Audiență regală

TIPĂREȘTE

Urma ultima tură de safari și noi nu-l văzusem încă pe regele animalelor. E drept văzusem o mulțime de alte animale sălbatice, libere în mediul lor natural, dar știți cum e oricum ai da-o eram dezamăgiți că leul nu ni s-a arătat în cale.

Chiar așa mare ghinion să avem. La alții care au fost în același parc a apărut și nu unul, ci mai mulți. La noi chiar niciunul. și uite așa am plecat în ultima tură de safari cu sentimente amestecate.

Am zărit iar lunganele girafe, apoi tot felul de antilope din care s-a remarcat cea cu nume imposibil si anume The Coke’s Hartebreast. Apoi am văzut la zebre, de am promis ca acasă să nu mai calc în viața mea pe una. Apoi printre atâtea zebre am descoperit și antilopa Gnu. Capătul din față al corpului său este puternic construit, în timp ce sferturile posterioare sunt subțiri, cu picioarele subțiri, ceea ce îl face să arate mai bovin. Antilopele Gnu au o haină gri și o coamă neagră, precum și o barbă care poate fi albă sau neagră. Călătoresc în turme mari și sunt active zi și noapte, pășunând constant. Specia care formează turmele mari ale ecosistemului Serengeti-Mara din Kenya și Tanzania este cunoscută sub numele de gnu cu barbă albă din vest. Habitatele lor preferate sunt pădurile deschise și câmpiile ierboase deschise.

După ce am admirat și aceste antilope Gnu atât de specifice zonei, am văzut niște vulturi ce dădeau roată, semn că este ceva de mâncare. Nu am descoperit ce căutau și ne-am continuat drumul în vasta savană africană. Parcă se revărsase cornul abundenței era plin de antilope, de zebre, de girafe. Am zărit chiar și o familie de elefanți. Am văzut iar maimuțe, dar și bibilici. Doar prădătorii lipseau de la masă.

Patru ore a durat și această tură. Ne-am lungit efectiv ochii după lei, da nimic. Am fost și la celebra stâncă a leilor, dar surpriză nu era nimeni acasă. Știam că sunt ei pe undeva prin zonă, dar nu vor neam să se arate.

Până la urmă mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat pe șoferul ghid, dar oare există lei în acest parc privat? Și dacă da cam câte familii? Mi-a spus omul franc: în acest parc sunt doar trei familii de lei. O familie are mai mulți membri. Pot fi 10-15 membri într-o familie. Apropo, Leii sunt cele mai mari dintre felinele din Africa și singurele felinei care trăiesc în grupuri, de care sunt foarte mândri. Se estimează că există aproape 2.000 în rezervațiile și parcurile naționale din Kenya. În Rezervația Națională Masai Mara și în zonele înconjurătoare care înconjoară rezervația, numărul estimat al populației de lei este aproape de 850 până la 900. „Mara” , așa cum este cunoscut, este, în general, considerat unul dintre cele mai bune locuri din Kenya și Africa de Est pentru a le vedea. Leii sunt animale magnifice în sălbăticie și sunt un must see la un Safari. Leii individuali (masculi) pot deține teritorii uriașe cuprinse între 30 și 400 de kilometri pătrați. Leoaicele (femelele) preiau conducerea când vine vorba de vânarea prăzii. Din când în când, masculii vor ajuta la o vânătoare.

Ei bine, cum necum s-a terminat și tura asta fără să-l întâlnim pe rege. Păi și ce făcurăm, venirăm până aici de pomană? Hai că o dădui pe oltenește. Tot îl zăpăceam pe șoferul ghid până ne-a venit cu o idee. Hai să facem un safari de noapte și sigur îl vom vedea. Sincer eram cam sceptic. Ăsta doar vrea să ne mai ia ceva bani în plus... Dar eram prea dezamăgit ca să nu mă agăț și de acest ultim fir de speranță. Ok, ce să facem, merem și în safari de noapte.

Am plătit 20 USD de persoană, am făcut un dus, ne-am echipat cu lanternele din dotare și la ora 19 ne-am înființat pentru prima tură de safari de noapte din viață. Mai era o tură la ora 21, da era prea târziu, noi fiind destul de obosiți după atâtea drumuri.

După ce s-a strâns toată lumea am pornit la drum. Noaptea poate fi înspăimântătoare de-a dreptul în junglă. Din orice tufiș nu știi ce poate apărea. Am văzut niște zebre și ceva elefanți. Am văzut și noi ce era mai mare.

Am fost întâi într-un sat pentru a lua cu noi un vânător modern. Vânătorul din zilele noastre nu mai este dotat cu armă de foc este dotat cu o super lanternă. Acesta s-a suit în mașină și a preluat rolul de căutător de lei. A început să caute cum am ieșit din sat, semn că poate fi oriunde. Aproape două ore am tot căutat lei și n-am găsit nimic. Mai aveam un pic și scoteam câțiva lei din buzunar. Am întâlnit în această tură de noapte multe bufnițe, dar și mulți iepurași care încremeneau în fața farurilor mașinii. Se blochează săracii la lumină și sunt pradă ușoară pentru vânători. Din fericire acum chiar nu era cazul.

I-am căutat iar la palat, pe stânca leilor și nimic. Nu ni se arătau și pace. Noi deja eram un munte de dezamăgire. Tocmai ce o luasem cătinel spre lodge-ul unde eram cazați, când ghizii primesc prin stație că au fost văzuți la balta de lângă lodge. Nesuferiții noi îi căutam la ei acasă și ei au venit tam nesam, absolut neinvitați la noi acasă. Și nici nu au așteptat să ne întoarcem și au și tăiat-o.

Șoferul a băgat viteză și aluat-o spre lodge. Cum ne cum, am luat-o și pe câmp, în afara drumului și au reușit și să-i intercepteze. Erau un el și o ea. O leoaică tare frumoasă și un leu cam obosit. Am aflat ulterior că erau în nuntă. În această perioadă leul își face datoria de bărbat și de zece ori pe zi. Și cică nu e vreo plăcere, ci doar din obligație. De unde or știi ei astea nu știu. Cert este că în astea după săptămâni nu mai au timp nici de vânătoare, nici de mâncare, nici de nimic altceva. Doar apă din când în când și un maraton sexual. Ei bine asta ar fi explicația oficială a faptului că i-am văzut atât de greu.

Offf da n-am spus cum a fost întâlnirea cu regele. Alergau când i-am zărit, apoi s-au tolănit lângă mașină. Ghizii ne-au impus să stingem lanternele. Șoferul a oprit și el luminile de la mașină, dar și motorul. Eram doar noi și ei la doar câțiva metri. Emoțiile erau foarte puternice. Vorbeam încet în șoaptă. Să fii în mijlocul junglei, noaptea pe întuneric, într-o mașină descoperită, la doar câțiva metri de o familie de lei... Asta-i pohta, ce-am pohtit.

Săteanul ghid avea lanterna aprinsă. Nu le-o băga în ochi, ținea fascicolul de lumină undeva mai sus de ei ca să nu-i deranjeze. Ne cam tremurau chiloții pe noi. Unii nici nu au apucat să facă o poză. Eu am reușit și două filmulețe și câteva poze nu foarte reușite. În afara emoțiilor firești era și luminozitatea foarte proastă, și nici nu aveam voie să folosim blițul să nu-i speriem. Noi pe ei, nicio șansă! Ei pe noi, toate șansele.

Eu stăteam în spatele mașinii și jumătate eram întins in afară cu device-urile de rigoare. Leul era lângă mine, iar leoaica în fața mașinii. La un moment dat ghidul își îndreaptă atenția spre leoaică și leul rămâne în întuneric. La ce să mă uit mai repede la leoaica din față care se vedea clar sau la leul din întuneric care dintr-o săritură era direct pe mine? Bine că nu avea ochi de noi, că altfel nu știu dacă mai scriam acum. Cert este că emoțiile au fost tare puternice, dar și autentice.

Nu ne-a ținut foarte mult la această întâlnire. Mai aveau o tură de safari de făcut în noaptea asta și nu vroiau să plece leii. Așa că ne-au dus pe noi, i-au luat pe următorii care s-au bucurat în liniște de roadele muncii noastre.

A fost ca un thriller în care punctul culminant este la sfârșitul filmului. Nici dacă l-aș fi regizat nu l-aș fi făcut așa. Pentru noi toate orele de așteptate, toate orele în care l-am căutat pe rege s-au estompat în doar câteva minute. A fost sublim. Trăiască Regele!

safari este ceva deosebit! Iar safariul de noapte îți ascute toate simțurile.

Am fost super încântati

---

VIZUALIZĂRI: 1472 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI