar un marcaj bandă roșie de drum forestier. Lipsa marcajelor prin acești munți se pare că este ceva frecvent, sunt munți mai puțin străbătuți, chiar sălbatici pe anumite porțiuni

O ploaie rece și deasă a inceput exact când am intrat in pădure și am inceput să urcăm pe o pantă accentuată pe alocuri. Picăturile de ploaie au inceput să se transforme incet, incet in fulgi albi și pufoși de zăpadă, adăugând flori albe peste galbenul ruginiu al arborilor pădurii.

După aproximativ două ore de urcuș am ajuns in golul alpin, moment in care fulgii de nea au devenit mari și deși. Era frumos, ne bucuram de prima zăpadă din acest an.

Primul popas l-am făcut pe Vârful Zănoagei, la 1509 m altitudine. Aici este o construcție folosită, din câte am ințeles, la antrenamentele jandarmilor montani. Am făcut un mic popas ca să bem câte un ceai cald și să mâncăm ceva.

Ninsoarea s-a oprit, norii se jucau peste vâi și vârfurile din jur, peisajul era de vis, chiar dacă se vedeau numai nori albi pufoși deasupra cărora se iveau, ca niște insule, câteva culmi.

După scurtul popas am pornit din nou la drum, de această dată pe marcajul bandă roșie, marcajul de creastă al Carpaților. Pentru scurt timp precipitațiile s-au oprit dar, o dată cu intrarea in pădure a inceput să plouă mărunt. Dar nu mai contat. Pădurea ne-a intâmpinat cu un covor de funze arămii și cu un arbori colorați in nuanțe de galben și roșu. Pe alocuri, tulpinele copacilor erau acoperite cu o haină verde de mușchi, incă o culoare adăugată in tabloul pădurii.

Am mers prin pădure aproximativ o oră, după care am ieșit și am ajuns la o stână părăsită, loc pentru incă un scurt popas. Ne-am mai incălzit cu ceaiul din termos, am mai mâncat ceva, și am plecat din nou la drum. Am ajuns la un mic tău, loc tocmai bun pentru câteva fotografii incețoșate, și am inceput din nou o ușoară urcare.

Inițial planul era să urcăm și pe Vârful Sloeru Mărcoșanu (1592 m), de unde am fi avut priveliști frumoase asupra munților din jur. Dar când am ajuns la poalele vârfului, am renunțat, deorece norii il acopereau și nu avea rost să urcăm și să nu ne bucurăm de priveliște.

Am inceput coborârea, tot pe un drum forestier, de-a lungul Vâii Zănoagei. Frigul și umezeala incepuse să pună stăpânire pe noi, așa că ne-am grăbit să ajungem la mașini unde ne așteptau haine uscate.

Drumul nu este greu, este de nivel ușor spre mediu. Pe vreme bună poate fi parcurs cu ușurință. Atenție insă la orientare, drumul este parțial marcat.

Nu știu dacă există surse de apă, nu am văzut, eu am avut un termos cu ceai și incă un litru cu apă.

Pentru vreme ploioasă recomand suprapantalonii, eu am avut unii de la Decathlon și au fost excelenți, nu m-am udat de loc la picioare. Mai recomand parazăpezi șl geacă sau pelerină de ploaie, mănuși, căciulă, și… multă voie bună.

Sper ca fotografiile atașate și filmulețul cu ninsoarea să vă convingă că muntele este frumos chiar și atunci când plouă.

Munții Grohotiș fac parte din Munțșii de Curbură și sunt situați intre Valea Teleajunului la est și Valea Doftanei la vest. Munșii sunt accesibili din Pasul Bratocea, Pasul Predeluș, Cheia, Măneciu, Slănic sau Valea Doftanei.

Cea mia bună relaxare este o drumeție prin păduri și munți

---

VIZUALIZĂRI: 374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI