Lacul Vulturilor – drumetie in Muntii Siriu

TIPĂREȘTE

Cat am batut eu Carpatii nostri, dar pana mai deunazi nu am ajuns in Muntii Siriu. Intr-o discutie cu Florin, alias @Crazy_Mouse, acesta a vehiculat 3 posibile destinatii de drumetie montana pentru o tura de o zi. Alegerea nu a fost grea deloc pentru mine. Cum in Siriu nu calatorisem, mai urma ca prognoza meteo sa confirme, caci rucsacul e intotdeauna pregatit.

Muntii Siriu fac parte din Muntilor Buzaului, parte la randul lor din Carpatii Orientali din grupa Carpatilor de Curbura.

Altitudinea maxima din Muntii Siriu o gasim in Varful Malaia 1.662 m.

“Siriii” sunt cei mai vestici din Muntii Buzaului, sunt situati la ca. 40 km de Brasov si 80 km de Buzau. Se delimiteaza de Culmea Tataru prin Vaile Crasna si Siriul Mare, de Culmea Monteoru prin Valea Siriului, iar de Podu Calului prin Valea Buzaului.

Intalnirea a patru masini venind doua din judetul din Buzau si doua din Bucuresti era stabilita pentru orele 9:50 in punctul de belvedere de pe malul Lacului SIriu, imediat cum depasesti barajul mergand spre Brasov.

Am plecat la 7:00 din Bucuresti. Am ales (waze-ul e “vinovatul”) traseul Bucuresti – DN1 – Ploiesti – DN1A - Valenii de Munte – DJ102B – Cislau – DN10 – Patarlagele – Nehoiu – Barajul Siriu.

Lacul de acumulare Siriu. Lacul Siriu este lac artificial de acumulare, apartine de comuna Siriu, este aparut in peisaj din 1994, cand s-au terminat lucrarile la barajul de la Siriu pe raul Buzau și la hidrocentrala Nehoiasu.

Am admirat Lacul de acumulare de la Siriu dupa care am continuat catre coada lacului, pe DN10, un sector de drum in lucru pe cateva portiuni. De aici se desprinde in unghi ascutit, traversand firul Vaii Buzaului un drum forestier, marcat cu un mic indicator in sosea; este una din caile de acces catre Lacul Vulturilor, pe la Cabana Valea Neagra, drum care este insa mai lung.

Am continuat pe firul Buzaului in amonte pana in localitatea Crasna. Imediat dupa intrarea in Crasna (suntem deja in judetul Covasna), pe dreapta este un han / popas, un reper ce nu trebuie ratat, caci imediat dupa acesta, dar pe partea stanga se formeaza drumul forestier pe care il vom urma. Acesta se intoarce in unghi ascutit, traverseaza repede Valea Buzaului si mai continuam pe el 5 km, accesibili in conditii de circulatie pe drum forerstier bunicel.

Dupa cei 5 km suntem in punctul Podul de la Crasna Urlatoare . Se pot intoarce si parca masinile 100 metri mai sus, cu mentiunea ca este o zona exploatata forestier.

Si acum jos din masini, vremea pare promitatoare, o probabilitate de ploaie se anunta totusi dupa amiaza.

Traseul este unul mediu ca dificultate, in special datorita timpului de parcurs, altfel exista un singur urcus putin mai solicitant, despre care voi scrie si in rest plimbare de voie, de voie buna.

11:00 – start drumetie. Urmam marcajul triunghi albastru, care ne va insoti pana in Poarta Vanturilor. Traversam paraul Crasna pe care am urcat cu masinile, si intram pe Valea Crasna Urlatoare, pe un drum forestier secundar. Paraul coboara in trepte in urma amenajarilor hidrologice facute aici candva, noi insa urcam, lin, paralel cu acesta, in lungul paraului amintit.

12:15 – Este o schimbare de directie importanta, la o intersectie de drumuri, unde dealtfel ne departim de valea paraului. Facem la pas o serpentina in ac de par catre dreapta, marcajele sunt vizibile, nu puteti gresi. Pentru amatorii de fragute puteti adauga niste minute in plus la durata traseului efectiv. Tot forestier este drumul in continuare, dar de aici incepe pasajul ascendent ceva mai pronuntat. Cateva masini de teren ne obliga sa le facem loc (drumul este foarte accidentat pentru masini si este dealtfel si inchis circulatiei rutiere). Tot traseul a fost pana acum la umbra padurii destul de dese de fag.

13:10 – Iesim la gol alpin, mai intalnim cateva palcuri de copaci, aici deja brazi, dar in curand suntem direct in bataia soarelui, noroc cu panta de acum domoala a traseului. Se deschid perspective minunate. Catre dreapta pozam inconfunadbila creasta a Muntilor Ciucas sectorul Ciucas – Zaganu – Gropsoarele.

13:40 – Intersectam si traseul banda rosie, cu care marcajul nostru triunghi albastru se ia de mana pe urmatoarea portiune de drum pana in Poarta Vanturilor. Intr-un loc deschis sunt amplasate niste panouri verticale mari, cu harti si informatii, dar nu suntem inca in Poarta Vanturilor. Aceasta se vede la orizont, putand fi recunoscuta dupa crucea metalica inalta montata aici (daca ceata nu obtureaza privelistea).

13:55 - In stanga se admira Muntii Buzaului, cu Varful Penteleu si el usor de remarcat, probabil o tinta viitoare de drumetie. In drum spre Poarta Vanturilor, la un moment dat se desprinde jumatate dreapta marcajul cruce rosie, care urca pe varful cel mai inalt din masiv, Varful Malaia, la baza caruia este lacul unde vom ajunge mai tarziu.

14:00 – Poarta Vanturilor (1.490 m alt.) – intersectie de drumuri si de culmi si un culoar de vanturi cunoscut de drumetii din zona. Aici se fotografiaza cate unul, cate doi, cate mai multi. Crucea metalica este una ridicata de Jandarmeria Buzau in anul 2010. Mentiune: timpii de pe indicatoare referitori la traseul prin Valea Neagra sunt subestimati conform mai multor articole postate pe diferite surse (banda rosie). Ne aflam intr-o sa intre Varful Malaia (1.662 m alt.) si Varful Siriu (1.657 m), al doilea ca inaltime din masiv. Spre Lacul Vulturilor poteca va cobori 30 minute conform indicator, marcaj punct rosu.

14:20 – depasim Lacul Sec, o zona mlastinoasa unde intalnim mai multi cai salbatici. Punctul rosu ne conduce indata pe buza superioara a unui parg glaciar, de unde se oglindeste in razele soarelui bijuteria numita Lacul Vulturilor.

14:30 – am ajuns la lac. Trei ore jumatate de la pornire, dar nu ne-am grabit.

Este un lac periglaciar, alimentat partial din zapada, situat intr-o caldare glaciara, si singurul de pe arcul carpatic rasaritean de la Rodnei catre Carpatii de Curbura. Are o adancime maxima de 2,5 metri si o suprafata de 0,9 ha.

Lacul Vulturilor a fost amintit in opera “Romania Pitoreasca” a lui Alexandru Vlahuta, care scrie ca aici aveau vulturii salas de primavara: “vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor”.

Lacul Vulturilor mai este cunoscut in zona ca Lacul fara Fund. Despre acesta exista o legenda care spune ca un oier care si-a parasit oile vrand sa se lase de pastorit si-a aruncat toiagul in Lacul fara Fund. Si-a regasit insa bata dupa un an plutind pe Dunare. Acesta ar fi fist semnul sa revina la meseria lui cioban.

Langa lac este o cabana forestiera si o cruce mare din lemn ridicata in memoria eroilor cazuti pe aceste meleaguri, iar in partea “superioara” a lacului, la limita jnepenisului, este captat un izvor cu apa potabila.

Atentie! De la parasirea Urlatoarei, pana aici nu am gasit alta sursa de apa.

A urmat o ora pauza de masa si odihna.

Am ridicat fundurile de jos si pentru ca un nor venea de peste culmea Malaia. Am socotit noi, ca daca iutim pasul vom avea sanse sa depasim toata zona de gol alpin si sa nu luam ploaia in plin. Socoteala a fost mai mult decat eronata, caci in 10 minute, nu numai ca pelerinele erau pe calatori, dar s-a pus pe o grindina si o furtuna de mi-a sfasiat pelerina. Eram in zona deschisa, expusa. Camarazii din fruntea grupului au gasit un adapost temporar sub un palc de brazi identificati in dreapta, la vreo 200 de metri in afara potecii. I-am urmat si am asteptat vreme mai buna. A fost o ploaie scurta de vara, intensa, cu piatra, dar gata, s-a dus.

Desi la intoarcere aveam de urmat acelasi traseu, a trebuit sa facem fata unei noi provocari. Noroiul, efect al ploii. Chiar daca la munte apa de ploaie se scurge repede la vale, in special in zona de padure, drumul forestier, pamantos, destul de lutos, a devenit un tobogan natural, pe care trebuia sa inaintam cu prudenta, cu franele trase, dar nu oricum ci pas pas.

Asta a fost drumetia noastra la Lacul Vulturilor din Muntii Siriu, o tura usoara de 1 zi, corectez medie. Am respirat aer curat, am avut si o mica peripetie cu furtuna din creasta, ne vom aminti mereu cu placere de aceasta zi.

Numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 5521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI