La o șuetă cu ... dinozaurii – DexiWorld Park Mălaia

TIPĂREȘTE

28 decembrie 2024

Am povestit deja aici că am petrecut vacanţa de Crăciun pe Valea Lotrului, ocazie cu care am descoperit o zonă de o frumuseţe nebănuită. Prezentul articol nu va fi despre frumuseţea împrejurimilor, ci despre o atracţie turistică mai deosebită, de interes pentru cei mici, dar şi adulţii se pot distra aici şi se pot bucura de natură.

DexiWorld Park Mălaia şi-a deschis porţile la 1 decembrie 2023 şi este singurul parc permanent cu dinozauri din judeţul Vâlcea. Dinoparcul cel mai recent vizitat de mine fusese cel din Albena, trecuse un an şi jumătate de atunci, astfel că nu puteam rata şi această atracţie turistică de la noi, de care recunosc că nu auzisem înainte, dar mi-a atras atenţia când ne îndreptam grăbiţi spre cazare, fiind amplasat chiar la drumul principal DN7A şi bine semnalizat.

Parcul se află chiar la intrarea în satul Mălaia, pe partea stângă venind dinspre Brezoi. Există două parcări gratuite: una aflată la intrarea în parc şi alta pe partea opusă puţin mai înainte de a ajunge la parc. Venind dinspre Voineasa, noi am parcat chiar la intrare, în parcarea mai mică, unde, la sfârşit de decembrie, nu erau decât vreo trei maşini, dar am ajuns şi devreme puţin după ora deschiderii. La plecare erau mai multe maşini în parcare, dar şi destule locuri libere. Nu ştiu dacă vara cele două parcări fac faţă numărului vizitatorilor.

Preţul biletelor de acces este de 30 lei pentru adulţi, 20 lei pentru copiii cu vârsta între 3 şi 12 ani, iar copiii mai mici de 3 ani beneficiază de gratuitate. Biletele se achiziţionează de la casa de bilete aflată la intrare, plata făcându-se cash sau cu card bancar. Noi am plătit cu cardul şi apoi am început explorarea parcului, bucuroşi că nu erau decât puţini vizitatori matinali în acea zi de sâmbătă şi ne puteam plimba în voie pe acolo, filmând şi fotografiind după dorinţă.

Aventura noastră la Dexi a început cu Epoca de gheaţă. Bine, dacă aş lua în considerare faptul că nu se învrednicise nimeni să cureţe zăpada de pe alei ☹, deși nu mai ninsese de patru zile, aş putea spune că nici nu am mai ieşit din Epoca de gheaţă până la plecare =)) Aici ne-au întâmpinat cunoscutele şi îndrăgitele personaje din Ice Age: Manny, Peaches, Diego, Scrat, Sid, Buck. Soţul a încercat să-i fure ghinda lui Scrat, însă fără succes.

Am continuat cu Epoca de piatră, cu o vizită la familia Flintstone şi ai lor vecini. Am împărţit banca cu Barney, ne-am fotografiat alături de Fred şi de Wilma, l-am salutat şi pe Dino – „câinele” familiei Flintstone, în fapt un dinozaur micuţ roz-mov cu pete negre. Amintindu-mi cât m-a bătut la cap soţul când am schimbat maşina, m-am „răzbunat” şi eu invitându-l la un drive test cu maşina familiei Flintstone :D şi apoi să discutăm despre lista dotărilor „opţionale” .

Am intrat apoi, firesc, în Epoca Jurasic – practic epoca de aur pentru dinozaurii care cutreierau pe atunci planeta. Dinozaurii animatronici ne-au prilejuit discuţii interesante, noi fiind curioşi să aflăm cum era pe vremea lor cu sute de milioane de ani în urmă, iar ei dornici să ne povestească, desigur pe limba lor 😊

Mi-a plăcut faptul că în cazul celor mai mulţi dinozauri întâlniţi alături erau plăcuţe bilingve (în română şi engleză) cu câteva date şi informaţii în legătură cu „exponatul” , o abordare instructiv – educativă utilă pentru vizitatori.

Primul care ne-a întâmpinat a fost un pui de Tyrannosaurus, care doar ce ieşea din ou, părând în căutare de „proteină” . I-am urat să crească mare şi am trecut mai departe să-l salutăm pe Triceratops, cel cu capul cu trei coarne, două mai lungi şi unul mai scurt şi mai în faţă.

Ne-am oprit apoi la „Copacul sufletelor îndrăgostite” care ne-a cântat un cântecel în limba engleză.

Apoi am fost gata să fim atacaţi de un alt Tyrannosaurus, adult de data aceasta, care parcă ne certa că nu am fost mai drăguţi cu puiul lui.

Am trecut apoi pe lângă mina lui T-Rex, fără însă să intrăm :D

Ne-am oprit şi lângă un Pteranodon dornic să ne spună şi el o poveste înainte de a-şi lua zborul probabil în căutare de peşte pentru a-şi asigura prânzul care urma.

După ce am trecut pe lângă câţiva roboţi fără chef de vorbă, am ajuns la Căsuţa lui Moş Crăciun, dar, ghinion! acesta tocmai pleca de acasă cu sania trasă de reni, ciudat, Crăciunul trecuse, dar poate mai avea de dus daruri şi aşa mai cu întârziere. Cei care doreau să-i lase o scrisoare pentru a fi primii pe listă de Crăciunul viitor aveau la dispoziţie Poşta lui Moş Crăciun.

Ne-am oprit la terasa cu dulciuri, cafea şi băuturi răcoritoare pentru o pauză binemeritată. Tare bun ar fi fost un vin fiert, dar, cum nu doream să-mi abandonez maşina în parcarea de la Dexi, m-am mulţumit cu un cappuccino, iar soţului i-am luat un ceai cald.

L-am admirat şi pe Shunosaurus-ul originar din China, cu gâtul foarte lung, dar nu am prea înţeles ce ne-a spus 😊.

Ne-am grăbit spre casa lui T-Rex care, deşi era acasă, nu ne-a invitat să-i trecem pragul şi nici noi nu am insistat. Cam nepoliticos din partea lui. Bine că măcar „verii” lui au fost mai comunicativi

Aventura noastră nu ar fi fost completă fără o plimbare prin Valea Dinozaurilor. Nu o puteam rata, dar nici prea inspiraţi nu am fost. Coborârea aleii în pantă la vale, plină de zăpadă necurăţată de nimeni ☹, a necesitat o echilibristică deosebită în încercarea de a nu aluneca şi cădea. În sezonul cald însă o asemenea plimbare nu poate fi decât o plăcere, la umbră şi la răcoare.

După o scurtă conversaţie cu un alt Tyrannosaurus, ne-am făcut curaj şi am început să coborâm pe aleea care şerpuia la vale prin mijlocul pădurii de foioase, mai mult ţinându-ne de gard :D. Primii cu care ne-am întâlnit au fost un Beipiaosaurus albastru şi destul de paşnic, un Carnotaurus gri cu albastru, mai fioros în încercarea lui de a ne speria şi cu un Dilophosaurus, cu un impresionant guler galben, nici el tocmai prietenos.

Am continuat drumul doar până la o cascadă, vegheată şi aceasta de nişte dinozauri mai mititei, apoi m-am întors.

Cocoţat pe o maşină care părea abandonată, ne aştepta un Velociraptor, mic, dar iute, cum îi spune şi numele, cu care ne-am conversat puţin.

Am traversat un pârâu pe un pod din lemn pentru a mă întâlni cu cel mai mare dinozaur din acest parc, un ierbivor, Diplodocus, cu gâtul foarte lung şi cu coada de lungimea întregului corp, coadă folosită ca bici în luptă. Diplodocus a fost printre cei mai prietenoşi dintre cei cu care am stat la o vorbă în acea zi.

Pe drumul de întoarcere ne-am mai salutat cu un Pterodactylus şi am considerat că este suficient cât am vizitat în acea zi.

Pentru copii, în afară de dinozaurii animatronici, parcul mai oferă o tiroliană şi câteva locuri de joacă, nimic deosebit, în opinia mea. Înainte de ieşire magazinul de suveniruri le oferă şi posibilitatea de a-şi achiziţiona, pe banii părinţilor, desigur, pluşuri cu dinozaurii preferaţi. Eu mi-am luat ca amintire doar un magnet de frigider. În cadrul parcului există şi toalete, dar noi nu am intrat.

Făcusem destulă mişcare în aer liber pentru o singură zi, picioarele ne îngheţaseră, mie mi se făcuse şi foame, astfel că ne-am îndreptat spre maşină. Eu cred că am vizitat tot sau aproape tot ce era de văzut şi mi-a plăcut. Singura mea nemulţumire a fost legată de accesul greoi pe aleile pline de zăpadă, apreciind că, la câţi bani am dat pe bilet, nu trebuia să ne stresăm şi cu riscul alunecării, iar dacă parcul este deschis şi iarna s-ar putea preocupa şi de curăţarea aleilor după ce ninge pentru a nu se transforma într-un derdeluş ad hoc.

DexiWorld Park Mălaia este o apariţie relativ recentă în peisajul turistic vâlcean şi oferă posibilitatea de a petrece timpul într-un mod plăcut, inclusiv de a mai învăţa ceva.

RECOMAND o vizită la acest parc tematic mai ales familiilor cu copii, dar nu numai. Amfostacolo şi noi şi ne-am distrat de minune la o şuetă cu dinozaurii preistorici :)

---

VIZUALIZĂRI: 760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI