GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Tentativa de a ajunge la Lacul Vulturilor
Daca in prima zi a mini-sejurului petrecut pe meleaguri buzoiene (cazati fiind la Pensiunea Izvorul Bucuriei, mentionata in alta postare), am avut parte de o vreme minunata care ne-a permis sa ne plimbam in tihna pe dealurile dintre Alunis si Nucu, pentru a vizita asezarile rupestre din zona (despre care am si povestit in alt review), din pacate, a doua zi, vremea nu a mai tinut cu noi, noaptea a inceput sa ploua si nu s-a oprit nici a doua zi dimineata.
Am tot asteptat sa se opreasca, noi am fi dorit sa plecam pe traseu undeva in jurul orei 8,30 stiind ca facem pana la Lacul Vulturilor cam 4h - 4h30’. Pe la ora 11 vazand ca vremea nu da semne sa se imbuneze, ploaia ba se oprea, ba incepea iarasi, am hotarat sa incercam macar sa vedem cum este traseul, iar daca nu ne putem aventura pe el, sa mergem mai departe cu masina spre Brasov si sa vizitam Rezervatia de Zimbri de la Vama Buzaului.
De la pensiunea Izvorul Bucuriei, unde am fost cazati, am plecat cu masina, iesit in soseaua principala, de unde am continuat cativa kilometri spre Brasov.
Tipic deja in jud. Buzau, avand experienta zilei anterioare, indicator cu marcajul de intrare pe traseul turistic catre Lacul Vulturilor sau catre Poarta Vanturilor, care ar fi trebuit sa-si faca simtita prezenta in sosea, lipseste cu desavarsire. Noroc ca studiasem pe net, cam pe unde se face drumul forestier ce coboara la Cabana Valea Neagra si de unde se continua traseul turistic pana la Poarta Vanturilor si de acolo pana la Lacul Vulturilor.
Am lasat masina sus parcata langa sosea, ne-am echipat de drumetie si am plecat. Am coborat pana langa rau, pe care l-am traversat pe o punte. La capatul celalalt al puntii ne asteptau vreo 3-4 dulai de la stana din apropiere, care se afla imediat in stanga puntii, un pic mai sus, la vreo 50 de metri. Noi ne-am oprit pe la jumatea podului, tocmai venea si unul din ciobani dinspre stana. Am strigat la el, intrebandu-l: “Musca dulaii? ” Rapunsul ciobanului a fost: “Pai eu stiu?!!! ”. Ne-a lasat masca raspunsul. Incet, cu grija, am trecut pe langa ei, igorandu-ne reciproc, noi mai cu teama, ei probabil ca nu.
Ne-am continuat drumul spre cabana Valea Neagra, aflata in dreapta, la vreo 300 m de punte. Acolo am ajuns practic la ora 12,00.
Indicatorul cu marcajul spre Poarta Vanturilor ne spunea ca vom face 2h-2h30’ pana la Poarta Vanturilor. Saua Porta Vanturilor aflata la o altitudine de 1490 m, desparte Vf. Malaia - 1663 m si si Vf. Siriu (sau Bocarnea) -1657 m. Stiam din diferitele informatii de pe net ca este total neadevarat, de fapt faci cam 3h30’ pana la Poarta Vanturilor, iar de acolo teoretic 30’ pana la Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund cum mai este numit, aflat pe partea estica a versantului Malaia, la o altitudine de 1420 m.
Am luat-o incet pe traseu, urmarind marcajul banda rosie (BR), care merge de fapt pe un drum de tractor desfundat rau de tot de TAF-urile care cara busteni din exploatarea forestiera de mai sus, de pe Valea Neagra. Desfundat e putin spus, faptul ca a plouat mai tot timpul in ultima luna si ploua chiar si in ziua in care mergeam noi, noroiul era gros pretutindeni. Am inotat efectiv prin acest noroi, ocolindu-l, pe unde se putea de-a dreptul prin padure, chiar daca nu era poteca. Bocancii aproape ca nu se mai zareau de sub stratul de noroi, noroc ca aveam si parazapezi (sau paranoroi in acest caz :)). Traseul prin noroi a durat cam 1h30’, apoi am parasit acel drum de tractor si am intrat pe o poteca prin padure in urcus moderat si ……fara noroi.
Dupa vreo 3 ore de mers, iesind la un moment dat, intr-un luminis "impletit" cu o bucata de gol alpin, dar care gol alpin ne-a intampinat cu o iarba pana la brau, plina de apa de la ploaia care tot venea in reprize, contribuind si ea la marirea umezelii din bocanci si nu numai. De aici se zarea jos in vale Crasna, printre aburi si picaturi de ploaie. Chinuindu-ne sa indentificam pe o harta printata de pe net si salvata si in telefonul mobil, cam pe unde am ajuns (oricum nu ajunsesem nici la Poarta Vanturilor dupa 3 ore de mers) ceasul fiind deja 15,15, am hotarat sa ne intoarcem pentru a nu “beneficia” de portia de noroi la lumina frontalelor.
Am luat o pauza de 5 minute, am mancat un sandwich si cand ne hotaram sa ne punem pe drumul de intoarcere, ne-am intalnit cu un alt grup care urca, tot ca noi, spre Lacul Vulturilor si care erau tare nedumeriti, gandindu-se ca au mers ei foarte incet, de nu s-au incadrat in timp. Plecasera cu 15 min in urma noastra de jos de la Cabana Valea Neagra. I-am lamurit ca de fapt indicatorul de jos de la cabana este total eronat ca timp de parcurgere.
Totusi nu mi se pare normal ca pentru un traseul turistic, omologat, sa te induca asa tare in eroare. Exista riscul ca tu calculandu-ti timpul dupa acel panou indicator sa te prinda noaptea, sau sa genereze alte probleme. Cam asta a fost experienta cu Lacul Vulturilor. Nici la lac nu am ajuns, nici la rezervatia de zimbri. Am lasat pentru alta data vizitarea acestui deosebit lac, dar ca masura de precautie, trebuie verificat in primul rand, daca au fost ploi in perioada aleasa pentru tura, ca altfel e jale cu noroaiele de pe acest traseu turistic. Sau aleasa o alta varianta de a ajunge la lac.
Duminica la intoarcerea spre Bucuresti, ne-am oprit la Manastirea Ciolanu si la Tabara de sculptura de la Magura (care este de fapt chiar langa manastire) apoi ne-am indreptat spre Vulcanii Noroiosi. Nu mai povestesc despre arhi-cunoscutii vulcani si peisajele "selenare" care-i insotesc. Noua ni s-au parut mai frumosi/mai spectaculosi cei de la Paclele Mici. Am oprit si pentru o pauza de mancare la o terasa de la Paclele Mari, chiar langa parcarea si ghereta de unde-ti procurai biletul de vizitare. Singura problema la acesta terasa este timpul lung de asteptare pana esti servit. Dar mancarea este foarte buna. Plecand apoi spre Bucuresti nu ne-am abtinut sa nu dam o raita si prin Sarata Monteoru, pentru a evalua potentialul zonei pentru o iesire viitoare de weekend.
Trimis de Testosu' in 23.09.14 16:14:37
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MUNȚII BUZĂULUI.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Testosu'); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Descoperă munţii Buzăului" (deja existentă pe sait)
@testosu: Ma ingrozesc uitandu-ma la P05. Doamne, ce curajosi ati fost! Febra, ceva, de la lipaiala prin noroi?
Cat despre dulai, poza P03 este superba, asa cu razele de soare/lumina venind de sus, dar eu daca auzeam raspunsul omului, inlemneam acolo direct .
@alinaro: febra nu a fost prea mare. suntem obisnuiti cu drumetiile pe munte. Dezamagirea a fost mai mare, ca nu am reusit sa atingem obiectivul propus.
Catelul din foto 5 este Cutu' bun. El ne-a fost tovaras de drum, insotindu-ne pe tot traseul. Cateii din foto6 erau cei "rai".
Raspunsul ciobanului ne-a cam pus in incurcatura, dar fiind singura cale de acces, nu prea am avut incotro. Aveam ce e drept si un spray cu piper, nu pt ursi ci tocmai pt cainii de la stane plus betele de trekking, dar oricum nu contau prea tare cand cainii sunt in haita. Am aplicat tactica cu... o cruce in cerul gurii si... inainte.
Si eu am dat din coada cand am vazut poza cu Cutu-bun!!!
@Testosu:
” Nici la lac nu am ajuns, nici la rezervatia de zimbri.
Ei şi? După cum ai scris, a fost o experienţă frumoasă la care am participat şi noi, citind-o. Un review frumos şi deconectant.
@Michi: daaa, experienta a fost frumoasa, noi oricum cautam particelele bune in orice. Nu ne-a deranjat prea tare "noroiala", cat ne-a lasat un gust un pic amar, lipsa de informatie in zona turistica a Muntilor Buzaului. A fost o iesire de weekend chiar reusita, una peste alta.
@Testosu: Felicitări pentru călătoriile tale. În fapt asta înseamnă plimbare nu alergând cu mașina din obiectiv în obiectiv.
Îmi tot zic că ar trebui să mă apuc și eu să mai fac ceva plimbări pe munte, fie ele și pe trasee mai ușoare. Dar e mai la îndemână să fii comod.
Iar munții Buzăului nu i-am străbătut nici măcar în adolescență sau tinerețe, atunci când mergeam pe munte. Atunci nici nu aveam mașină, și cu trenul bănuiesc că ar fi fost camgreu. Dar acum ar fi o idee bună de traseu
Și superbonusul este tot pentru tine. .
@Dabator: Multumesc!
Daca pot veni in sprijin cu vreo idee, de trasee/drumetii usurele (si sa am si habar ), cu mare placere!!!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 O zi la Nucu / siturile rupestre din regiune — scris în 23.09.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Lacul Roșu, Vârful Penteleu și o noapte in compania cerbilor — scris în 22.10.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 ???????????????????????????? La marginea pădurii — scris în 25.06.22 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Un weekend pe plaiuri buzoiene: Vârful Penteleu – Cascada Puncea (Cașoca) - Lacul Siriu — scris în 03.11.20 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Vârful Penteleu (1772 de metri altitudine). Am ajuns pe acoperișul Buzăului! — scris în 13.10.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Top of Siriu – Varful Malaia — scris în 15.07.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Vârful Ivănețu și alte obiective din Munții Buzăului — scris în 19.03.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ