Vreau si eu sa-mi serbez ziua in poienita aia... si daca se poate la aceeasi varsta :))

TIPĂREȘTE

Era primul wekeend din luna mai si ma aflam ca de obicei sambata in tren, pregatita pentru o noua tura pe munte. Nu stiam ca va fi o zi speciala.

De regula cand ajungem pe la Campina incepem in functie de preferinte, dorinte, conditie fizica sa ne impartim pe ce trasee mergem. De data aceasta inainte de Campina primesc o invitatie ” Vii la ziua mea? ” din partea unei doamne care merita respect nu numai datorita varstei ci si a tot ce poate si ce poti invata de la dansa pe munte. Face muntele de zeci de ani, viseaza traseele, are reperele dansei si nu da gres nici pe ceata nici pe furtuna. Un om de la care ai ce invata! Cu dansa am facut si traseul Cascadele Vanturisului despre care am scris aici vezi impresii

Nu m-a surprins invitatia cat m-a surprins glasul si ochii care-i jucau ca doua margele de parca nu mai avea rabdare sa zic odata DA. Cand am raspuns afirmativ am vazut pe chipul acestei doamne toata bucuria pe care o vedeam la copiii mei cand le serbam ziua de nastere. O bucurie asa sincera si inocenta ca ma gandeam ca de aici se trage vorba aia „ a imbatranit si a dat in mintea copiilor”.

-Cand? am intrebat.

-Astazi. Coboram la Posada si am eu o poienita a mea in care imi serbez ziua de cativa ani.

La Posada am coborat 15-17 insi si inainte de a porni spre traseu ne-am reorganizat rucsacii ca doamna nu venise cu mana goala.

In Posada dealurile inverzite si pomii in floare ne-au facut primirea ca intr-o adevarata zi de primarava. Am trecut pe langa muzeul Cinegetic aflat pe doneniul Palatului Bibescu si ne-am indreptat spre valea Floreiului.

Era clar, mergeam in muntii Baiului. Muntii Baiului fac parte din Carpatii de Curbura si se intind intre Valea Prahovei si Valea Doftanei avand limita sudica la Posada. Am scris mai multe despre muntii Baiului aici vezi impresii

Cat mai batem noi muntii astia cand se inchid traseele in Bucegi! Din Posada, Valea Larga, Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Azuga din oricare poti urca in creasta Baiului.

Eu urcam pentru prima data din Posada. Urcam pe un picior adiacent muntelui Florei si era multa veselie, se depanau amintiri din anii trecuti despre acelasi eveniment si nici nu ne dam seama cand ajungem deasupra Posadei. Se vedea bine defileul Prahovei si Bucegii. Ne oprim sa admiram privelistile si intelegem de ce Nicolae Grigorescu era atras de aceste locuri ce l-au inspirat pentru unele tablouri d-ale sale.

Am trecut prin mai multe poienite si tot asteptam sa ne oprim dar „nuuu, e alta mai frumoasa” zicea doamna. Am traversat valea Conciului chiar laga un izvor unde am pus la rece cateava sticle cu vin. Ajunsesem la locul petrecerii. O poiana frumoasa verde-galbena, acoperita cu iarba si multa ciubotica cucului, inconjurata de padure si luminata de un soare puternic de parca venise vara.

Ne-a rasfatat cu bunatati facute in casa, cu placinte si lipii coapte noaptea tarziu ca sa fie prospete, am ciocnit un pahar de vin. Voie buna si veselie si mai multe reprize de cantat „La multi ani” ca doar nu face omul mereu 71 de ani. A fost emotionant nu numai pentru doamna ci si pentru alti sensibilosi asa ca s-a plans de bucurie.

Apoi ne-am mai relaxat si ne-am pus la povestit si timpul trecea si nu aveam niciun gand sa plecam cand tot doamna ne-a dat plecarea dar in nici un caz spre casa ci spre platoul Baiului. Sa urcam piciorul Florei acum? nu credeam ca ne va face una ca asta. Dar cine are curaj sa zica ceva cand doamna a ajuns deja in golul alpin.

Ajungem pe platoul Baiului de unde poti privi acum spre Valea Doftanei cea de-a doua cale de acces in muntii Baiului, prin satul Secaria sau Treisteni. Pe platou aspectul e mai mult de toamna, sufla putin vantul si nici iarba n-a incoltit cum trebuie.

Incepem sa luam varfurile la rand, Razoare, Mierlei... da dupa Mierlei facem stanga spre culmea Gagului, pe aici se va face coborarea spre Sinaia. Facem ultimul tur de orizont apoi coboram spre padure. Nici nu ajungem bine in padure ca incepe sa ninga, si ningea cu niste fulgi mari ca nici nu ne mai vedeam. Ne bucuram de ultimii fulgi de nea linistiti, fara grija drumului ca doar eram pe maini bune.

A fost o zi frumoasa. Am inteles ca poti fi fericit la orice varsta iar trecerea aceea rapida prin cele patru anotimpuri in aceeasi zi m-a facut sa inteleg inca o data ca timpul zboara si maine, poimaine sau cine stie poate la aceeasi varsta  o sa vreau sa-mi serbez si eu ziua in aceeasi poiana asa ca la anu’ o sa fiu mai atenta la traseu si va spun si voua.

Carari frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2102 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI