Circuit către Poarta Zmeilor și belvederea Balconul de pe Bedeleu, din Munții Trascăului, Jud. Alba

TIPĂREȘTE

După weekendul petrecut la Lacul Roșu, în căutarea peisajelor de toamnă, am hotărât că trebuie să mai ieșim și în săptămâna următoare în natură ca să prindem cromatica toamnei în culori mai intense.

Am ales să parcurgem următorul circuit prin Apuseni:

Izvoarele – Rezervația Cheile Plaiului – Platoul Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor - Poarta Zmeilor – Balcon Bedeleu – Drumul Carelor – Poarta Romanilor – Izvoarele

Date tehnice

I. Urcarea

Traseul – sat Izvoarele – Rezervația Cheile Plaiului – Platou Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor – Poarta Zmeilor – Balconul de pe Bedeleu (marcaj cruce roșie), cca. 6 km și 3 ore.

Pe la ora 10 am plecat de la mașină, pe un drum de țară și în aproximativ 200 metri am intrat în rezervația naturală geologică de interes național Cheile Plaiului. Am întâlnit pe drum două panouri mari cu informații despre rezervație.

Rezervația Cheile Plaiuluieste situată pe teritoriul satului Izvoarele, comuna Livezile, jud. Alba.

Cheile Plaiului sunt străbătute de pârâul Izvoarele și au o lungime de 1,2 kilometri.

În cadrul rezervației, accesul se face doar pe poteca turistică marcată cu cruce roșie.

Cheile sunt înconjurate de 4 creste zimțate, cea mai înaltă Vârful Cornului, este de 1238 metri, formând un peisaj calcaros spectaculos, care coboară în vale. Peisajul este pitoresc, se observă cum abrupturile formează impresionantele turnuri, ace, stânci tip babe, dar și culoare pline de grohotișuri dezgolite de vegetație.

În rezervație întâlnim păduri de gorun amestecate cu carpen, mesteacăn, pin.

Poteca care trece prin pădure, pe lângă pârâul Izvoarele, este una foarte plăcută de parcurs, mai ales toamna, când călcăm pe un covor de frunze ruginii fâșâitoare. Pe lângă peisajul frumos colorat, de-a lungul potecii care traversează rezervația, puteți observa și asculta sunetul numeroaselor mini cascade.

Există locuri în care trebuie să coborâți până la nivelul apei, porțiuni cu poteca ruptă, culoar cu grohotiș, toate acestea rup din monotonia unei plimbări fără niciun obstacol.

Ar fi foarte bine să aveți cu voi bețele de trekking (noi le-am uitat în mașină) pentru că sunt locuri care alunecă din cauza umezelii și a bolovanilor acoperiți cu frunze care nu se observă din cauza acestora.

După ieșirea din pădure, continuăm urcarea pe Platoul Bedeleu, pe partea dreaptă, pe lângă marea porțiune de teren îngrădită cu sârmă. Nu găsiți marcaje, pentru că poteca marcată a fost îngrădită.

Apoi o luați în stânga, tot pe lângă gard, unde observați un lac și urcați panta pe care este un stâlp cu un indicator cu două benzi, una roșie și alta albastră. Continuați urcarea prin pădure, unde apare iar marcajul cu cruce roșie, care vă va însoți până la Poarta Zmeilor și Balcon.

Ca să știți că sunteți pe drumul cel bun, trebuie să parcurgeți și o poiană plină de urzici, care în noiembrie nu mai erau așa uriașe cum am citit că sunt vara, dar eu tot am reușit să mă urzic.

După porțiunea cu urzici, urmează iar o pădure, pe care traversând-o cam 45 minute, observați în capătul acesteia un indicator spre Poarta Zmeilor.

Poarta Zmeilor este un portal care s-a format în urma eroziunilor, coroziunilor și dizolvării rocilor de calcar, o poartă mare în stâncă.

Peștera Poarta Zmeilor se află la cca. 15 metri de Poarta Zmeilor. Noi nu am intrat în peșteră pentru că accesul se face printr-o deschidere destul de joasă și îngustă. Am văzut persoane care s-au strecurat în peșteră. Lungimea acesteia este de 125 metri.

De aici și până la Balconul de pe Bedeleu, mai sunt cinci minute de urcat.

Balconul de pe Bedeleu

La ora 13 am ajuns după o urcare în ritm lejer, cu pauze de odihnă și fotografiat.

Panorama din acest punct de belvedere este deosebit de frumoasă. De aici se observă un peisaj de 180 grade cu munți, văi, poieni (Poiana Șipote) chei (Cheile Poșăgii) sate (Sălciua, Poșaga), șosea cu mașini minuscule (DN74), Arieșul strălucind în bătaia soarelui, piscuri (vf. Muntele Mare), Scărița Belioara, de o frumusețe unică, greu de descris în cuvinte.

De la balcon te simți ca la un spectacol al naturii dedicat exclusiv ție, drumețul care ai parcurs kilometri prin natura mai puțin prietenoasă pe alocuri, mânat de dorința de a admira panorama de la Balconul Bedeleului.

Balconul este o construcție spațioasă din lemn, suspendată pe peretele stâncos, loc de fotografiat și contemplat.

Aici puteți identifica: masivele, localitățile, cheile, vârfurile, pe care le priviți fascinați, cu ajutorul unui panou informativ, care are trecute denumirile acestora pe o fotografie panoramică.

După ce am mâncat, odihnit și fotografiat

peisajul din toate unghiurilor, am pornit coborârea.

II. Traseu coborâre

Balconul Bedeleu – Peștera Poarta Zmeilor – Drumul Carelor – Poarta Romanilor – Izvoarele (marcaje: cruce roșie - bandă roșie/bandă albastră - bandă galbenă), cca. 10 km și trei ore, la pas vioi.

Ne-am întors la început pe același traseu urmărind marcajul cruce roșie, până la o cruce de piatră unde este un indicator cu marcajele bandă albastră și bandă roșie. De acolo am urmat aceste marcaje până "La Rogoaze" unde iarăși veți observa o cruce de piatră.

Traseul trece printr-o porțiune spectaculoasă, Cheile Bedeleului, cu piscuri franjurate.

Traseul este foarte lejer, nu trece prin pădure, astfel, am putut admira în voie locurile pe lângă care am trecut având perspective îndepărtate și orizonturi nemărginite cu pădurile colorate cu albul mestecenilor cu frunzele galbene, formele pereților calcaroși și piscurile, văile.

Nouă ne-a plăcut mult mai mult traseul de coborâre, deși a fost mai lung, 10 kilometri, față de cel pe care am urcat, de 6 kilometri.

La un moment dat marcajul se transformă în bandă galbenă.

Drumul Carelor și poarta săpată în piatră de romani este o porțiune de traseu exclusiv din piatră albă calcaroasă, iar drumul este mărginit de pereți stâncoși, totul de un pitoresc minunat. Atâta frumusețe atât de aproape de casă, o frumusețe de care nu ne mai săturam.

Această drumeție mi-a umplut sufletul nu numai de cromatica splendidă a toamnei, dar și de spectaculozitatea peisajului.

Spre final drumul se transformă într-unul de pământ, noi l-am prins plin de noroi, poate pentru că am fost după câteva zile de ploi dar cred că și pentru că sunt izvoare care se scurg pe drum.

În concluzie, traseul a fost minunat, dar ne-ar face plăcere să urcăm pe unde am coborât, ca să vedem peisajul și din altă perspectivă, chiar dacă este mai lung, acesta fiind mult mai frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 3405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI