Preambul: Că avionul a decolat din Barcelona la ora la care trebuia să aterizeze la București nu a fost o problemă (prea mare). Dar, când blonda drăguță de la poarta de îmbarcare m-a întrebat dacă nu vrem să mai adăstăm (consoarta și subsemnatul, adică, să nu se înțeleagă altceva) două zile în orașul lui Gaudi, pe motiv de overbooking, am devenit circumspect...
Din fericire, cele 4 ore de așteptare petrecute în acel terminal, lângă peretele transparent, s-au desfășurat – grație intuiției (cum altfel?) părții feminine a cuplului – chiar lângă viitoarea poartă de îmbarcare. De aceea, la momentul oportun, ne-am așezat primii la coadă. Și, vă asigur, asta a contat enorm, chiar dacă aveam locurile antamate și asignate din timp...
Deoarece, până la urmă, 4 pasageri au fost convinși să mai petreacă pe Rambla încă două zile.
Iar locurile din avion – în pofida anunțului candid ca fiecare să își respecte locul de pe bilet – au fost tranzacționate, în cele din urmă, de chiar personalul navigant.
Dar, vorba romanelor foileton, să nu anticipăm...
Cu exact o săptămână în urmă, la un prânz călduros, am luat taxi-ul spre Otopeni, cu o oră și jumătate înainte de ora la care trebuia să fim prezenți la check-in. Umblasem toată dimineața prin oraș și observasem o aglomerație suspectă... Evident, nu se putea ca Murphy să nu își bage nasul! Am ajuns la Otopeni în mai puțin de 40 de minute, ceea ce, e adevărat, ne-a prilejuit check-in-ul foarte rapid. Și o așteptare suplimentară de aproximativ 30 de minute. O așteptare plăcută, într-un aeroport cochet.
Mai ales că avionul a fost tras la poartă cu mai bine de jumătate de oră înainte de momentul îmbarcării. A boarding-ului, care va să zică... Care a început la ora afișată. Ba chiar primii pasageri – cei cu copii în brațe sau în cărucior – au purces spre burduf. Dar, surpriză, după o scurtă convorbire telefonică, aceia au fost întorși. Ba, colac peste pupăză, după câteva minute, au fost trimiși în sala de așteptare, cu asigurarea că vor fi primii chemați la îmbarcare. Și, acolo, afară, lângă avion, au început să apară tot felul de mașini de intervenție, în timp ce, prin burduf, cu un notes sub braț, se tot plimba un nene. Cireașa de pe tort, doi indivizi de la mentenanță priveau atent și arătau cu mâna spre roata din față, acolo unde ea intră în avion. Hait! Probleme la trenul de aterizare... Aiurea! Problema mea era că, dacă ajungeam la cazare după ora 23, fiecare oră de întârziere m-ar fi costat 15 euro... O nimica toată! La destinație era deja 17 și noi nu plecam. Consoarta, cu inițiativă... Ca de obicei! A luat o mină de inchizitor și a întrebat-o direct pe domnișoara de la poartă despre ce e vorba. Surprinsă, probabil, aceea a răspuns că e o defecțiune la un scaun și că durează 20 de minute reparația. Bullshit, atunci ce se tot zgâiesc ăia la roată? O să putrezim aici, la Otopeni și o să plătim o tonă pentru întârzierea asta...
După vreo jumătate de ceas, din avion coboară un nene cu o trusă de scule în mână. Hm... Nu cred că ar fi reparat roata cu aia, pentru că o trusă asemănătoare am și eu acasă, ca să mai strâng un șurub pe ici, pe colo. Poate că, până la urmă, un scaun a fost de vină. Probabil, deoarece a început îmbarcarea. Veseli, pasagerii – și noi, printre ei – și-au ocupat locurile. Aici nu pot decât să mulțumesc pentru promptitudinea cu care mi-au fost preschimbate locurile, cu două săptămâni înainte, astfel încât să stăm unul lângă altul (am înțeles de ce locurile – deși luate pe internet – sunt date aleator, fără posibilitatea de a ți le alege, ca la companiile de linie: deoarece se poate schimba avionul în ultima clipă și, atunci, locurile nu se mai potrivesc).
Bun, ne-am așezat, ne-am potrivit centurile și am decolat – cu 40 de minute întârziere. Scăpat de grija celor 15 euro pe oră, am început să studiez împrejurimile. În față, o familie simpatică, mama, tata și copilul – ultimii doi au jucat „Vrei să fii milionar” pe tabletă și, stând de-o parte și de alta a culoarului, cu tableta întinsă peste acesta, chiar în dreptul ochilor mei, am fost martorul involuntar al întrebărilor, întristându-mă chiar atunci când mai ratau câte un răspuns simplu. La dreapta, lipită de geam, o doamnă aflată la primul zbor, despărțită de membrii familiei care, la rândul lor, erau împrăștiați prin tot avionul.
Personalul de bord a fost bine dispus – din nou, aceeași tinerețe, ca la zborul din vară, la Lisabona. Ba chiar, deasupra Italiei fiind, au amintit, la microfon, că zburăm peste Zagreb, peste Mediterana și că acum survolăm peninsula, ceea ce m-a intrigat, amintindu-mi de reproșul pe care l-am făcut astă vară, referitor la lipsa de interacțiune cu pasagerii: oare m-or fi depistat, cum stăteam, acolo, strâns în scaun? Aș, orgolii geocentrice!
Din nou, cu tristețe, remarc robustețea și curățenia avionului, calitatea zborului și a serviciului la bord. Bun, atunci, de ce tristețe? Pentru că... Nu știu dacă, pe lumea asta, mai există vreun neam care să își dea cu stângul în dreptul cu satisfacție, ca neamul ăsta carpatin!
Căci, după o aterizare perfectă, după o debarcare impecabilă și o rapidă recuperare a bagajului de cală, timpul, inexorabil, supunându-se fără crâcnire unui principiu termodinamic, ne-a adus, o săptămână mai târziu, la acea poartă de îmbarcare. De unde, prin peretele transparent al terminalului, am urmărit o pleiadă de aparate Ryan Air, care decolau sau aterizau, de parcă trăiam într-un Univers low-cost, doar al nostru Blue, nu! Încă de la check-in fuseserăm anunțați de cele minim două ore de întârziere...
De ce? Blue Air este o companie de nișă, ar trebui ca managerii ei să își depășească meschine interese și să investească totul în ea, pentru că este o mină de aur. Așa, și? Munții noștri aur poartă...
Iar chestia cu overbooking-ul a pus capac. Adică, dacă ai avut probleme cu un aparat, fă astfel încât avionul pe care îl trimiți să țină cont de numărul pasagerilor care te așteaptă. Pentru că nu am putut să nu observ tracasarea echipajului – profesionist, de altfel! – pentru șuturile nedrepte pe care le-a luat din partea clienților, la rândul lor, îndreptățiți să dea acele șuturi. Și oboseala care se citea pe fața lor, după un zbor la fel de stresant de la București, fără ca măcar să fi apucat să coboare din avion ca să respire puțin aer curat...
Iar aici, una dintre însoțitoarele de bord a cedat nervos, atunci când o pereche în vârstă a solicitat să i se respecte locurile de pe bilet. Adică să stea unul lângă altul, deoarece, cu ceva timp înainte, aceeași însoțitoare de bord așezase pe locul lor o mamă și un copil care, de altfel, aveau locuri separate. Domnul în vârstă a fost de neconvins ca o piatră în mijlocul valurilor să se așeze în altă parte, departe de soția lui. Și acum s-a întâmplat ceva incalificabil, când a fost amenințat cu debarcarea dacă nu se conformează... Din fericire, după vreo zece minute de discuții, o altă însoțitoare de bord a venit cu soluția logică, ce ar fi trebuit să fie găsită de la început (și, cu siguranță, ar fi fost găsită, dacă nu ar fi fost oboseala excesivă): au fost găsiți doi pasageri solitari care stăteau unul lângă altul și s-a făcut un banal schimb de locuri în tandem.
Păcat de zborul impecabil, de solicitudinea echipajului și de calitatea serviciului la bord, dacă managementul lasă de dorit.
Trimis de makuy* in 26.04.14 22:18:16
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
28 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@makuy:
”Și acum s-a întâmplat ceva incalificabil, când a fost amenințat cu debarcarea dacă nu se conformează...
Regret, dar aici ai doar parțial dreptate: la bordul avionului, pasagerii sunt obligați să respecte cerințele personalului aeronavei. Indiferent că le convine sau nu, sub rezerva (menționată clar prin textele alea cu care toată lumea e de acord, dar nu le citește nimeni) că li se poate refuza îmbarcarea. Ba chiar, în anumite condiții chiar și la check-in se poate lua decizia asta, pentru pasageri deosebit de recalcitranți. Și crede-mă, știu ce spun...
Că personalul a acționat discreditar și aiurea, e altă poveste. Eu aș fi lăsat o plângere la companie, după zbor. Cu număr de înregistrare.
@Makuy of Barcelona: Primuuul vooot! Vezi ce înseamnă să stai doar pe la ore târzii online, pentru că abia acum mi s-au culcat ștrumfii? Nu cei din cap, cei reali...
Nu vreau să comentez cele scrise de tine pentru că vor fi destui cei care vor dezbate acest "barbut" jucat de Air Blu. În schimb m-a distrat o chestie teribil:
”În față, o familie simpatică, mama, tata și copilul – ultimii doi au jucat „Vrei să fii milionar” pe tabletă și, stând de-o parte și de alta a culoarului, cu tableta întinsă peste acesta, chiar în dreptul ochilor mei, am fost martorul involuntar al întrebărilor, întristându-mă chiar atunci când mai ratau câte un răspuns simplu
Iată de ce nu au reușit să fie milionari și să zboare cu companiile de linie anytime la business... Eu unul, dacă eram în locul lor și conștient de limitările-mi cognitive... dezinstalam naibii jocul!
Un articol "a la Makuy" așa cum așteptam de ceva vreme și care explică silenzio stampa în care intraseși!
Welcome back, nice to see u again!
@Dragos: Nu greșesc. Știu la ce te referi, dar toată scena s-a petrecut în timp ce se auzea mesajul referitor la respectarea locurilor de pe bilet.
Nu era nevoie de plângere, deoarece pasagerul nu a fost recalcitrant (era un om în vârstă - spre 70 de ani - care, cred eu, dorea să moară alături de soție, în cazul în care...). Iar soluția corectă a venit, totuși.
Dimpotrivă, eu dau vina pe management, deoarece echipajul - chiar și cu această sincopă - s-a comportat admirabil. Nu știu cine au fost aceștia, dar merită felicitări!
@le_maitre: Aaa, Maestre! Păi, uite, că schimbarăm pozițiile... De la Malaga la Edinburgh și de la Londra, la Barcelona )
No, zău, aceia au fost geniali, mai ales că ne-am reîntâlnit la întoarcere, în avionul cu pricina. Nu știu dacă au mai jucat sau nu jocul milionarilor, pentru că nu i-am mai văzut în avion.
Păi, somn ușor ștrumfilor (cei reali, desigur) !
Me back, dar nu știu când voi putea povesti cele trăite în săptămâna luminată. Așa că voi citi despre MM
@makuy: M-am distrat pe marginea articolului.
Am pățit-o și eu cu Blue Air-ul de vreo două ori:
1. Am vrut să ajung la Valencia și cu câteva zile înainte de plecare au mutat aterizarea de vineri dimineața sâmbătă noaptea. Și în mod similar total neconvenabil la plecare. Așa încât pierdeam zile de plimbare și "câștigam" zile în plus de cazare. Plus deplasarea cu taxiul căci la noile ore programate nu mai circula nimic altceva. Mai pot apărea comentariii de genul: "Dacă nu ai măcar bani de taxi (eram și 5 persoane - deci 2 taxiuri) - ce mai cauți? " Pot să ascund? Nu. De aceea aleg varianta low cost - pentru că drămuiesc banii. Altfel aș alege un zbor de linie și gata.
2. Când am plecat de la Costa de Sol la checkin-ul de Blue era un afiș mare: "Dacă vreți să vă urcați în avion mai marcați 4 EUR". (textul este aproximativ, cred că era un pic, nu mult, mai civilizat). Mă duc eu să întreb: Există vreo prevedere că puteți crește prețul biletelor pe parcurs. Răspuns a fost simplu: "Cui nu-i convine nu se urcă - vă refuzăm îmbarcarea" (de data asta textul nu este aproximativ). Iar pot apărea comentarii: "Hai domne pentru 4 EUR". Dar de ce să nu punem aceeași întrebare operatorulu. Și e mai mult chestie de principiu. Dacă la un moment dat vor cere 50 EUR (deși sigur nu vor face asta că nu mai e ciupeală și pot fi mai ușor atacați). Dar dacă nu aveam 4 EUR (de persoană) la mine? . În fine nu am plătit la biroul de chek-in pentru că făcusem chekin-ul online. Am amânat taxa 40 minute până la îmbarcare - i-au cerut la poartă.
@makuy: La Tarom, Lufthansa, Austrian, n-am patit asaceva inca niciodata. Fara suparare dar m-as fi mirat daca n-ai fi patit asa cum povestesti...
Eu nu am folosit inca niciodata aceste companii (low cost) si nici nu va fi vreodata cazul. Asta in principal din motivele descriese de tine... si inca citeva altele in plus. Asta nu insemna ca am prea multi bani sau ca n-as beneficia si eu de un bilet mai ieftin ci insemna ca nu vreau sa ma confrunt cu ce-ai patit tu. In afara de asta, poti zbura si cu linii bune, ca cele enumerate de mine mai sus, la preturi civile, daca de ex. rezervi din timp.
Cu ceva timp in urma, tot aici pe site, a avut loc o discutie pe tema zborurilor low cost. Intentionat m-am aptinut cu parerea ptr. ca intre timp imi este cunoscuta reactia unora atunci cand nu sunt deacord cu argumentele altora. Indirect, prin review-ul tau, ai raspuns acestor adepti ai low cost-ului, cum nu se putea mai bine.
Se pare că de această dată am fost privilegiat. În timp ce toţi ceilalţi au putut acorda doar una bucată PMA, eu am avut onoarea de a oferi avioanelor (pardon, am vrut să zic articolului) vreo 2000 de puncte... plus încă unu .
@Dabator: la punctul 2 abordat vreau sa adaug un mic comentariu. acum 2 ani, pe acelasi aeroport si cu aceeasi companie am fost martora unui spectacol grotesc. la intoarcere, incolonati la 2 porti deschise-cecking ptr. blue air (caci la 3 s-ar fi platit mai mult si deh... nu au clienti) desi avionul a fost full, unora dintre pasageri li s-a cerut sa achite 10 Eur in plus. sigur, s-au pus intrebari, nimic logic insa in raspunsuri, cei care aveau biletele cu ceva luni bune inainte achizitionate (deci bani de care compania s-a folosit) au trebuit sa achite cei 10 eur/persoana. familia langa care am stat in avion era pregatita sa faca reclamatie la aterizare. nu stiu daca au avut castig de cauza, insa ma intreb daca poate nu toti aveau cei 10 eur in ultimul moment dinaintea imbarcarii ce puteau face??? oricum insusi faptul ca decolarea pe aeroportul din Barca se face de la ultima poarta si cea mai modesta spune ceva.
@makuy: Interesant şi de luat aminte tot ceea ce ne spui! Mulţumim pentru detalii şi pentru atenţionarea asupra a ceea ce am putea întâmpina în viitor!
Eu am avut primul zbor cu Blue Air în octombrie 2011. Valorificând un premiu AmFostAcolo, alegând ca destinaţie Cipru, am plecat singură (neînsoţită de cineva din familie, dar nici "ataşată" vreunui grup turistic). Cum nici o agenţie din Bucureşti nu oferea plecări în grup, nu contează cum, am fost cooptată într-un grup de constănţeni care pleca din Bucureşti, cu Tarom, la o jumătate de oră după plecarea mea. Am socotit că eu voi fi cea care ajunge mai întâi pe aeroportul din Larnaca, deci nu-i voi face pe ceilalţi să mă aştepte. Greşită socoteală!
Am decolat de pe Băneasa (aşa era atunci) cu aproape o oră întârziere, iar când am aterizat în Larnaca am văzut avionul de Tarom golit, retras de la terminal. Eram pregătită pentru "planul B", acela de a mă descurca singură, cu bagaj, noaptea (am aterizat la ora 21.25), pe tărâm străin. Nu mică mi-a fost surpriza când, la sosire pasageri, reprezentantul agenţiei cipriote care urma să ofere grupului asistenţă turistică pe tot parcursul sejurului, mă aştepta neclintit.
Aşadar, un minus pentru Blue Air şi un mare plus pentru Knossos Travel.
@makuy:
Deci Blue Air-ul nu mai respectă locurile rezervate (și deci plătite suplimentar) ?
Ăsta ar fi încă un argument să evit această companie...
Spun ”încă” un argument, pentru că mai am și altele.
La ultimul zbor cu ei, în februarie anul acesta la Nisa, am avut și eu o mică aventură.
La zborurile precedente cu ei, la întoarcere (deși îl aveam), nu mi s-a cerut boarding pass-ul tipărit în prealabil, lucru firesc, de altfel, pentru că este doar o simplă formalitate inutilă, din moment ce, odată plătit biletul dus-întors, sistemul reține acest lucru.
La Nisa, surpriză! Ni se cere documentul respectiv. Erau mulți fără el, motiv pentru care fiacare a scos din buzunar câte 10 €.
Eu, mândru că le aveam, i le-am arătat și surpriza a fost că tânăra mi-a spus că nu sunt valabile (cred că a fost din cauză că le imprimasem alb-negru și nu color, cum le aveau ceilalți; practic, abia dacă și-a aruncat o privire în fugă pe ele). A refuzat să vorbească mai departe cu mine (poate nu i-a plăcut accentul!), spunându-mi să aștept până vine reprezentantul companiei. Între timp, am fost îndrumat către un alt ghișeu, unde trebuia să plătesc cei 10 € de persoană. Am întrebat-o pe doamna de acolo când vine reprezentantul companiei și ea mi-a spus că depinde, uneori se întâmplă să nici nu vină.
Între timp, am observat că la ghișeele de check-in apăruse o persoană nouă... care s-a dovedit să fie chiar reprezentantul companiei. I-am explicat doamnei respective care e situația și ea mi-a spus că trebuie să am neapărat boarding-pass-ul. Păi, care e ăsta, că nu știu altul decât cel cu care am venit.
Uite, ca ăsta, spune ea, luând unul de la cineva și arătându-mi-l.
Păi, exact așa arată și al meu, doar că este imprimat alb-negru, nu color.
Să-l văd! , zice ea inchizitorial.
Păi l-am pus în bagajul de cală.
A, deci nu-l aveți, trage ea concluzia categorică. De ce încercați să ne mințiți?
Aici fac o paranteză. E adevărat că a fost greșeala mea. Enervat că fata de la ghișeu nu mi-a ”validat” boarding-pass-urile, le-am băgat în buzunarul valizei de cală, cu intenția de a le păstra pentru a face o sesizare la București.
Puteam să le fi păstrat asupra mea, dar în momentul respectiv am raționat greșit și am decis să nu mă mai încurc și cu aceste hârtii la mine.
Ceea ce m-a surprins însă în mod neplăcut a fost faptul că ”reprezentantul companiei” nu a ezitat nicio clipă și de la bun început m-a tratat ca pe un infractor. Practic, nu s-a gândit niciun moment că poate eu am dreptate și a greșit fătuca de la ghișeu.
Nici măcar nu a încercat să mi se adreseze cât de cât politicos, mi-a vorbit obraznic și la un moment dat a lăsat de-o parte și urma de politețe cu care venise și, de la ”dumneavoastră”, a trecut la ”dumneata” (doamna având o vârstă cam jumătate din a mea). Atunci am zis să ne tutuim reciproc, ceea ce, probabil a enervat-o mai mult, motiv pentru care mi-a tăiat-o scurt:
Hai să nu mai discutăm, că nu am păzit porcii împreună.
Nu m-am abținut și i-am replicat:
Păi sigur că da, i-ai păzit singură.
S-a făcut roșie ca racul și a părăsit scena în chicotelile celor de la coada de check-in.
Asta însă nu m-a încălzit deloc, pentru că tot a trebuit să plătim 20 € ca să ne putem întoarce acasă.
Am mai fost însă surprins de două lucruri cu această ocazie.
Primul este acea stare de îndobitocire a gloatei. Deși erau mulți în situația mea, niciunul nu a îndrăznit să spună nimic, doar mă încurajau pe ascuns pe mine, în speranța că le voi rezolva eu problema. Această atitudine mioritică (ce o da Domnu'... și să nu-l supărăm pe master) nu o mai regăsisem așa pregnant de pe vremea comunismului, când lumea stătea la acele cozi interminabile ca vitele, fără să îndrăznească să spună nimic.
Al doilea lucru ce m-a frapat a fost faptul că aceeași atitudine și comportament de master față de sclavii săi, am constatat-o nu numai la ”reprezentantul companiei”, dar și la angajații francezi, care se integraseră perfect în atmosfera ce-mi aducea prea bine aminte de perioada anilor 80'.
Închei cu încă un lucru. La sosirea la Nisa, am constatat că la valiza de cală, roțile lipseau cu desăvârșire, tot sistemul fiind zdrobit. Mi-am adus aminte atunci de ce-mi povestise unul din fiii mei. La o călătorie cu avionul, cu compania SAS, ajuns la destinație, a constatat că o roată de la valiză căpătase un joc destul de mare. S-a dus la biroul de sesizări și acolo valiza i-a fost schimbată pe loc cu una echivalentă, nouă.
Așadar, iată-mă și pe mine ducându-mă la ghișeul de reclamații privind bagajele.
Cu ce companie ați călătorit? mă întreabă amabilă doamna de acolo.
Cu Blue Air.
Desolée, îmi replică ea, în acest caz va trebui să vă adresați direct la biroul companiei, de la aeroportul din București.
Iată de ce, de acum încolo, mă voi gândi foarte bine și de mai multe ori, înainte de a mai apela la serviciile acestei companii. Asta pentru că am observat că în ultimul timp, încearcă din ce în ce mai multe și mai grosolane metode de a-și completa veniturile.
Trebuie totuși să recunosc că, în afară de întârzierea de vreo trei ore la plecarea din Sicilia (”vina” nefiind a companiei, ci a vulcanului Etna, care începuse să erupă), eu nu am avut ghinionul niciunei alte întârzieri, cu excepția acelui permanent ”sfert academic”, inclus în serviciile companiei, dar care trece total neobservat și care cred că este luat de la bun început în calcul la exprimarea duratei zborului.
@makuy: Cu Blue am păţit-o şi eu cu modificarea datei acum vreo patru ani cred. M-am tot uitat pe ecouri şi am observat ceva. De ce aceste probleme au fost semnalate numai pe destinaţii din Spania? Se întâmplă ceva acolo? E ceva diferit de restul ţărilor? Eu am zburat o singură dată cu Blue în Spania, la Malaga, dar se pare că am avut noroc...
@Michaell: Nu ştiu dacă ai observat, dar discuţiile pe marginea articolului la care faci referire au fost purtate cu decenţă şi au existat şi contre. Nimeni n-a sărit să scoată ochii nimănui. Fiecare şi-a susţinut punctul de vedere civilizat. E normal să nu avem aceleaşi păreri, e normal să ne contrăm. Atâta vreme cât tonul dialogului este unul civilizat, nu văd care e problema. Totuşi, nu cred că atunci când spunem low-cost facem referire numai la Blue Air. Nu am văzut să fie menţionat şi numele altor companii în situaţiile de mai sus, ceea ce mie îmi spune clar că Blue are o problemă în Spania... )
@Costi: Trebuie să recunosc, şi să nu te superi că ştiu că situaţia nu a fost tocmai roz, dar când am citit
”Hai să nu mai discutăm, că nu am păzit porcii împreună
...
Păi sigur că da, i-ai păzit singură.
m-a umflat un râs de-am vărsat cafeaua pe marginea laptopului. Norocul meu că nu a ajuns la butoane. Parcă am şi văzut scena... Brrrr, n-aş fi vrut să fiu în locul don'şoarei... )
@ariciu:
Eu am zburat cu Blue Air în Spania și la Malaga și la Barcelona și nu au fost probleme deosebite.
Nu cred că Blue Air are o problemă doar în Spania.
Problemele au început să apară mai des în ultimul timp, mai ales după schimbarea de fațadă a patronatului.
Cred că makuy are dreptate, este vorba de un management nou, dar mai prost!
Sau, poate, vorba aia, când pisica nu-i acasă...
În legătură cu bagajele, trebuie să mai spun că de fiecare dată când am călătorit cu Blue Air, la întoarcere a trebuit să arunc valiza, ea fiind suficient de deteriorată, ca să n-o mai pot folosi.
Nu e vina directă a companiei, dar cred că neglijența și nepăsarea manipulanților (dacă nu și mai rău) se datorează faptului că nu sunt trași la răspundere de către cei de la companie.
La companiile serioase acest lucru nu se întâmplă, pentru că, știți vorba aia, frica păzește pepenii. Decât să fie dați afară, sau amendați, mai bine manipulează bagajele cu grijă.
@Costi: Din câte ştiu eu, de câţiva ani încoace compania iese pe minus, chiar dacă raportează că nu sunt probleme. Ăsta probabil că e modul lor de a mai face un bănuţ în plus. Urât... Ideea e că acum, cu noile low care pleacă din Bucureşti, cu cât numărul destinaţiilor operate de acestea va creşte, cu atât va scădea numărul clienţilor Blue. Mai ales în situaţia în care îşi tratează astfel pasagerii...
@ariciu: n-am vrut sa fac referire doar la blue air, din contra, celelalte companii low cost nu sunt cu mult mai bune. fratele meu a zburat vara trecuta din Hahn (Frankfurt) spre Tg Mures si inapoi cu wizz air. Sa nu-ti spun prin ce a trecut. Din pacate nici pretul nu a fost cu mult sub costurile unei companii de linie. In schimb nervii si haos-ul au fost de neintrecut.
Pataniile cu bagajele nu este deloc vina companiilor. Ele nu au nimic deaface cu acest lucru. Responsabili sunt angajatii, respectiv firmele care se ocupa de incarcarea / descarcarea bagajelor.
@Michaell:
Așa este, dar când știu că sunt bagajele unei companii de doi bani, umblă și ei cu mai puțină grijă. Altfel, cum s-ar explica faptul că, de fiecare dată când am zburat cu Blue Air a trebuit să arunc valiza, în timp ce la companiile de linie acest lucru nu s-a întâmplat niciodată?
@Costi: ... nu stiu ce sa zic la acest punct. se poate sa ai dreptate, mai ales avand in vedere ca companiile low cost de regula folosesc aeropoarte mai mici unde situatia financiara este de multe ori cam precara si ca atare si leafa = motivatia angajatiilor pe masura. pe dealta parte sa sti ca am patit-o si in aeropoarte ,,mari,, si cu companii de linie.
Nu am zburat cu Blue Air (de fapt, la low-cost) decât de două ori (= 4 curse), prin valorificarea premiilor AFA. De aceea nu pot emite o părere avizată asupra acestui tip de călătorie.
Am povestit, în cele două articole pe tema asta, exact ceea ce s-a întâmplat. La Lisabona a fost totul perfect, la Barcelona, nu.
Și am încercat să fac diferența între zborul propriuzis și ceea ce s-a întâmplat la poartă, deoarece sunt lucruri diferite.
@Costi, s-a ținut cont de numărul de pe bilet. La întoarcerea de la Barcelona a fost mai haotic, deoarece au trimis un avion mai mic.
@ariciu, în avion fiind, am rememorat tot ceea ce citisem (și auzisem, prin viu grai) despre zborurile cu Blue Air și, într-adevăr, ajunsesem la aceeași concluzie, că, statistic, s-ar putea să existe o problemă pe relația Spania. Deși, dat fiind că, în Spania, cea mai numeroasă minoritate este cea de români, tocmai de aceea nu ar trebui să fie probleme acolo.
Printr-o politică adecvată, Blue Air ar putea ocupa o nișă, destul de îngustă, azi, nișă pentru care, alte companii low-cost, mai orientate și mai cu viziune, se luptă să o ocupe...
Apropo de manipularea bagajelor și alte servicii de gen, pe Otopeni lucrează 2 companii de handling. Unele linii aeriene au contract cu una, altele cu cealaltă. Așa o fi și pe alte aeroporturi, caz în care e posibil ca Blue Air să aibă contract cu firma mai ieftină.
@abancor: Interesant! Insa bagajul poate suferi deteriorari si pina sa ajunga in mana persoanelor care incarca sau descarca. Deja la check-in, cand bagajul intra in labirintul benziilor subterane, valiza / geanta se poate intepenii undeva sau sa cada din caruciorul cu care este transportata pe banda. Imi amintesc ca am vazut odata o emisiune documentara despre sistemele de trasnport ale aeroportului din Frankfurt. Totul merge automatizat dar se mai intimpla ca un bagaj sa nu corespunda exact la dimensiuni sau sa ramina undeva blocat.
Imi dau si eu cu parerea (la modul general) - in urma citirii articolelor lui @ariciu si @makuy.
Am zburat cu Blue Air (si cu altii) de multe ori si am avut fel de fel de patanii.
Nu cred ca e bine de facut o separare atat de drastica intre companii de linie vs.companii "low cost". PEntru mine cel mai important e sa ajung din punctul A in puctul B. Fiecare companie are suisuri si coborasuri si perioade mai bune sau mai putin bune. Tehnicile de marketing, management s. a. m. d. se schimba constant.
Nu sunt mare iubitor de Tarom, pentru simplu motiv ca detin "monopol" pe ruta care ma intereseaza - Suceava-Bucuresti... si fiind singurii care opereaza pe aceasta ruta isi fac de cap; grupa mare, in ceea ce priveste pretul.
Sunt de parere ca competitia e printesa, craiasa si cea mai tare fata-a-tatei a economiei si cu cat vor fi mai multe companii cu cat mai multe rute cu atat mai bine.
Competitia le va veni de hac celor slabi. Eu sper insa sa reusesca sa ramana in viata si ca sa faca asta, vor trebui sa fie foarte atenti si la reviewuri/ecouri, precum sunt cele de mai sus.
Tuturor companiilor aeriene le urez sa "deschida urechea bine" sa remedieze ce e de remediat si sa-si gandeasca foarte bine strategiile, iar pasagerilor, zboruri cat mai placute si fara evenimente.
@TraianS: revin in urma lecturii review-ului tau cu o informatia care-mi este importanta si care priveste compania Tarom. Daca detine monopolul pe ruta numita de tine nu stiu dar stiu cu siguranta, din propria experienta si din ranking-uri afisate pe mai multe site-uri, incl. unele germane ca, la ora actuala compania se bucura de o apreciere si un ecou foarte pozitiv. asta nu a fost intodeauna asa. in anii 90 a fost cu totul invers. material invechit si service-ul la pamint. asta sa schimbat radical in ultimii ani. motivul nu-l stiu si in principiu nici nu ma intereseaza. daca ii va tine acest narav, nu stiu - sper bineinteles sa ramina asa dar ma tem ca concurenta si presiunea pietii in urmatorii ani va fi tot mai mare ceea ce va duce fara doar si poate la masuri de austeritate si ca atare la inrautatirea service-ului. asa cum am mai amintit intr-un alt ecou, primul pas vizibil a fost aici la Frankfurt, dupa Londra, cel mai mare aeroprot european, mutarea ceck-in-ului din terminalul 1 in Term. 2. Mäncarea si restul serviciilor la bord inca este mentinuta.
In citeva zile voi calatori cu familia din nou cu aceasta companie si dupa intorarcea acasa am sa descriu demersul calatoriei.
Hai să vă mai spun una, de data asta în legătură cu rezervarea.
Nu știu câți dintre participanții la această discuție au făcut rezervare la Blue Air (înțeleg că autorul review-ului nu, beneficiind de un bilet câștigat aici, pe sait).
Cei care au rezervat știu foarte bine cât de complicată este procedura, mai ales în privința plății. Nu poți plăti direct, la companie, ci numai printr-o firmă intermediară, cu sediul la Bruxelles. Apoi, această plată este taxată cu un anumit comision, diferit în funcție de modalitatea de plată, dar destul de mare. Cel mai mare comision este cel la plata pe Internet, care, în principiu, este cea mai puțin costisitoare. Oare de ce? Ghici ciupercă...
E drept, sunt perioade promoționale, când aceste comisioane se suspendă, ca un mare favor care se face clientului
O astfel de perioadă am prins și eu prin noiembrie anul trecut, când am făcut rezervarea pentru Nisa.
În schimb, deși plătisem, am primit un email de la firma intermediară, în care eram mustrat că nu am plătit și amenințat că voi pierde rezervarea
Speriat, dau să contactez compania. Pe saitul acesteia erau date adresa de email (bineînțeles că răspunsul la emailul trimis de mine a venit după ce mă întorsesem) și două numere de telefon.
Unul era cu tarif normal, iar celălalt, singurul pe care-l puteau folosi clienții din afara țării era cu tarif preferențial, 0,62 €/min.
Evident, inițial am telefonat la numărul cu tarif normal. O voce suavă m-a întrebat cum am cumpărat biletul, telefonic, la acel număr, sau online. I-am spus că online și atunci mi-a spus că la acel număr la care telefonasem nu se pot adresa decât clienții ce rezervaseră prin telefon.
Ce să fac, am sunat la numărul cu tarif special. Convorbirea m-a costat aproximativ 25 lei și nu am rezolvat nimic, pentru că cea cu care am vorbit nu mi-a putut da niciun răspuns clar, nici măcar să-mi confirme că plata fusese înregistrată.
Noroc cu sistemele electronice, acestea nu greșesc așa ușor, astfel că, înainte de plecare cu vreo lună, am primit biletele electronice și boarding-pass-urile pe email. Am o vagă bănuială că ”încurcătura” s-a produs tocmai ca să mă facă să dau un telefon, prin care să mai cotizez cu ceva parale în contul companiei ...
Între timp, constat că numărul cu tarif normal a dispărut de pe sait, cel cu tarif special rămânând numai pentru clienții din țară.
Pentru clienții din alte țări, s-au introdus alte numere, la care tarifele sunt și mai mari, ajungând la peste 1,5 €/min. pentru Grecia, Spania și Portugalia, adică exact acolo unde au cei mai mulți clienți (Italia are totuși un tarif mai mic, de ”numai” 0,96 €/min).
Iată cum ”low-cost”-ul se transformă ușor-ușor și, deși biletul rezervat cu câteva luni înainte este foarte ieftin, la costul acestuia se adaugă micile ”ciupeli”, care-l fac comparabil cu cel al companiilor de linie.
Țin să precizez că, în octombrie anul trecut, am călătorit la Barcelona cu Lufthansa (escală la München) și am făcut rezervarea înainte cu două săptămâni înainte de plecare. Costul biletului dus-întors a fost de 236 €, incluzând și comisionul de 25 € al firmei de intermediere, prin care am făcut rezervarea. Plata am făcut-o online, cu cardul, dar nu mi s-a încasat niciun comision. Confirmarea fermă am primit-o imediat și nu a fost nevoie de alte formalități.
În februarie era vorba să merg la Paris, la o întrunire. Până la urmă, am scăpat și am putut trimite pe altcineva. Oricum, știți cât a costat biletul dus-întors cu Air France? 130 €. Nu mai vorbesc de cheltuiala mult mai mică cu transferul la hotel, pentru că Air France operează, firesc, de pe CDG, nu de pe Beauvais.
De asta cred că cei de la Blue Air trebuie să-și revizuiască rapid politicile, dacă nu vor să-i piardă de clienți și pe cei care nu prea stau pe internet să facă comparații de prețuri. Pentru că pe mine unul m-au cam pierdut... cel puțin pentru călătoriile mai lungi. Poate la Roma (Italia, în general) voi mai apela la ei, în rest...
@Costi: Vai, ce complicat! Firmă intermediară pentru plată, comisioane, telefoane, e-mailuri, nelinişte…
Când am zburat ultima oară cu Blue Air, eu am avut de valorificat un premiu. Nu a trebuit decât să-mi rezerv locul şi asta prin internet. Soţul meu însă a cumpărat biletul direct de la o agenţie din Bucureşti. De la cumpărare (ianuarie) până la plecare (octombrie), biletul a zăcut într-un sertar şi nu i-a mai cerut nimeni nimic. Doar am rezervat locul atunci, în apropierea datei de plecare.
@iulianic:
Păi da, pentru că a cumpărat biletul printr-o agenție, s-a ocupat aceasta de toate, bineînțeles luându-și și ea partea.
Dacă rezervi direct pe pagina web a companiei, e mai ieftin, pentru că elimini intermediarul.
Nicio grijă că și agenția a plătit tot prin firma intermediară. Oricum, rezervarea făcându-se cu mult timp înainte, prețul biletului, chiar și cu adaosul agenției, a fost mic.
@iulianic: Toate sunt OK atât timp cât nu ai probleme - în acest caz nu contează absolut nimic. Dar când ai probleme începe să conteze fiecare lucru în parte. Uite 2 exemple:
1) La Blue Air nu am avut nicio problemă cu zborurile către Paris și Londra. Dar când au schimbat orarul de zbor la Valencia (vezi mai sus) am început cu telefoanele la Call Center. E exact așa cum spune @Costi, îți iau o grămadă de bani. Nici asta nu ar fi o problemă, dar odată am stat 8 minute în auto-attendant și am renunțat. Te taxează și pentru timpul de așteptare fără să vorbești cu vreo operatoare. Ăsta chiar seamănă a jaf.
2) La Tarom. Ei bine și la Tarom au schimbat cursa. Luasem două bilete prin agenție și 3 de pe site-ul Tarom. Agenția m-a anunțat imediat ce s-a anunțat schimbarea. Mi-a pus la dispoziție e variante din care să aleg precum și posibilitatea de a renunța. Așa am aflat din timp și am putut să fac aranjamentele necesare. Până m-am gândit a mai trecut o săptămână, și de la Tarom nu am primit nicio veste. M-am pus pe telefoane și am schimbat cursa (dar încă odată dacă nu mă anunța agenția habar nu aveam). I-am întrebat (pe Tarom) de ce n-au anunțat și au dat din colț în colț.
Concluzia e că atât timp nu ai probleme totul este perfect atât cu low cost cât și cu avioanele de linie. Dacă începi să ai probleme atunci la low cost ai încurcat-o de-a binelea. La cursele de linie nu e chiar atât de rău. Dacă rezervarea este făcută prin intermediul unei agenții beneficiezi de asistență de mai bună calitate. Dar fiecare amănunt în plus costă. Și atunci cu toții sperăm că nu vom avea probleme, nu vom avea nevoie de avioane de linie. Și nici de agenție.
Totuși e vorba și de niște limite acceptabile. Adică la o diferență de 15-25% aș alege curse de linie. Dar la 50% nici gând. Și la 30 EUR Londra (unde mai dă Domnul) nici nu mă mai gândesc. Iau repede biletul și apoi analizez dacă îl pot folosi.
@makuy:
Alegerea titlului review-ului mi se pare extrem de inspirată, zborurile cu această companie fiind un fel de loterie, unde totul poate decurge excelent sau pot exista probleme. Am zburat de trei ori cu Blue Air la Valencia, Barcelona și Malaga și, din punctul de vedere strict al zborurilor, inclusiv aterizările și decolările, pot spune că totul a fost aproape perfect. Primul avion în care am urcat în viața mea a fost al acestei companii, căreia îi sunt recunoscătoare pentru că la 40 de ani m-a ajutat să-mi înving teama de zbor. Singura problemă legată de întârzieri pe care am întâmpinat-o a fost plecarea cu o oră mai târziu din Valencia, din care a recuperat pe drum aproape 15 minute.
Despre avantajele prețurilor așa-zise low nu pot să mă pronunț, deoarece de fiecare dată biletele au fost luate prin agenție în cadrul unor pachete turistice de grup și cu preț fix.
Nu am avut probleme nici cu respectarea locurilor rezervate anterior, am ales/plătit/solicitat loc la geam și asta am primit.
Sunt perfect de acord cu faptul că organizarea/managementul pot fi mult îmbunătățite. Am fost plecată 15 zile la Barcelona, depășind cele 14 zile permise pentru check in online. L-am făcut foarte din timp, pe durata sejurului, dar nu m-am îngrijit să-l printez, cu atât mai mult cu cât la București nu s-a uitat nimeni pe el deși îl aveam. La plecarea din Barcelona am fost și eu nevoită să achit suplimentar suma de 10 euro de persoană, deoarece nu am avut printat check in-ul făcut online, acum aflu că trebuia color și nu alb-negru (ce chestie stupidă), deși îl aveam pe smartphone și putea fi scanat direct de acolo, așa cum am procedat în Turcia pe Ataturk acum câteva zile și a funcționat fără probleme. Apropo de solidaritatea celorlalți călători în asemenea situații, numai eu știu ce comentarii am auzit din partea conaționalilor aflați în spatele meu la coadă că de ce protestez și nu plătesc mai repede ca să le vină și lor rândul odată. Am plătit taxa și am avut surpriza să primesc exact locurile rezervate de mine. A urmat un drum extrem de lung și contracronometru spre poarta de îmbarcare, care era exact ultima sau penultima unde se termina aeroportul. Pe mine nu m-a deranjat foarte tare acest aspect, având și un bagaj de mână ușor de maxim 3 kg, dar a fost o reală problemă pentru grupul de seniori cu care eram, aceștia ajungând cu greu la poartă, roșii la față, gâfâind și cu pulsul mult accelerat, fără a scăpa de apostrofările celorlalți pasageri care le reproșau că nu stă avionul după ei. În avion a urmat circul cu bagajele de mână, atât de mari și atât de multe încât spațiul de depozitare s-a dovedit neîncăpător. Nu am reușit să înțeleg politica acestei companii. Pot trece de check in cu o poșetă/borsetă și un bagaj de cabină cu dimensiunile și greutatea stabilite pe care se lipește o etichetă, după care mă prezint la avion cu încă nu știu câte plase cu cumpărăturile făcute în magazinele duty free, acestea depășind cu mult volumul sau și greutatea admise și mă mai mir că nu am loc pentru atâtea bagaje, însoțitoarele de bord fiind puse în situația de a rezolva probleme aproape imposibile în încercarea de a mulțumi pe toată lumea.
Nu cred că aș mai alege Blue Air, dacă alegerea va fi la latitudinea mea, mai ales că toate simulările făcute de la începutul anului încoace pentru Madrid, de exemplu, au evidențiat prețuri departe de a fi low, apropiate mult de cele ale companiilor de linie, fără a mai vorbi de orarul de zbor neconvenabil.
Mutat în rubrica "Despre transportul aerian, DE LA LUME ADUNATE" (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2019 Cele mai bune / cele mai proaste aeroporturi din 2019 — scris în 15.05.19 de Nicu din TIMISOARA
- May.2017 Tarif call center Wizz Air 0,62 Euro sau 0,012 Euro/minut? — scris în 18.05.17 de dalumian din BUCURESTI
- Sep.2016 Liniile aeriene Turkish Airlines, calitate si incredere — scris în 04.11.16 de MirelaV din CODLEA
- Jul.2016 Drepturile pasagerilor din transportul aerian — scris în 02.08.16 de Gratian* din ORADEA
- Jul.2016 Călătoria cu avionul. Așa nu! — scris în 09.07.16 de robert din BUCURESTI
- Apr.2015 Experienţa Blue Air - Bucuresti - Larnaca şi retur — scris în 24.04.15 de GabrielaG din BRASOV
- Dec.2014 Tarom [Frankfurt - Bucuresti - Frankfurt] - cu bune si cu rele — scris în 26.04.15 de Michaell din HONOLULU