Toate șase-s norocoase!

TIPĂREȘTE

Îmi era dor de un Paște la Duni. Nu mai fusesem din aprilie 2014 – a cincea vizită la Marina Royal Palace. Urmăream încă din luna noiembrie 2017 apariţia ofertelor pentru petrecerea Sărbătorilor Pascale de anul următor. Ofertele au început să curgă, dar Duni nu apărea şi pace. Apoi au apărut ofertele de 1 Mai şi de Rusalii. Preţurile erau tentante, chiar dacă peste medie, dar eu am fost mereu convinsă că merită să plătesc nu doar cu 50% mai mult ca în alte locuri, ci chiar dublu. Într-un final, am înţeles că varianta de Paşti la Duni a picat anul acesta. Prin decembrie prietenii mei s-au decis şi au rezervat la Duni de 1 Mai, optând pentru o minivacanţă de cinci nopţi, în timp ce eu nu îmi permiteam nici măcar trei :(, neavând nicio garanţie că ziua de 30 aprilie va fi declarată liberă pentru bugetari, cu recuperare ulterioară, astfel că nu am antamat nimic, deşi tentaţia era mare.

Încet-încet, lucrurile s-au aranjat foarte bine şi aproape de la sine. Pentru Paşti am acceptat cu entuziasm invitaţia lui Cornel de a participa la o miniîntâlnire AFA în Serbia – „Ciocnim... sârbeşte?” – o iniţiativă inspirată care s-a transformat într-o adevărată reuşită din toate punctele de vedere, despre care am povestit aici.

Minivacanţa de 1 Mai rămăsese sub semnul întrebării. Nedorind să risc să pierd banii, nu am rezervat nimic aşteptând aproape până în ultimul moment, totodată conştientă de riscul de a nu mai găsi locuri libere la niciunul din hotelurile care se ridicau la nivelul pretenţiilor mele. Nu vreau să sune arogant, dar asta este realitatea. Ca orice altă ţară, şi Bulgaria are hoteluri care oferă condiţii şi servicii pentru orice buzunar, iar cei care cred că plătind foarte puţin vor primi cât cei care au plătit mult mai mult denotă multă naivitate şi o totală lipsă de experienţă turistică. Întotdeauna preţul face diferenţa.

Cam cu două săptămâni înainte de plecare, chiar în seara zilei în care fusese declarată oficial 30 aprilie ca zi nelucrătoare pentru bugetari, cu recuperare ulterioară, desigur :D, am contactat-o pe Anca, cerându-i o ofertă la Duni, în speranţa că mai prind locuri libere pe ultima sută de metri. Atât de dor îmi era de Duni, încât eram dispusă să accept şi o cazare la Marina Beach, dacă era deschis, chiar dacă Marina Royal Palace era preferatul meu. Aveam şi variante de rezervă, gen Kaliakra Superior 4* din Albena unde fusesem cu un an înainte de Paşti sau unul din hotelurile Grifid din Nisipuri. Ghinion! În primă fază îmi spune că MRP este în stop sales, la fel şi Kaliakra, rămânând să mă decid între două hoteluri Grifid, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Între timp, mă sună Anca din nou şi îmi spune că s-ar putea să am totuşi noroc cu Duni să găsesc ceva, dar să aştept mai întâi confirmarea. Am acceptat fără să clipesc, solicitând doar cameră cu pat matrimonial şi vedere la mare pentru care am şi plătit în plus, bineînţeles fără să-mi fac probleme că nu m-aş descurca odată ajunsă acolo astfel încât să primesc o cameră pe gustul meu. După cinci vizite la Marina Royal Palace ştiam prea bine că aproape toate camerele cu vedere la mare au două paturi single, dar am insistat că eu vreau cu pat matrimonial şi, în final, am primit mult mai mult de atât :).

După vreo patru-cinci zile de aşteptare, cu emoţii şi nerăbdare, mi-a venit şi confirmarea rezervării, am plătit imediat şi am intrat în posesia voucherului. În afara colegilor de la serviciu nu am spus nimănui că plec la Duni de 1 Mai. Am vrut să le fac o surpriză prietenilor mei care îşi rezervaseră încă din decembrie un sejur mai lung la acelaşi hotel în aceeaşi perioadă, de fapt, de vineri până miercuri, în timp ce noi am avut doar trei nopţi la dispoziţie, de sâmbătă până marţi.

Sâmbătă 28 aprilie la ora 05.50, cum s-a luminat de ziuă, am pornit spre Duni pe drumul arhicunoscut în cea mai mare parte, cu doar o variaţie, inspirată, zic eu, în sensul că am parcurs un traseu mai lung, dar cu mai mulţi kilometri de autostradă.

Traseul ales a fost următorul: București – Giurgiu – Ruse – Razgrad - Târgoviște – Omurtag – Kotel – Burgas – Sozopol – Duni – 412 km. Nu este cea mai scurtă variantă, dar pentru noi cel mai scurt drum este cel cunoscut sau chiar foarte cunoscut în acest caz.

Despre Drumul cu maşina de la Bucureşti la Duni am povestit într-un articol separat, actualizând informaţiile mai vechi despre acest traseu.

La ora 11.00 eram deja în poarta resortului, blocând parţial circulaţia, deoarece, pentru prima dată în atâţia ani, am prins coadă de maşini la intrarea în resort :D. Destul de repede ne-a venit şi nouă rândul, ne-a fost verificat voucherul şi am fost identificaţi pe tabelul existent la poartă, am memorat imediat de pe tabelul respectiv numărul camerei care ne fusese alocată :) şi am fost lăsaţi să intrăm.

Mereu am apreciat parcarea spaţioasă şi foarte sigură disponibilă la Marina Royal Palace. De această dată m-am bucurat şi pentru faptul că, după mulţi ani, parcarea a redevenit gratuită, aşa cum era prin 2009.

La momentul sosirii noastre parcarea era ocupată într-un procent cam de 35%, dar până seara aceasta a devenit neîncăpătoare pentru maşinile românilor, aproape toate maşinile având numere româneşti, cu câteva excepţii, foarte puţine de maşini ale bulgarilor. Am parcat pe al doilea rând aşa cum ni s-a indicat şi am pornit spre recepţie să rezolv cu cazarea.

La recepţie am găsit o mare de compatrioţi, majoritatea veniţi în grupuri mari, care se îmbulzeau să se cazeze. O recepţioneră mai în vârstă, pe care nu mi-o aminteam de la vizitele precedente şi care vorbea binişor româneşte, încerca să-i mai tempereze pe cei prea grăbiţi.

Inutil să mai precizez faptul că am ajuns, ca de fiecare dată :D, cu destul de mult înaintea orei oficiale de check in, am completat formularul şi am fost cazaţi în cel mai scurt timp posibil, cam zece minute în acest ultim caz; aveam deja brăţările pe mâini şi cardurile pentru cameră şi cele pentru prosoape de plajă. Am prins un bell boy care ne-a dus bagajele de la maşină până în cameră.

Apartamentul 8422A se află la al patrulea etaj în ultimul corp, cel de şapte etaje, conectat cu corpul central al hotelului în aripa dinspre dig. Poate fi accesat cu liftul de la recepţie urcând la etajul 4, mergând spre stânga şi apoi tot înainte, trecând prin mai multe uşi intermediare, până când se termină coridorul. Corpul de apartamente respectiv are şi un lift propriu, mereu liber, şi două ieşiri directe, una la nivelul barului de la piscină şi alta la baza scărilor care duc spre terasa lobby barului şi a restaurantului.

Sunt doar trei apartamente pe nivel, unul cu vedere la mare, altul cu vedere la piscină şi al treilea cu vedere la hotel :D. Al meu a fost cel cu vedere la mare, aşa cum plătisem =)). Bine, eu am plătit pentru o cameră dublă cu sea view, dar dacă ei mi-au oferit, gratuit şi fără să fi solicitat ceva în acest sens, acest apartament superb, evident, nici apartamentul nu putea fi altfel decât cu vedere la mare :D.

La acest hotel chiar merită să plăteşti suplimentul de sea view care îţi oferă o privelişte minunată. Ce poate fi mai plăcut decât să admiri marea la un unghi de 180 de grade, să adormi şi să te trezeşti în sunetul valurilor care se sparg de stabilopozi sau să-ţi bei cafeaua urmărind zborul lin al pescăruşilor?

În două din vizitele anterioare am renunţat în cunoştinţă de cauză la camerele cu sea view plătit solicitând schimbarea şi acceptând alte camere cu vedere la piscină şi la mare, mai bine poziţionate, dar mai zgomotoase, la una din ele beneficiind în plus şi de „informaţii” certe cu privire la meniul din zona grătarelor înainte de a coborî la masă, chiar dacă stăteam la etajul al şaptelea.

Am intrat în apartament direct în living. În partea dreaptă era un cuier cu oglindă şi un suport pentru bagaje, iar în partea stângă era uşa spre baia de serviciu, care era dotată doar cu tron, chiuvetă şi o oglindă mare, săpun şi prosoape de mâini. În continuare pe partea stângă, în living era o canapea, cel mai probabil extensibilă, dar nu am verificat, deoarece nu intenţionam să o folosesc pentru a dormi pe ea, cu o măsuţă, apoi uşa spre balcon.

Balconul nu este foarte mare, mi s-a părut chiar micuţ în comparaţie cu terasa imensă de care am beneficiat la cele mai recente două vizite anterioare aici :D, este dotat cu o măsuţă, două scaune şi un uscător pentru costumele de baie.

În dreapta uşii de la balcon am avut un corp de mobilier gen birou, cu sertare şi o uşă care masca minibarul. Minibarul conţinea doar o sticlă mare de apă plată. Nu ştiu dacă se completa după consumare, deoarece pentru noi o sticlă a fost suficientă tot sejurul. Pe birou se afla televizorul Sony cu ecran plat şi o mapă de prezentare a resortului în limbile germană, engleză şi rusă. Urma apoi o nişă cu pereţi doar din sticlă, din podea şi până în tavan, cu o măsuţă şi două scaune, o zonă plăcută de relaxare la o cafea, admirând marea. Sinceră să fiu, eu am preferat totuşi să mă relaxez pe balcon la o ţigară pe lângă cafeaua respectivă =)).

Dincolo de cuierul de la intrare, tot pe partea dreaptă se afla uşa care separa dormitorul de living. Din dormitor se intra în baia principală a apartamentului, care era dotată cu cadă de baie, toaletă, chiuvetă, oglindă, oglindă de machiaj şi uscător de păr. Consumabilele oferite au fost mereu cam puţine şi cam de slabă calitate pentru cele cinci stele ale hotelului, dar pe mine nu m-a deranjat acest aspect, folosindu-mi mereu propriile produse cosmetice aduse de acasă. La duş exista un dispenser 4 în 1 :D: săpun lichid/şampon/balsam/gel de duş. La chiuvetă am avut doar săpun solid şi două căşti de duş.

Dormitorul este dotat cu pat matrimonial, cu două noptiere, un dulap bine compartimentat cu rafturi şi cu bară pentru umeraşe. În dulap se află seiful pentru a cărui utilizare se plăteşte o taxă de 7 leva pe zi, dar pe noi nu ne-a interesat să închiriem. Marea surpriză a constituit-o prezenţa halatelor de baie. Ştiam că hotelul oferă halate la cerere, gratuit, destul de utile celor care frecventează în extrasezon piscina interioară. Eu nu am cerut niciodată, apreciind că nu îmi trebuiesc, dar aceasta a fost prima dată când am primit fără ca măcar să fi cerut. Oricum nu le-am folosit, dar am făcut această menţiune pentru cârcotaşi :D.

Există un al doilea televizor în dormitor așezat pe o comodă în fața patului. Am fost de șase ori la Duni, dar la TV nu-mi amintesc să mă fi uitat vreodată.

Aerul condiţionat este în sistem centralizat, cu reglaj individual, câte unul în fiecare cameră, putând fi folosite independent unul de celălalt. La nevoie funcţionează şi pe cald, însă noi nu l-am folosit.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi, cu simţ de răspundere, mocheta a fost aspirată, au fost schimbate toate prosoapele, băile au fost dezinfectate, a fost aranjat patul, fără schimbarea lenjeriei, dar, pentru doar trei nopţi, nu a fost o problemă. Nu ne-am întâlnit cu camerista, căreia i-am lăsat la sfârşit o mică atenţie, pentru că am fost mulţumiţi de serviciile acesteia.

Restaurantul principal oferă principalele trei mese ale zilei, micul dejun (07.00-11.00), prânzul (12.30-14.30) şi cina (19.00-21.30). Mai există şi o cină târzie, cu snack-uri cât să nu mori de foame (0.00-0.30), dar nu pot da detalii, deoarece nu am fost niciodată la midnight snack, eu dormind la ora respectivă. În Lobby mai poţi ciuguli fursecuri şi chec la Coffee Break (16.00-17.00) sau poţi accesa colţul de sandvişuri de la barul de la piscină (11.30-18.00). În sezon este deschis şi snack restaurantul La Breeze din apropierea plajei, cu program 12.30-16.00, util celor care petrec mult timp la plajă. Acum era închis. Nici restaurantele a la carte nu au fost deschise în această perioadă. Se poate rezerva cu o zi înainte, gratuit, o cină la restaurantul Mechana, cu specific bulgăresc, situat în holiday Village sau la restaurantul Milanese, cu specific italian, de la hotelul Belleville.

Eu am fost mulţumită de mâncarea oferită în restaurantul principal de la Marina Royal Palace. Am găsit la fiecare masă suficiente variante pe gustul meu, astfel încât să-mi fie greu să aleg ce să pun mai repede în farfurie. Ca de fiecare dată am mâncat doar pe terasa restaurantului, zone de grătare oferindu-mi preparate pe gustul meu. Au existat şi cine tematice. Pentru mine, mai greu a fost în seara de peşte şi fructe de mare, deoarece eu, nefiind fan, a trebuit să găsesc altceva, dar tot m-am descurcat :D.

La micul dejun, ajungând destul de devreme, scăpam de cozile care se formau mai târziu la omlete personalizate şi clătite. Cine nu era dispus să aştepte putea alege ouă prăjite, mereu la discreţie. Mi-au mai plăcut şi baconul prăjit puţin pe plită, ciupercile şi brânza feta nu foarte sărată.

Ciorbele, câte două feluri la fiecare masă de prânz şi cină, au fost pe gustul meu. Grătarele au constituit baza pentru mine. În interiorul restaurantului erau şi multe feluri de mâncăruri gătite care însă m-au atras mai puţin ca alte dăţi. Prăjiturile şi torturile au fost şi de această dată la înălţimea aşteptărilor. Şi îngheţata a fost ok, mai ales torturile de îngheţată, aduse cu mare fast şi artificii.

Personalul, în număr suficient, s-a mişcat destul de bine cu debarasatul meselor, existând doar câteva mici sincope în perioadele de maximă aglomeraţie, spre deliciul pescăruşilor obraznici care ajutau la... debarasare, furând mâncarea stivuită pe farfurii de unii conaţionali şi lăsată aproape neatinsă :(şi distracţia turiştilor care îi filmau :). Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari. Am revăzut destule feţe cunoscute, de fapt, ne-am recunoscut reciproc :) şi am constatat că între timp învăţaseră şi mai multe cuvinte în limba română :), chiar dacă se descurcau bine și cu limba engleză.

Principalul bar la serviciile căruia am apelat a fost Lobby Barul cu program 09.00-02.00, chiar dacă nu am stat niciodată până la ora închiderii. Am petrecut ore plăcute pe terasa generoasă a acestuia în compania prietenilor şi a unui pahar de ceva, de obicei un cocktail şi o cafea. Pe perioada sejurului am trecut şi pe la barul de la piscină, cu program 10.00-19.00, de obicei pentru o cafea espresso excelentă sau o bere, iar seara, când erau petreceri la Marina Beach, ne hidratam la barul de acolo.

Cele mai reuşite cocktailuri le-am băut şi de această dată la Lobby Bar, unde am regăsit acelaşi barman priceput pe care îl remarcasem şi la precedentele vizite. Băuturile alcoolice sunt numai locale, aceleaşi mărci pe care le-am găsit mereu în Bulgaria la all inclusive. Berea, chiar dacă mai slab alcoolizată, era bună. Conceptul AI includea o gamă variată de cocktailuri cu şi fără alcool, pentru toate gusturile, iar prezentarea acestora era deosebită. La Duni m-am convins că poţi obţine combinaţii bune şi cu ingrediente locale dacă te pricepi să le faci. Pentru turiştii mai pretenţioşi existau şi câteva băuturi de import, însă doar contra cost. Nu se prea înghesuia nimeni să le comande pe acestea :D.

Cu riscul de a mă repeta, nu pot să nu amintesc de plaja extrem de lată şi cu nisip fin, într-un cuvânt: PERFECTĂ sau de intrarea în mare enervant de lină pentru mine care m-aş plictisi să merg zeci de metri prin apă mică până să se adâncească suficient pentru a putea să înot, însă foarte potrivită pentru familiile cu copii micuţi.

Nu am reuşit niciodată să număr multele rânduri de umbrele şi şezlonguri, deşi mi-am tot propus, însă am deplina convingere că numărul foarte mare de şezlonguri este suficient pentru toţi turiştii, chiar în cazul în care toate hotelurile din resort sunt pline. Desigur, mereu se vor găsi cârcotaşi nemulţumiţi de faptul că nu au prins şezlong în primul rând, dar cât timp găseşti la orice oră, chiar dacă poate în rândul al treisprezecea :D, nu cred că este o problemă. Ştiu că şi la plajă este la fel ca în autobuz, toţi vor să stea în faţă :D, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Pe plajă există serviciu de salvamar, deși eu cred că aceştia mai mult şomează :).

Prosoapele de plajă sunt disponibile gratuit la chioşcul pentru prosoape şi pot fi schimbate de câte ori este nevoie.

Întreg resortul de la Duni oferă doritorilor şi destule piscine, frumoase şi curate, inclusiv pentru copii. Marina Royal Palace este singurul hotel care dispune şi de piscină interioară încălzită, extrem de utilă amatorilor de bălăceală în extrasezon când marea este prea rece sau într-o zi ploioasă. Lângă piscina interioare este şi un jacuzzi măricel.

Piscina exterioară nu este foarte mare, dar este foarte la îndemână celor mai comozi, barul este aproape, iar şezlonguri sunt destule.

Mie mi-a plăcut mai mult piscina de la Marina Beach, foarte mare, cu acele coloane albe imitându-le pe cele greceşti. Şi piscina de relaxare este drăguţă şi puţin solicitată.

Aquaparkul a reprezentat pentru mine elementul de noutate cu ocazia acestei a şasea vizite. De mulţi ani se simţea nevoia unor tobogane de apă în peisajul resortului de la Duni şi iată că au apărut. După câte aquaparkuri „şmechere” am văzut prin Turcia la hoteluri de obicei peste MRP, eu nu am fost prea impresionată, însă sunt convinsă că atât cele cinci tobogane pentru adulţi, cât mai ales cele pentru copii gen corabia piraţilor au fost primite cu bucurie de turiştii mai mici sau mai mari :).

Şi la piscina de la tobogane există şezlonguri şi umbrele, dar nu cred să fie suficiente.

Echipa de animaţie a fost la fel de activă cum o ştiam, chiar dacă eu nu am fost interesată de programul propus, însă îşi găseau doritori.

Amatorii de sport au la dispoziţie gratuit nu mai puţin de zece terenuri de tenis. Doar echipamentul şi nocturna se plătesc. Existau şi biciclete de închiriat, dar eu am preferat şi de această dată plimbările pe jos prin tot resortul, pe aleile îngrijite şi prin pădure :D, admirând peisajul din partea de sus de la Holiday Village.

Nu putea să lipsească nici petrecerea din ultima seară de pe platoul de la Marina Beach, cu muzică românească şi internaţională, dans şi multă voie bună, terminată cu focuri de artificii.

După ani în care am tot bombănit pe tema internetului contra cost de la acest resort de cinci stele, am fost surprinsă să constat apariţia internetului wireless gratuit, disponibil în zona Lobby Barului şi a restaurantului, acceptabil ca viteză, în funcţie de numărul de utilizatori conectaţi simultan. Mai bine mai târziu decât niciodată, însă pentru mine nu a mai contat, deoarece aveam deja destul net în roaming SEE inclus în abonamentul de la Vodafone.

Pentru diverse cumpărături, pe lângă supermarketul de lângă piscina de la Marina Beach, era deschisă şi galeria comercială din holul de la MB, cu magazine diverse şi mărfuri la preţuri aşa şi aşa, nu mici, dar nici de speriat.

Cu alte ocazii nu ratam câte o vizită la Burgas şi la Sozopol. Acum am plecat într-o plimbare mai lungă spre sudul extrem, aproape de graniţa cu Turcia, cu Roxana şi Bogdan, la iniţiativa inspirată a Roxanei, desigur :).

Am petrecut o a şasea minivacanţă extrem de relaxantă într-un resort deosebit, poate unic în peisajul bulgăresc, în care am ajuns să mă simt ca acasă :). Soţul şi prietenii noştri ar alege fără să clipească Duni oricând şi de oricâte ori, pentru că ştiu că merg la sigur. Mie îmi place să explorez, să caut şi să descopăr mereu ceva nou, indiferent de riscuri. Anul acesta am descoperit un alt resort parcă mai pe gustul meu şi la care intenţionez să revin. Mai am şi alte variante în atenţie, dar, cu toate acestea, aş reveni oricând la Marina Royal Palace cu aceeaşi bucurie ca la prima vizită.

Am scris acest articol pentru că am dorit să prezint şi cea mai bună variantă de cazare experimentată de noi până acum la Duni, apartamentul, confortabil şi spaţios, perfect pentru familii cu doi copii sau pentru trei adulţi, pentru cei care doresc mai mult spaţiu, dar şi pentru alte cupluri fără copii care vor avea norocul nostru :)).

Recomand Marina Royal Palace, un resort care oferă foarte multe la un preţ corect.

---

VIZUALIZĂRI: 9092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI