Domul din Milano: un vis împlinit

TIPĂREȘTE

Locație: Milano, Capitala Modei

 Site Oficial pentru bilete: aici

Intro...

Datorită faptului că am ajuns dis de dimineață în Milano, undeva pe la 9 (într-o zi de sâmbătă) deja bănănăiam prin Gara Centrală, iar până la check-in mai aveam 5 ore pline, motiv pentru care trebuia să profităm din plin de timpul respectiv, chiar dacă eram destul de obosiți, fiind treziți de mai bine de 5-6 ore, plus așteptarea din aeroport, mersul cu avionul, contribuind și ele la starea de oboseală.

Dar cum entuziasmul țării ce aveam să o explorăm era mare, nici că am mai simțit vreun gram de oboseală, hai... poate 2-3 grame acolo! Sentimentul descoperirii unei țări noi, unui oraș nou, unor obiective noi, este incredibil de frumos, unic și vibrant!

Am planificat cu o atenție militărească toate obiectivele ce aveam să le vizităm. Am împărțit obiectivele pe zone ale orașului, câte 2-3-4-5 locații în funcție de cartier, mijloace de transport sau proximitatea unui obiectiv față de altul. Voi încerca să relatez separat categorisirea lor, cred că ar ajuta potențialii vizitatori...

Bănuiesc că este lesne de înțeles că obiectivul numero uno a fost evident Domul din Milano. Totuși am făcut un mic ocol până aici, pentru că... așa era traseul! Și cum am spus, trebuia urmărit ca la carte, evident pentru a reduce timpii inutili sau ocolișurile dintre obiective, ocolișuri ce nu aveau rost. Itinerariul stabilit cu multe săptămâni înainte, a ajutat mult și recomand tuturor o planificare înainte de a pleca.  

Așadar Biserica San Bernardino alle Ossa a reprezentat defapt PRIMA oprire oficială, primul obiectiv. Această biserică catolică din secolul al Xlll-lea include un osuar în care frescele sunt alcătuite din cranii și oase umane. Sentimentul vizitării unui astfel de loc este cel puțin straniu, macabru, de-a dreptul un obiectiv specific turismului negru, însă experiența este 100% unică iar intrarea este gratuită. Poate voi vorbi separat despre acest obiectiv...

Domul din Milano...

Am continuat drumul spre Dom, al cărui acoperiș deja începusem să-l zărim printre clădirile sale vecine.  Cum nu cumpărasem bilete online de dinainte (care se pot lua de aici), am căutat zona de unde se pot procura de la fața locului. Știam că obiectivul se poate vizita procurând bilete chiar în ziua vizitei, nefind necesară programarea și achitarea lui în avans, cum se întamplă la Cina cea de Taină. Singurul impediment al achiziției de la fața locului este coada care poate fi mare sau mică. Acest aspect este total imprevizibil.

Am fost redirecționați de unul dintre paznicii din jurul Domului, către o clădire administrativă, aflată în partea laterală a Domului, clădire care găzduia casa de bilete dar și un magazin cu suveniruri.

Am avut noroc pentru că am prins doar o scurtă coadă care pornea abia din interior, la umbră. Afară deja se încălzea și nu ar fi fost o bucurie mare statul la coadă în soare.

Mecanismul este unul care aparent pare să fie pus bine la punct. Ajungeai în dreptul unui dispenser de tichete cu număr de ordine (ca la taxe și impozite/permise auto/pașapoarte). Acolo comunicai verbal unui angajat ce bilete vrei și primeai de la el un tichet cu un număr de ordine. Ca idee noi am primit numărul T110 iar la momentul așteptării, pe ecranele care afișau numerele, cel mai mare număr era... T084. Așadar aproape 30 de persoane în față. Zic eu hai că este treaba organizată... se mișcă repede domnii și doamnele.

Problema a fost că deși erau 10 ghișee, doar 3 erau deschise, doar 3 primeau persoane pentru a le preschimba bonurile de așteptare în bilete plătite. Chiar m-am simțit ca la taxe și impozite...

Timpul trecea și trecea... am așteptat vreo 15-20 de minute până ne-a venit rândul. Mai mai să strig acolo... “Haideți doamnă, mai deschideți o casă??!!...   păi se poate??!!! ” 😂.

Ajunși la ghișeul 5, deja știam ce vrem. Alesesem de dinainte COMBO STAIRS, bilet recomandat și de tata123. Practic un bilet combinat care permite vizita Domului, a teraselor (pe scări) dar și a bisericii San Gottardo, respectiv muzeul Domului. Acesta costa la momentul vizitei dar și la momentul scrierii acestui articol, 20 de euro/persoană.  

Menționez acest aspect, pentru că prețurile cresc o dată la câteva luni, așadar este bine să vă informați de dinainte asupra costurilor, pentru a putea previziona un buget care să acopere toate cheltuielile dar să și permită vizitarea obiectivelor propuse. De asemenea biletele de la Dom sunt valabile 3 zile de la data selectată pentru vizită.

Doamna de la ghișeu era super amabilă și vorbea fluent limba engleză așa cum vorbeau cam toți italienii 🤌 cu care am interacționat. Ne-a explicat că putem vizita imediat toate obiectivele notate în bilet mai puțin terasa pentru care trebuia să revenim într-un interval orar pre-stabilit. Accesul sus pe terasa Domului fiind restricționat în sensul în care se intră în grupuri, într-un număr limitat și controlat de vizitatori. Aveam de ales între 13.30 sau 17.30. Am zis că este mai convenabil al doilea interval, pentru că am fi revenit la ora respectivă după ce ne-am fi cazat și am fi lăsat bagajele la cazare.

Zis și făcut! Am plătit cei 40 de euro și am purces spre Dom! De menționat că dacă doriți puteți vizita doar domul și muzeul, biletul fiind doar 10 euro, sau puteți lua biletul combo, cu urcarea pe terase folosind liftul, bilet care costă 26 de euro. Cel mai scump bilet este unul complet, costă 34 de euro și puteți vizita cripta din interiorul catedralei, Librăria Pinacoteca, plus cele care erau deja în biletul de 20 de euro.

Despre Dom. Locație și Generalități - Exterior

Domul din Milano (în italiană Duomo di Santa Maria Nascente) sau în traducere liberă Catedrala Santa Maria Nascente, este situat în centrul istoric al orașului Milano, Italia. Poziționarea sa iconică este în Piazza del Duomo, o piață impresionantă care este centrul vieții sociale și culturale din Milano. Domul este inconjurat de alte clădiri importante și monumente, printre care... Galleria Vittorio Emanuele II (cele mai vechi centre comerciale din lume, celebru pentru arhitectura sa impresionantă și pentru magazinele de lux), Palazzo Reale (această clădire regală a fost un palat al familiei regale a Austriei și, ulterior, al regilor Italiei), Palazzo dell'Arengario (situat în partea de nord-vest a Domului, acest palat găzduiește Muzeul de Artă Contemporană).

Naosul principal al Domului este al doilea ca inaltime din lume, dupa cel al Catedralei franceze Beauvais iar în ceea ce privește dimensiunea, unele surse menționează că Domul din Milano este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca mărime din lume, după Catedrala din Sevilla şi Basilica San Pietro din Roma.

Cu o suprafață de 12.000 de metri pătrați, este una dintre cele mai emblematice structuri din Italia și din Europa, o bijuterie unică a arhitecturii gotice, catedrala milaneză impresionează cu o capacitate de peste 40.000 de locuri.

În dreptul intrării principale spre Dom, chiar între cele două guri de metrou din piața Domului, se află Statuia ecvestră a lui Vittorio Emanuele al II-lea. Statuia îl reprezintă pe Vittorio Emanuele al II-lea, primul rege al Italiei unificate, în uniformă militară, calare pe un cal, simbolizând gloria și măreția statului italian.

Lucrarea a fost realizată de sculptorul italian Ercole Rosa și a fost inaugurată în 1896, la 50 de ani de la unificarea Italiei. Statuia este realizată din bronz și se ridică pe un soclu masiv din marmură albă, accentuând astfel prestanța și importanța personajului reprezentat.

Această statuie este un simbol al unității și independenței Italiei și a jucat un rol semnificativ în consolidarea identității naționale italiene. Este, de asemenea, unul dintre cele mai populare puncte de atracție turistică din Milano, atrăgând vizitatori din întreaga lume care doresc să se fotografieze lângă această emblemă istorică a orașului.

Construcția domului a început în anul 1386, sub îndrumarea arhitectului francez, Simone da Orsenigo. Cu toate acestea, catedrala a fost finalizată abia în secolul al XIX-lea, când au fost adăugate fațadele principale și cele mai multe dintre caracteristicile sale distinctive. Lucrările de construcție au fost întârziate și adesea întrerupte de războaie, lipsa fondurilor și schimbările de conducere.

Una dintre cele mai faimoase statui din exteriorul domului este "Madonnina", o statuie de bronz a Fecioarei Maria, amplasată pe vârful celei mai înalte turle a domului. Această statuie a devenit un simbol iconic al orașului Milano și este adesea considerată un protector al orașului și a locuitorilor săi. Se poate observa printre clădiri și străzile complexe din jurul domului, chiar și de la câteva sute de metri sau chiar km în funcție de zona unde te afli.

Pe lângă coloanele din interior, Domul din Milano are o serie de alte caracteristici impresionante: o lungime de 158 (sau 157 după alte surse) de metri, dispune de 164 de ferestre, 135 de turle, 410 console și 746 de obloane, și cântărește aproximativ 325.000 de tone. Aceste detalii subliniază magnitudinea și complexitatea acestei realizări arhitecturale remarcabile.

În interiorul Domului...

Am ieșit așadar din clădirea cu biletele și am mers spre ușa din față, intrarea principală din Dom. Aici era un gard montat ca la aeroport în zig zag. Coada nu era mare, nu am stat mai mult de 5 minute până am ajuns în față unde era un mic control de securitate unde toată lumea era scanată cu detectorul corporal de metale dar era și rugată să deschidă poșete, ghiozdane, punguțe pentru o inspecție vizuală a conținutului acestora. Nu am întâmpinat nici o problemă, am cooperat cu forțele de ordine și am intrat apoi imediat în interiorul Domului. Tot aici erau scanate si codurile QR tipărite pe bilete, pentru validarea acestora.

Toate intrările către Dom (și sunt destul de multe) dar și toate intersecțiile din jur, erau brăzdate de forțe de ordine, fie de companii de pază particulare, fie carabinieri, poliție locală, chiar și forțe terestre ale armatei Italiene, locația fiind una intens frecventată de turiști, fiind zona zero a orașului. Toate forțele de ordine de la intrarea în Dom erau dotate cu stații de emisie-recepție existând o continuă și permanentă legătură între ele.

Am intrat în dom aproape de ora 11:00. Ne-am bucurat de faptul că nu era foarte aglomerat și am putut admira imensa clădire fără să fim presați de grupuri sau aglomerație.  

Interiorul impresionează prin dimensiunile sale grandioase dar și prin bogăția decorativă. Culoarele lungi ce străbat domul de la un cap la altul, cu arcade înalte, sunt  inundate de lumina frumos colorată ce trece prin vitraliile care m-au impresionat foarte mult.  

Vitraliile Domului din Milano sunt celebre pentru frumusețea lor artistică și importanța lor istorică și religioasă. Acestea sunt amplasate în ferestrele mari ale catedralei, aducând o lumină colorată și vibrată în interiorul său. Fiecare vitraliu spune o poveste, fie că este vorba despre scene din Biblie, viețile sfinților sau alte motive religioase.

Lucrările de vitraliu ale Domului din Milano sunt realizate într-o varietate de stiluri și perioade artistice, reflectând evoluția artei vitraliilor de-a lungul secolelor. Unele dintre aceste vitralii sunt mai vechi și au fost realizate în perioada medievală, în timp ce altele sunt mai recente, fiind adăugate în timpul renovărilor sau restaurărilor ulterioare.

Printre cele mai cunoscute vitralii din Domul din Milano se numără cele din absida catedralei, care prezintă scene din viața Fecioarei Maria și a lui Isus, și cele din navele laterale, care ilustrează povești și simboluri creștine. O altă vitralie notabilă este cea din fereastra rozetă a catedralei, care este unul dintre cele mai mari și mai complexe vitralii gotice din lume.

În plus față de valoarea lor artistică, vitraliile din Domul din Milano au și o semnificație spirituală profundă pentru credincioși. Ele nu numai că adaugă o frumusețe estetică catedralei, dar și contribuie la atmosfera sacrală a locului, iluminând interiorul cu o lumină divină și colorată.

În ansamblu, vitraliile Domului din Milano reprezintă unul dintre cele mai remarcabile exemple de artă vitralie din lume și sunt o atracție majoră pentru turiști și credincioși care vizitează această minunată catedrală gotică.

Apoi fiecare coloană și arcadă este fin și atent sculptată, cu detalii impresionante care amintesc de măiestria artizanilor medievali. Coloanele Domului din Milano, una dintre caracteristicile sale distinctive, sunt o parte semnificativă a structurii sale impunătoare. Cu un total de 52 de coloane, numărul corespunde celor 52 de săptămâni dintr-un an, o caracteristică care ar putea fi interpretată ca un omagiu adus ciclului timpului și importanței sale în viața umană.

Aceste coloane, în afară de a susține greutatea imensă a acoperișului și a altor structuri de deasupra, contribuie și la frumusețea și măreția interiorului catedralei. Arhitectura gotică a coloanelor se îmbină armonios cu celelalte elemente decorative, creând o atmosferă solemnă și sacră care cucerește vizitatorii.

La momentul vizitei noastre se restaurau anumite porțiuni ale tavanului. Erau montate schele provizorii, plase de protecție și reparau ceva, cred că din cauza unor probleme survenite de la infiltrațiile dinspre terasă.

În cripta domului (există o criptă în interior), mai multe personalități importante sunt înmormântate, inclusiv arhiepiscopii și cardinalii orașului Milano. De-a lungul istoriei, domul a fost martorul unor evenimente semnificative pentru Milano și pentru întreaga Italie, iar cripta sa servește ca mărturie a importanței sale istorice și spirituale.

Ne-a impresionat foarte mult orga principală, construită în 1938 de Mascioni din Cuvio și Tamburini din Crema, este cea mai mare din Italia și se clasează pe locul doi în Europa ca număr de tuburi și stopuri. Are 15.800 de tuburi, cele mai înalte având peste 9 metri înălțime, iar cele mai mici doar câțiva centimetri. Are cinci carcase de orgă și cinci console.

Combină sunetele tradiției italiene cu o structură sonoră eclectică, fiind apreciată pentru interpretarea repertoriului romantic-simfonic. Orga a fost asociată cu catedrala Milano de la începuturi. Orga actuală a fost inaugurată solemn în 1986 și este folosită atât pentru serviciile religioase cât și pentru concerte, fiind condusă de Maestro Emanuele Carlo Vianelli și Maestro Alessandro La Ciacera.

Un alt lucru ce ne-a impresionat a fost și Statuia lui Saint Bartholomew, o reprezentare a Sfântului Bartolomeu, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos. În iconografia creștină, Sfântul Bartolomeu este adesea reprezentat cu o caracteristică distinctivă: el este înfățișat purtând pielea sa, care a fost îndepărtată din timpul martiriului său.

Conform tradiției creștine, Sfântul Bartolomeu a fost martirizat prin decapitare sau crucificare, iar în unele legende, se spune că a fost tăiat în bucăți. Astfel, statuile și reprezentările lui Saint Bartholomew îl prezintă adesea ținând pielea sau având-o drapată în jurul său, pentru a aminti de martiriul său.

Această reprezentare simbolică este o expresie a credinței creștine în martiriul și sacrificiul sfinților în numele credinței lor, și servește ca o amintire a curajului și devotamentului lor în fața persecuției și a suferinței.

Statuia este foarte exemplificativă și impresionantă, producând rapid furnicături de piele...

Terasele Domului...

Cum ne planificasem vizita terasei Domului undeva la ora 17:30, am revenit de la hotel după ce ne-am cazat (recenzie despre hotelul unde am stat, aici. Iar pe la ora 17 fără ceva deja ieșisem din gura metroului care ne-a lăsat fix în piața din fața acestuia. Trebuie să recunosc că imaginea cu Domul care ușor ușor devine din ce în ce mai vizibil pe măsură ce urci scările și ieși din subteran, este incredibilă, ireală și parcă nu-mi venea nici să mă grăbesc.

Reiau faptul că am cumpărat pachetul COMBO STAIRS, pachet  care ne dădea accesul pe terasa dar ajungeam acolo pe jos, folosind treptele de la una din intrările laterale ale domului.  

Am ajuns la baza scărilor unde am trecut din nou de un control de securitate și unde ne-au scanat din nou biletele pentru a confirma pachetul achiziționat, ora de acces dar și accesul pe scări. Am urcat pe scări aflate undeva în partea stângă. Lifturile pentru cei care procurau bilete cu urcare folosind lifturile, erau situatie undeva în dreapta pe colț. Sunt oricum angajați peste tot în jurul domului care vă îndrumă fără grijă oriunde aveți nevoie.

A urmat mai apoi urcatul scărilor... nu știu câte au fost dar urcarea s-a simțit. La 2-3 etaje mai făceau câte o pauză pentru o gură de aer. Într-un final am ajuns sus la primul nivel al teraselor. Spun primul pentru că nu eram încă sus sus.

Ce-i drept uitându-mă acum pe fotografii, observ că urcarea a durat puțin peste 5 minute. La momentul respectiv cât urcam mi se părea că nu se mai termină, aș fi zis că am urcat cel puțin 10-15 minute.  

Odată ajunși la nivelul 1, priveliștea de acolo ne-a acaparat cu totul. Trecând peste faptul că vezi totul în jur, toate clădirile, toate blocurile, toate restaurantele, toate terasele, tot tot, ești la câțiva pași de elementele decorative, de statui, de coloane, etc. Să fii acolo lângă ele și să și vezi exact ce reprezintă și cum arată mi s-a părut o experiență incredibilă!

Sus evident era destul de aglomerat, dar nu insuportabil, terasele fiind împărțile pe secțiuni, o secțiune având să zic dimensiunea unei sufragerii mai mari. Treceai din secțiune în secțiune și găseau la un moment dat una mai liberă de unde să poți face câteva fotografii. De asemenea erau multe persoane care pur și simplu stăteau pe jos și se relaxau, se bucurau de moment, se încărcau cu energie. Soarele deja apunea, nu mai ardea iar priveliștea era de vis. Cred că am mai zis asta o dată...

După ce am efectuat câteva fotografii am urmat traseul care nu prea are cum să fie încurcat. Ușor ușor am ajuns la... alte scări. Alte scări? 😬 ... zic eu. Pfuai, pe bune frate? Da... alte scări ca să ajungem ȘI MAI SUS. Am ajuns așadar la cea mai înaltă terasă accesibilă publicului. Și să fac o mică paranteză. Prin tot domul atât interior cât și la exterior erau lucrări de restaurare. Se vedeau mai ales sus pe acoperiș multe elemente decorative din marmură curată, nouă, abia montată, fiind înlocuite bucățile vechi.

La momentul vizitei noastre se mai lucra pe alocuri iar zona cea mai înaltă a domului era înconjurată de schele (vezi poze). Poate că sunt momente când se urcă și acolo? Nu știu dar când am fost NOI, acoperișul mare unde sunt făcute fotografiile, era cel mai înalt punct unde am putut urca.

Revenind, acoperișul cel mai de sus unde ajunsesem oferea o priveliște spectaculoasă. Muuulte persoane cu bluzele, gecile sau o mică păturică, întinse, stăteau pe ele relaxați și se bucurau de ultimele raze de soare. Foarte foarte fain sus acolo dar trebuie avut grijă pentru că podeaua era destul de înclinată în unele locuri. De asemenea (CRED) nu sunt sigur, dar câng plouă bănuiesc eu că nu prea se poate vizita terasa pentru că sunt zone alunecoase și așa fără ploaie și uscate.

Noi am avut noroc, era un 🔆 soare superb, totul era uscat și am putut vizita toate zonele deschise.

Muzeul Domului

Așa cum am menționat, am achiziționat un bilet care ne oferea acces și la Muzeul Domului, aflat în imediata apropiere a acestuia.  

Deși spune o poveste care se desfășoară pe parcursul a 600 de ani, muzeul este destul de recent deschis și a fost protagonist în decursul istoriei sale a trei expoziții importante. Amplasat mereu în sălile de la parterul Palatului Regal, muzeul a fost inaugurat în 1953 de Ugo Nebbia, în 1974 a fost curatoriat de Ernesto Brivio și, în cele din urmă, s-a redeschis în 2013 de Guido Canali, un arhitect italian care are 88 de ani în prezent. Muzeul și-a crescut și și-a îmbogățit încăperile și colecțiile datorită muncii minuțioase de înlocuire a operelor de artă deteriorate care din diverse motive și în special după vicisitudinile războiului au fost luate din catedrală.

Turul se deschide cu Comoara deținută de Capitolul Mitropolitan. Continuă apoi prin a povesti istoria Domului de-a lungul secolelor: statui, vitralii, picturi, tapiserii, modele arhitecturale, teracote și gips. Toate sunt elemente originale preluate din Monumentul aflat în proximitate (Domul). Ceea ce reiese este faptul că Domul, Catedrala, a fost o întreprindere colectivă construită ca urmare a unei munci lente și răbdătoare, timp de secole, cu contribuția unor artiști celebri și nu celebri, a unor ateliere cu stiluri diferite care s-au armonizat pentru a crea cu măiestria lor decorațiunile catedralei...

Iată de ce Museo del Duomo este atât de important. Este un loc de viață, un loc de descoperit pentru a afla istoria monumentului și opera Venerandei Fabbrica.

Muzeul își păstrează gradul de informare și povestește istoria catedralei din Milano și prin activitatea constantă a serviciilor sale educaționale, cu școli, familii și tururi ghidate, prin expoziții în Sala Gian Galeazzo renovată și activități de analiză și studiu aprofundat.

Concluzii

Catedrala Duomo din Milano, sau simplul Dom din Milano, rămâne una dintre cele mai impresionante și iconice structuri gotice din lume. Cu o istorie bogată și o arhitectură impresionantă, Domul este o dovadă a măiestriei umane și a credinței religioase care a inspirat oamenii de-a lungul secolelor.

Colecția sa de vitralii este doar una dintre multele caracteristici remarcabile ale acestei catedrale, aducând o lumină divină dar și o frumusețe artistică în interiorul său sacru. Vitraliile nu sunt doar opere de artă, ci și mijloace prin care credincioșii sunt conectați cu tradițiile și învățăturile lor religioase.

Prin urmare, Domul din Milano nu este doar un monument arhitectonic, ci și un loc de rugăciune și reflecție pentru milioane de oameni din întreaga lume. Este un simbol al credinței, al măiestriei artistice și al istoriei, continuând să încânte și să inspire generațiile de-a lungul timpului.

Consider imperios necesară o vizită aici. Indiferent de câte zile acordați unei vizite în Milano, trebuie să aveți pe listă Domul din Milano. Altfel e ca și cum ai merge la McDonald’s și ai comanda doar cartofi prăjiți. Nu ai cum... trebuie să comanzi și nemernicul ăla de Hamburger.  😁

---

VIZUALIZĂRI: 2822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI