Din Groșii Țibleșului pe Vârful Arcer și Vârful Țibles

TIPĂREȘTE

Cum octombrie a fost o lună așa bună pentru drumeții, atât din prisma vremii cât și a naturii care face un spectacol de culori nemaipomenit, nu am lăsat să treacă ultimul sfârșit de săptămână fără să mai facem o drumeție pe cărări de munte.

Pentru acest ultim weekend, am ales un munte relativ aproape de casă, dar pe care de multe ori îl vedeam în zilele senine și cu vizibilitate bună, Munții Țibleș cu al său Vf. Țibleș aflat la altitudinea de 1840m. Acești munți fac parte din salba de munți de origine vulcanică Oaș-Gutâi-Țibleș, în partea de Nord Vest a Carpaților Orientali.

După o documentare prealabilă, am hotărât să facem un circuit cu plecare din localitatea Groșii Țibleșului, urcare pe Vf. Arcer și Vf Țibleș apoi coborâre pe Culmea Gorganelor și Vf. Paltinu, înapoi la punctul de start.

Așa că pe la ora 7 dimineața am pornit din Cluj, și după un drum de 1h 40 min pe ruta Dej – Reteag – Cristeștii Ciceului –Groșii Țibleșului pe un drum reabilitat recent și foarte bun am ajuns în localitatea Groșii Țibleșului. După ce am străbătut localitatea de la S la N, am făcut dreapta pe un drum de pietriș care are și un indicator care ne menționează distanța până pe Vf. Țibleș, și anume 18 km. De aici mergem următorii 9-10 km cu mașina pe un drum pietruit, dar în stare bună, însoțiți de cabane și mici pensiuni de o parte și de alta până ajungem la Cantonul Silvic Țibleș. Aici se află o clădire mare, pe 2 nivele, recent renovată însă nu prea am văzut pe nimeni în zonă.

De la canton știam că se mai poate merge încă 4 km cu mașina, până la vechea exploatare minieră, căci în zonă a fost o mină până prin anii ’90, așa că înaintăm cu mașina însă starea drumului e tot mai rea, ploile din ultimele zile și TAF-urile care circulă au umplut drumul de noroi și denivelări însă înaintăm cu grijă și pe acești 4 km până ajungem la o veche clădire care probabil a aparținut de mină. Parcăm aici mașina, lângă clădirea veche care acum pare că e depozit pentru cei ce exploatează lemne în zonă și ne echipăm să pornim la drum.

Vremea pare să țină cu noi, după ce am venit pe o ceață aprigă acum începe să se ridice. De la vechea clădire o luăm pe un drum de TAF, în serpentine și urmărim marcajul bandă albastră/punct albastru care se vede destul de bine. Drumul urcă, destul de monoton pe următorii 2 km, fără priveliști care sunt acoperite de vegetația deasă. După cei 2 km, ieșim într-o poiană, numită Poiana Lungă, iar de aici deja vedem bine traseul pe care o să-l urmărim astăzi, ni se deschide în față stâncosul Vârf Arcer, precum și Vf. Țibleș, cu clopotul care se vede de la distanță. Bucuroși că am scăpat de ceață, o luăm prin poiană, pe drumul de TAF, mai auzim niște drujbe prin preajmă și urmărim marcajele BA/PA.

Intrăm din nou în padure și în scurt timp ajungem la Refugiul Arcer, la cota 1443. Refugiul pare destul de trainic, cu acoperișul refăcut recent, jos se află o sobă și locul de pus sacii de dormit (4-6 persoane), iar sus e loc din plin pe podeaua de lemn, căci are și o mansardă. Din păcate destul de multă mizerie, și am impresia că era lăsată de cei care exploatau lemne în zonă. Lângă refugiu o vatră de foc și niște butuci pe post de scaune, aici am făcut o primă pauză să ne hidratăm și energizăm cu ceva dulce.

De la Refugiul Arcer, traseul și marcajele se despart, Bandă Albastră merge direct pe Vf. Țibleș, pe un drum mai ușor din punct de vedere tehnic, iar Punct Albastru o ia pe Vf. Arcer, pe o potecă mult mai abruptă și cu porțiuni de creastă expuse pe stâncile goale ale Arcerului.

Fiind o vreme prielnică, am hotărât să o luăm pe PA, spre Vf. Arcer, prin spatele refugiului. Prima porțiune e prin pădure, pe o pantă foarte pronunțată, aici am avut o perioadă în care am pierdut și marcajul, dar traseul era destul de intuitiv. Doar niște excremente proaspete de urs ne-au făcut să fim destul de atenți la tot ce e în jur, până am ajuns pe creasta stâncoasă.

Sus pe creastă o priveliște superbă, cu Vf. Arcer care ni se deschidea în față, întrebându-te dacă chiar pe stâncile alea o să urcăm, Țibleșul în dreapta și valea dintre cele două, cu o ceață din aceea care dă bine în poze, vine și pleacă. Reperăm Groșii Țibleșului precum și locul unde am lăsat mașina, însă vizibilitatea e destul de schimbătoare, într-un minut e o ceață groasă și peste câteva momente soare puternic. Așa că acompaniați de aceste capricii ale vremii, o luăm pe o creastă stâncoasă expusă care poate să pună mici probleme din punct de vedere tehnic, însă tratată cu atenție se poate trece. Aici marcajul e destul de frecvent, însă deja se vede crucea de pe Arcer și după ce depășim acele porțiuni ajungem pe primul vârf al zilei, Vf. Arcer la 1828 m.

Aici un montaniard solitar a ajuns înaintea noastră, ne-a zis că a urmat traseul BA de la Refugiu, a mers prima dată pe Vf. Țibleș și apoi întoarcere pe Vf. Arcer.

Sus pe vârf am prins vreme și vizibilitate bună, reperând atât Munții Maramureșului cu ale sale vârfuri, Vișeul de Sus se vedea în zare, apoi drumul care duce spre Moisei și Borsa, iar ceva mai aproape Munții Rodnei, cu Pietrosul Rodnei și salba de vârfuri aflate pe creastă. Vântul începe să fie ceva mai tăios, așa că nu poposim prea mult și o luăm pe creastă spre Vf. Țibleș.

Creasta din această zonă e mult mai domoală și în 20-25 minute, pe o potecă bătătorită fără marcaje, ajungem pe Vf. Țibleș, la 1840m, care se vedea din depărtare cu aceea cruce mare din beton și fier și clopotul instalat pe vârf, al cărui bătaie se aude în toate văile. Tragem tare și noi de funia înghețată să răsune clopotul, iar în vreo 10-15 minute mai vin câțiva turiști din Suplai, pe alt traseu, care marchează și ei cucerirea vârfului cu bătaia clopotelor.

Aici se află și o masă cu băncuțe, dar vântul tăios nu prea ne face să vrem să lungim popasul. Lăsăm cel de-al 3-lea vârf al Masivului Țibleș, Vârful Bran în dreapta necucerit și o luăm pe creastă, pe direcția vest, paralel cu traseul nostru de ascensiune de pe Vf. Arcer înapoi spre Groșii Țibleșului.

O luăm pe Culmea Gorganelor, coborârea e prin jnepeniș mic, pe un teren mai accidentat, fără prea multe marcaje, am mai văzut sporadic triunghi roșu și bulină albastră pe următorul kilometru, apoi începem să dăm și de zone împădurite parțial pe care deja marcajele se văd mult mai bine. Noi avem de urmărit PA în continuare, însă pe această zonă e marcaj comun TR și PA, ajungem într-o mică șa cu o băncuță și o vatră de foc unde facem un popas mai lung pentru masa de amiaz.

Urmărind marcajul comun ajungem la ultimul vârf al zilei, Vf. Paltinu (sau Oușor) la 1495 m, marcat printr-o cruce de beton. Aici mai admirăm pentru ultima oară traseul pe care am venit azi, cu Vf. Arcer și Țibleș și creasta dintre ele și ne pregătim de coborârea prin pădure. Urmărind în continuare PA, care la un moment dat devine singular, căci marcajul TR face stânga, coborâm prin pădure de conifere care încet se transformă în foioase, și dupa fix 7 ore suntem înapoi la mașină, la vechea clădire minieră.

A fost un traseu frumos, cu niște culori superbe de toamnă, cu panorame frumoase spre Munții Maramureșului și Munții Rodnei, destul de puțin circulat care ne-a făcut să ne luăm la revedere de la această lună octombrie, numai bună de drumeții.

Ca și date tehnice:

Traseu: Fosta exploatare minieră IPEG Izvoru Rău – Poiana Lungă –Refugiul Arcer – Vf Arcer –Vf. Țibleș – Culmea Gorganelor – Vf. Paltinu – Fosta exploatare minieră IPEG Izvoru Rău (circuit)

Lungime traseu: 14.78 km

Diferență de nivel: 1.135 m, cu alt. maximă 1840 m

Marcaj: Punct albastru – PA vizibil pe aproximativ 85% din traseu (marcaj lipsă între Vf Arcer și Vf. Țibleș, slab vizibil de la coborâre pe Vf. Țibleș spre Culmea Gorganelor)

Durată: 7 ore din care timp efectiv de mișcare 5 h 40 min

Link Strava: https://www.strava.com/activities/6155564067

Drumeții faine și sigure tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3384 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI