Devenim mici, cand ne facem mari?
Preambul: Aseara acest review arata altfel. Dar webmaster0 a avut suficienta prezenta de spirit ca sa-mi faca unele sugestii, cu care am fost de acord, si in pofida hotararii mele, sa pastreze totusi pe site forma editabila a lui. Asa ca iata-ma luand-o de la capat, pentru ca am constatat ca totusi imi doresc sa va spun cate ceva.
Aseara scriam:
Am citit TOT ce s-a scris ca ecouri la rws postate de curand sau nu. Ma refer la acelea.... Da, da, stiti la care. La unele ma asteptam, la altele nu. Din pacate, sau din fericire, nu pot trece prin viata fara sa-mi spun parerea. Daca o am. Si o am. Nu o sa va spun ce am simtit si ce simt. Este irelevant pentru multi dintre voi. Dar parerea o sa mi-o spun.
M-am gandit cum as putea sa o fac sa fie cat mai "barbateasca", avand in vedere ca majoritatea ecourilor, din ultimele zile, apartin unor domni - trag nadejde. Si astfel, as fi putut trece frumos coafata, si placut uscata, prin furcile caudine ale exprimarii unor opinii cu care unii pot sa nu fie de acord.
Dupa ce am scris-o, am constat ca este mult prea dura. Si ca nu se potriveste unei doamne ce sunt - trag nadejde. Remember? Coafata, parfumata!
Asa ca... am sa copiez aici link-ul articolului pe care va indemn sa-l cititi. Este scris de Liana Oprea si exprima destul de bine ce doresc sa va spun.
Sunt convinsa ca o sa intelegeti ce am vrut sa va impartasesc
Nu o sa va rog sa-l cititi.
Va spun doar atat: CITITI-L, daca doriti sa folositi altfel 5 minute ale vietii voastre.
Este vorba despre viata, draga de ea. Si despre cum ne schimba, iar noi ne lasam schimbati, din dorinta de a ne incadra cat mai frumos coafati (o sa ziceti ca sunt o habotnica a saloanelor, dar va jur ca nu-i asa) si cu masti cat mai potrivite fiecarui eveniment din viata noatra.
Sa nu uitam totusi, ca actiunile noastre sunt raspunsul PERCEPTIILOR proprii. Perceptii care nu neaparat reflecta realitatea.
Ca sa va fac pofta sa cititi iata 2 fraze care mi-au placut foarte mult:
Puțini dintre noi – geniile și nebunii, s-ar spune – reușesc să reziste asaltului de ajustări al „lumii reale”. Unii ar spune că ajustările sunt necesare pentru a ne înțelege între noi. Dacă e așa, se vede cât se poate de clar că măsura e departe de a fi eficientă.....Teama de respingere, ridicol și singurătate ne încremenește în ființe anoste, anonime, „comme il faut"...
Asa ca in incheiere va las cu intrebarea:
Devenim mici, cand ne facem mari?
Trimis de MCM in 25.10.12 18:22:36
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog melodia
http://www.youtube.com/watch?v=bqib7VDNMQw
multumesc
done
@MCM randurile astea sunt ca prima ploaie dupa o vara secetoasa! iar muzica... super!
Iar raspunsul la intrebarea ta din pacate este, da multi dintre noi!
@webmaster13: Multumesc mult! Cuvintele sunt sincere iar melodia... frumoasa. Si mie imi place!
Iar ca raspuns la raspuns: dar tine de noi sa facem ceva in sensul asta. Chiar sa ne jucam "cu cu"vintele. Nu foarte agresiv
Ca intotdeauna, o Mare Doamna, un Om adevarat!
Te felicit si te imbratisez cu drag!
@sunflower: iti multumesc pentru aprecieri. Vezi, de-aia m-am coafat, pentru ca stiam ca o sa ies in fata clasei ))
Doamna, doamna, dar sper dint tot sufletul sa nu uit ce conteaza cu adevarat: sa trecem prin viata frumos si cat mai senin, alaturi de copiii nostri. Cine-i are. Cine nu, sa-i faca ))) Si cand o fi sa dam in mintea lor (a copiilor) sa avem puterea sa radem.
Te sarut, draga mea. Ca sa vezi coincidenta, iti citeam rw si te certam in gand, ca ati fost la Bucuresti in vara si nu ai dat nici un semn.
@fanespoitorul: Si in concluzie, ai vorbi cu mine mai mult sau nu?
@MCM: Tie frica de trecerea timpului?? Eu incerc sa raman acelasi copil in suflet. Daca-l exteriorizez devin penibil. Copilul meu apreciaza mult ca ma pun la mintea lui. Cand avea 4 anisori si era la grupa mica m-a intrebat: De ce voi santeti batrani?? Ceilalti parinti sunt tineri. M-a intristat mult. De atunci incerc sa fiu/par mai tanar fara sa fiu penibil. Chestia e ca merge. Important este daca focul interior arde si crezi. Cand spun crezi, nu ma refer la credinta in divinitate. Undeva in cantecul IF spune ca: daca inebunesc, te rog sa nu-mi pui sarme in cap. In wish you werw here: undeva spune: suntem doar niste indragostiti care innoata impreuna in acelasi acvariu, si ce am gasit?? Aceleasi frici. Copilul meu in ciuda varstei este inca inocent dar este o victima pentru cei versati. Imi place nevinovatia lui dar sa-l pregatesc pentru viata sau NU?? El nu crede si nu poate sa conceapa ca un om poate sa fie rau cu altul.
@fanespoitorul: Nu mi-e frica de trecerea timpului. Poate regret ca n-am facut mai multe, dar frica in nici un caz. Eu sunt cea care canta in mall, cand aude o melodie frumoasa. Si ce crezi ca face fi'mea? Ma trage de maneca si-mi zice: potoleste-te ca ma faci de ras! Si-mi pare rau ca gadeste asa, cu toata "nebuneala" mea, la care am expus-o in mod constant de cand am facut-o
Sigur ca in ceea ce priveste siguranta fizica, phisica a copilului meu sunt in stare sa fac orice, chiar sa sparg niste baloane de sapun cu ceva vise in ele.
Iar intrebarea din ecoul meu anterior se referea la versul: ... "if I were a good man, I'd talk with you more often than I do"...
Am citit TOT si am plans, sincer, ca o eliberare. Cred ca devenim mici, meschini, rai si mincinosi, acoperiti de un strat gros de fard sub care suntem invatati sa ne ascundem adevaratele trairi. Copilul meu are 14 ani si facut de mine foarte devreme, diferenta de varsta dintre noi e foarte mica prin urmare sufletul meu a ramas de copil, De copil era si cand l-am facut, de copil mi-a ramas si acum. Dar el se simte jenat de dansurile mele prin casa, de cantatul meu fals, de faptul ca ma ascund dupa cate o usa si il sperii cumplit, sarind si tipand ca un copil mare si nebun. Pastrati-va nebunia! Ne face mai tineri. Multumesc mult MCM.
@rita: iti aduci aminte de "tinerete fara batranete... "? Sunt convinsa ca se poate. Numai sa avem grija de carcasa, astfel incat sa ne tina nebunia intrinseca pana cand vom zbura spre stele. Este buna, la casa sufletului, cate o descarcare din asta. Cu placere
@MCM: Sper sa ajung la 80 de ani si sa pot sa mai dansez asa urat ca acum sa pot sa cant oribil si sa imi sperii nepotii. Ca sa nu mai zic ca de abia astept sa ajung soacra. Soacra dilie. Inca o data mersi mult ca mi-ai pus oglinda in fata sufletului.
@rita: In loc de noapte buna, maxima zilei/review-lui:
"In fiecare persoana batrana se afla una tanara - care se intreaba cum dracu s-a intamplat asa ceva"
- Cora Harvey Armstrong -
Ştiu, sunt perfect conştient că ale mele cuvinte vor "suna" palide şi mici în faţa profunzimii mesajului transmis de acest articol.
Dat fiind însă "timing"-ul, ştim cu toţii că (foarte) mulţi se întreabă "da' targetu', cine e totuşi targetu'?"
Cred că intuiţia-mi bătrână nu mă înşeală nici de astă dată, eu ştiu cine e targetul (şi vă şi dezvălui, dealtfel, la sfârşit, părerea mea), însă aş vrea să-i ajut pe "suspicioşi", sistematizându-le, într-un fel, bănuielile - măcar se pot concentra pe una singură, dupa gusturi, preferinţe si... discernământ
a) dacă eu sunt targetul - mă încadrez, evident, în cele de mai jos (în "b")
b) targetu" e reprezentat de cei care "au crescut" - prin AFA - şi, tot prin AFA, şi-au descoperit şi dezvăluit "micimea". Ei bine, "fiecare pasăre pre limba ei piere". X sau Y, recunoscut(ă) după nickname-ul turistic, e identificat(ă) "X de pe AFA" şi acum, şi cu 100 de ani înainte. Şi după alţi 100 de ani, la fel va fi. Indiferent de "bănuţii" câştigaţi (la propriu ori figurat), pierderea cea mare tot de la AFA li se va trage.
Personal eu votez cu (c) - nu se aplică nimănui (în mod particular), ci tuturor "aspiranţilor" - şi nu doar celor din categoria "a" sau "b".
Nu vreau însă să vă influenţez; sunt convins că sunteţi destui cu preferinţe clare (şi, de obicei, umorale -- apropo, "umoral" nu e o neapărat o jignire, o "înjurătură", ci exprimă o stare pe care oricine o trăieşte, conştientizat sau nu, acceptat involuntar ori respins voluntar), fie spre "a", fie spre "b"-uri.
--
Evident, intervenţia-mi e "retorică" şi nu aşteaptă "răspunsuri"
@Admin: Iata o serie de idei la care, recunosc, nu ma gandisem. Dar tocmai de aceea am lasat intrebarea la sfarsit. Ca fiecare sa gandeasca raspunsul prin prisma propriilor trairi si experiente.
@all: si iata ca Admin ne-a demonstrat ca intuitia nu este apanajul exclusiv al femeilor si ca poate presupune cateva raspunsuri potrivite pentru marea intrebare.
Da cineva mai mult?
@Admin: Retoric sau nu si in asteptarea unui raspuns sau nu, cele scrise de tine se incadreaza perfect cu articolul de mai sus. Eu de exemplu ma simt inclusa in target. M-a atins fix on latura aia a mea sensibila pe care o ascund mereu. Inseamna ca MCM si-a atins scopul si ne-a dat posibilitatea sa vedem incotro ne indreptam. Exista o melodie a lui Cheloo de la Parazitii si se numeste ,,Daca pozele ar vorbi". Poate aveti putin timp sa o ascultati si veti descoperi in substrat exact ce spune MCM mai sus: ce s-a intamplat cu noi? Sper ca nu am deranjat pe nimeni cu acest coment.
Precum un incurabil trubadur, acum nu pot scrie decât atât:
,,Norocul veșnic să te bată
Că iar mă simt adolescent,
Trăind o lecție uitată
Incorigibil repetent.
Și când te-ntorci din întâmplare
În faţa ta mă plec umil
Și cu-o mirare foarte mare
Te văd şi redevin copil.
Pe drumul meu podit cu zaruri
La intersecţii mai rămân
Ca un copil ce-aşteaptă barul,
Dar toţi ceilalţi îl cred bătrân.
Sunt cel ce mai nimic nu ştie
Din tot ce-mi aducea folos
Iubirea-i o copilărie
Din care-nveţi să mori frumos...
... În fața dragostei şi-a morţii
Noi toți redevenim copii. "
În rest, ascult tăcut, gânditor, la nesfârșit, această melodie...
trilulilu.ro/muzica-folk/ ... e-lemnul-portii
Ivan Ioan - Reinfloreste lemnul portii
@MCM: io aş fi pus întrebarea puţin mai altfel (mai ales în contextul acestui week-end): "Dacă avem mici, cine ia beri??? "
@Dragos: sau "Daca avem mici mari, aduceti voi beri reci? "
Hai ca mi-ai facut pofta
@MCM: Daaa... mai am 4, aduse din Austria. Gösser!
Când eram eu mic, eram mic și nu mare, da' îmi doream sa fiu mare. Când m-am făcut mare, am rămas mare, da' îmi doresc uneori sa fiu mic-mic, și nu un mare-mic. Aleluia!
Beri mari n-aveți? Săr'naaa!
L.E. Eu am debaraua plină de Zagorka!)
Da da daaaa! Hai sa facem un gratar virtual si sa ne cinstim cu niste beri virtuale orice marca ar fi ele. Ultimul pe anul asta ca de maine se strica vremea. Aduceti bre mustarul, niste paine si grabiti-va ca deja am pus carbunii virtuali.
Si uite cum am ajuns sa vorbim despre bere, mai lipseste fotbalul si masinile. Da' ce, eu n-am voie sa fiu plina de paradigme? Si pentru ca joaca "cu-cu"cuvintele chiar imi place, si eu imi doresc cateodata sa fiu mica, mica (mai ales cand este vorba de plati), dar pe masura ce inaintez in "experienta" vietii (pentru ca dragi domni, noi doamnele nu imbatranim) imi doresc, din ce in ce mai mult, sa nu devin un mare (ni)mic.
@rita: gata micii? Ai mei sa fie mai bine facuti
@MCM: Aoleo, taci ca mi-ai facut pofta! Ce-as mai manca acum niste mici facuti asa, vorba ta, mai bine facuti. Da' pe gratar cu carbuni nu din ala electric de apartament. Hai sa traiesti!
Evident, articolul vorbeşte despre renunţarea la idealuri şi visuri odată cu înaintarea în vîrstă, în schimbul unei liniştite şi burgheze satisfacţii a pîntecelui. Că tot vă plac cîntecele, uite unul care rezumă o parte a problemei youtube
Mie mi-a atras atenţia interpretarea lui Admin, care dă alte sensuri cuvintelor "mare" şi "mic" şi aş comenta ceva, chiar dacă nu la asta se referă articolul. Uneori, unele interviuri cu diverse personalităţi, debutează cu constatarea reporterului cum că "cutare este o persoană perfect normală, modestă, ne-a răspuns cu amabilitate etc. ", de unde se vede că, din păcate, cel puţin în România, starea de fapt subînţeleasă, normalitatea, este smintirea celui ajuns "sus", pierderea simţului politeţii, înfumurarea, mitocănia, orice, numai politeţea şi modestia nu. Astea sînt rare printre cei "mari", aşa de rare, încît sînt subliniate cu mirare cînd sînt întîlnite.
@abancor: Cui nu-i plac cantecele. Tie nu? Depinde si de mesajul lor intr-adevar. Poate tocmai datorita acestui lucru Randy Newman nu a reusit sa-si vanda cantecul pe care il propui spre ascultare. Ironia sortii, nu? Sa nu vinzi un cantec care spune:"Banii conteaza"
Si ca sa ma intorc la rw + articol, imi mentin parerea: fiecare cititor il interpreteaza in functie de experiente, trariri, aspiratii, situatii intalnite in viata. Nu avem cum sa-l percepem toti la fel. Tocmai aici este frumusetea.
Iar comentariul tau, cu privire la "mai marii" lumii asteia (pt ca nu cred ca avem exclusivitate) il consider cat se poate de real si adevarat. Dar, stau si ma gandesc ca poate pt ei, mai marii, acele calitati umane - la care faci referire - nici nu mai conteaza. Tot ce conteaza este mesajul cantecului lui Randy Newman.
@abancor: intrepretarea mea s-a datorat "timing"-ului la care acest articol a apărut -- în toiul discuţiilor în care sunt acuzat că fac bani de pe urma "AFA(cerii) ", de către grupul celor interesaţi în "bănuţii" oferiţi de alte site-uri . E posibil (şi prefect normal, de înţeles) ca nici tu şi nici alţi cititori să nu fiţi la curent cu acest lucru. Şi încă un lucru: "banii", "bănuţii" nu sunt deloc singurele aspecte legate de acest "timing", în intervenţia mea anterioară - totul (sau aproape totul) este legat de contextul temporal în care a apărut articolul...
Dacă acest "timing" era altul, foarte probabil şi această "intrepretare" cum o numeşti tu (în fapt o nuanţă particulară, una din multele posibile), ar fi lipsit sau ar fi avut, posibil, o altă formă...
Oricum, este extrem de puţin probabil că timingul să fie întâmplător, astfel că nici "intrepretarea" (forma ei) nu a fost întâmplătoare... . Cu riscurile - evidente, vezi postarea ta de mai sus - conştient şi voluntar asumate.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Atenţionare specială — scris în 20.08.24 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Crăciun atunci, Crăciun acum... — scris în 16.12.23 de AZE din SIBIU
- Nov.2023 500 — scris în 21.11.23 de robert din BUCURESTI
- Nov.2023 O mini Întâlnire AFA, așteptată de mult timp. — scris în 12.11.23 de pepsi70ro din CONSTANTA
- Oct.2023 De ce se scrie, se citeşte, se votează mai puţin reviewurile AFA? (II) — scris în 19.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Oct.2023 De ce se scrie, citeşte şi votează mai puţin reviewurile AFA? — scris în 15.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Aug.2023 Iulianic, primul user AFA care a postat 1000 reviewuri — scris în 30.08.23 de Michi din BUCURESTI