De Crăciun în Israel

TIPĂREȘTE

Bun găsit dragilor! Că tot umblu hai-hui prin lume, m-am hotărât să îmi aștern impresiile de călătorie aici. Pentru că de multe ori, înainte de a pleca, am, tras cu ochiul’’ pe aici, m-am gândit că e cazul să scriu ceva la rândul meu, pe principiul, experiența înaintașilor la mâna urmașilor’’. Îs la primul articol, deci sper să placă și să iasă ce trebuie ????.

Era de o căruță de timp Israel pe lista de locuri de văzut, dar îl tot amânam, din varii motive, unul fiind situația, fierbinte’’ geopolitic din Orientul Mijlociu. Însă cum niciodată nu-mi făcusem vacanța/concediul de iarnă decât acasă, am zis că e cazul să fac ceva nou. Cum Israel este bine cunoscut ca destinație religioasă, eu am ales o combinație între cele două: locuri sfinte plus rezervații, cetăți, mare.

Am ales să zbor cu Wizz, bilet luat cu o lună înainte, 608 lei dus-întors, basic (doar bagaj e mână), la întoarcere adăugând Wizz Priority (plus troler), cumpărând mai una alta de acolo. Plecat pe 23 decembrie, dimineața la 6, ajuns la 9 fără 20.

Mi-am planificat 6 zile, până pe 29 decembrie, revelionul urmând a fi pe meleagurile natale. M-am documentat serios, pe unde să umblu și ce să văd, și în general s-au cam nimerit socotelile. Aproape toată lumea știe ce țară scumpă este Israel, mai ales Tel Aviv (unii spun că e mai scump ca Dubai, nu știu, puteți confirma sau nu). Căutând pe Booking, cazările se plimbau liniștite pe la 100 € pe noapte, mult mi-am zis. Fiind un călător low-budget, neavând pretenții la hoteluri, acestea nefiind pentru mine decât un pat unde să dorm peste noapte, am ales varianta hostel (așa fac mereu). A ieșit o afacere bună: pentru șase zile am plătit 509 NIS (628 RON) plata în seara când am rezervat (așa o percep din câte am văzut). Abraham Hostel Tel Aviv. Mai multe, în rubrica despre cazări.

Ajuns pe aeroportul Ben Gurion, lucrurile au decurs ușor la intrare, luat viza după câteva întrebări, doamna de la Control pașapoarte urându-mi, Enjoy staying! ’’, toate bune și frumoase. La ieșire a fost mult mai greu, fiind aproape arestat și interogat vreo 50 de minute, o să scriu la sfârșit mai multe.

Nu luați taxi de la aeroport, pentru 11-20 km plătiți undeva la 45 de dolari, luați autobuzul 445 sau trenul de la terminalul 3 (unde aterizează majoritatea LCC-urilor). Luați trenul care merge spre Nahariya, costă 13,5 NIS o călătorie până la stația HaShalom.

Sosit în oraș mai devreme decât ora de check-in, las bagajul în camera dedicată de la hostel și o iau la pas prin oraș. Primul ieșit în cale, Bulevardul Rotschild, aproape de hostel, este oază de relaxare cele două sensuri de circulație fiind separate pe mijloc de un culoar cu spații verzi de vreo 6 m lățime. Bănci, trotuare, piste de biciclete și prețuri mari. Traficul este infernal în Tel Aviv, deci exclus închiriat mașină. La telefon am avut HOT Mobile, 95 NIS, 5 GB de net, mers ca uns fără probleme.

Primul obiectiv ieșit în cale a fost Independence Hall, casa lui Meir Dizengoff, primul primar al Tel Aviv-ului, inaccesbilă întrucât este în reparații capitale, iar conținutul se află în Shalom Tower, unde de altfel am intrat să văd ce și cum. Apoi ajung în Ha Tachana (Old Train Station), unde se văd căile ferate, și vagoane mai vechi de 100 de ani, este un loc plăcut, se găsesc aici cafenele și magazine de suveniruri. Mă servesc de Google Maps la orientare, mers fără probleme. Revin la hostel să-mi iau camera în primire, urmând ca pe 24 să ajung la Betleem.

24.12 Ajuns la Betleem, vizitez mai întâi Câmpul Ciobanilor, locul unde se spune că cei trei ciobani au primit vestea despre nașterea lui Iisus. Aici este o capelă în stil bizantin, locul este simplu, ușor de vizitat. Peste drum de obiectiv, magazine de suveniruri, cafea și alte gustări. Prețuri în dolari. La vreo 4 km distanță dau de Biserica Nașterii Domnului, pe care o vizitez, locul fiind încărcat de o atmosferă aparte. Apoi perindez prin oraș. Nu este un oraș dezvoltat, având nici 20.000 de locuitori, însă faptul Iisus s-a născut aici îl face special, iar locuitorii știu să profite de asta. Sunt ospitalieri, prietenoși, dispuși să negocieze la prețuri, săritori la nevoie. Este un oraș drăguț, locuit în mare parte și de arabi, fiind deci în Palestina.

25.12 Cetatea Masada, Rezervația naturală Ein Gedi și o baie la Marea Moartă. Aici lucrurile sunt ceva mai complicate din punct de vedere al transportului public care nu prea există spre aceste zone, motiv pentru care am luat decizia de a rezerva un tur, pe care l-am achitat la hostel, hostelul având și agenție de turism proprie. Am plătit 280 NIS și am fost foarte mulțumit de servicii, șoferul făcând și pe ghidul (turul nu avea ghid inclus). La Masada, când ajungi, dai 77 NIS pe o cursă dus-întors până la cetate, recomand să evitați calea șerpuită, e destul de greu să urcați de jos, durează 45 de minute, așa cu telecabina, 3. Privirea este spectaculoasă, Masada fiind pe vârful unei coline înalte. Aici te așteaptă un loc cu o poveste impresionantă, cetatea fiind construită de regele Irod, iar când romanii au asediat-o, evreii zeloți din cetate au ales să se omoare decât să se predea. Cum sinuciderea era interzisă de religia lor, au tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe ceilalți, apoi aceștia s-au omorât unii pe alții, lucru ce a atras admirația romanilor. În același preț, inclusă și o vizită în muzeul cetății.

Apoi a urmat rezervația Ein Gedi. Este foarte bine întreținută, aici putând fi văzute animale sălbatice: capre, vulpi, șerpi etc, precum și vegetație specifică zonei. Rezervația ilustrează grija Israelului față de natură, oamenii punând preț pe orice are legătură cu natura, căutând să conserve. Merită vizitat locul. Intrare: 28 NIS. Atât la Masada, cât și aici, primești broșuri cu informații complete.

Închei ziua la Marea Moartă, pe plaja Khalia, intrarea fiind asigurată de cei de la care am luat turul. Apa are 22℃ în această perioadă a anului, putând să te scalzi fără probleme. Totuși, sub nici o formă să nu beți apă din mare, este atât de sărată încât un pahar te poate ucide într-o oră. De asemenea, protejați ochii, ustură îngrozitor chiar și câteva picături de apă. Am pățit de vreo 5-6 ori, alergând la prosop, niște ochelari de protecție rezolvă problema mai ușor. Grijă, plaja și fundul apei sunt foarte alunecoase!

26.12 Ierusalim. Aleg să ajung în Orașul Sfânt cum mai este cunoscut. De pe turnul lui David se vede panorama orașului, ieșind poze faine de aici. Se văd moscheea Al-Aqsa, Zidul plângerii și Biserica Sfântului Mormânt. De la Zidul plângerii (control bagaje), o pornesc spre Biserica Sf. Mormânt, moscheea Al Aqsa fiind rezervată doar musulmanilor. La Biserica Sf. Mormânt, atmosfera este una specifică locului, intrarea este ordonată, locul impunând respect. Are o însemnătate aparte locul, trebuie vizitat. Până aici poate fi văzut și bazarul, magazine, cafenele, de toate pentru toată lumea putând fi cumpărate de aici. Nu priviți prea insistent un obiect anume, căci vânzătorii insistă apoi enorm să-l cumpărați, cu greu scăpând de ei. Lângă Poarta Jaffa, trag la un restaurant pentru prânz, și aici mă împrietenesc cu niște filipinezi și spanioli. Călătoriile sunt o modalitate garantată pentru noi prietenii, pe mulți dintre ei întâlnindu-i cu aceste ocazii.

27.12 Vineri, îmi rezerv toată ziua exclusiv pentru a vizita cât de mult pot din Tel Aviv, nu este suficient o zi, măcar două și de preferat nu în weekend când mai toate alea sunt închise. La israelieni, Shabat-ul începe de vineri de la 16 și se încheie sâmbătă seara pe la 19, deci nu autobuze, sau trenuri, iar taxi este foarte scump. De la șofer poți achiziționa un card RavKav, pe care cu ajutorul telefonului îl poți reîncărca cu un Tel Aviv Area Daily Pass. Pentru 13,50 NIS acces nelimitat la toate autobuzele în tot orașul. Vizitat casa lui Ben Gurion (intrat gratis), care a rămas așa cum a lăsat-o prin testament, aici fiind și o bibliotecă de 20.000 de volume, deci omul a citit ceva. Apoi mă îndrept spre Yitzak Rabin Center. Dau și aici o vizită, parcă 50 NIS intrarea, în care vezi toată viața lui Yitzak Rabin, luptător în Palmach și comandant în armată apoi. Asasinat la 4 noiembrie 1995, spre ieșire din muzeu s-a amenajat hală mare cu o placă memorială care să marcheze evenimentul. Muzeul Eretz îl ratez, fiind pe punct de închidere, la fel și Palmach, pe care decid să-l vizitez duminică, deci îmi programez o vizită.

Apoi, merg în portul nou al orașului, locul îmi pare simplu, nu pare să impresioneze prea mult, oricum nu l-am vizitat pe tot, căci relativ repede am luat autobuzul spre Jaffa, despre care se face mult mai multă reclamă, și pe bună dreptate. Ajuns în portul antic, priveliștea este magnifică, fac o grămadă de poze, locul fiind numai bun de așa ceva. O grămadă de cafenele și pe aici, zona e chiar frumoasă, se vede diferența între Jaffa (partea arabă) și Tel Aviv (orașul nou) aflându-te deci în două culturi diferite. După ce trec de port, o iau alene în drum spre hostel, Bazarul din Jaffa (Piața de vechituri) fiind închis încă de vineri seara, deci, evitați prima parte din weekend.

28.12 Cisiordania și Palestina. Ok, îmi zic, văd cum stă treaba prin Israel, hai și la vecini îmi zic. Ajung în Ramallah, unde vizitez centrul orașului și apoi, mormântul lui Yaser Arafat. Nu mă decid să cumpăr prea multe din oraș, vâzând câtă reclamă își fac vânzătorii, oricum nu erau agasanți. Apoi ajung la Ierihon, cel mai vechi oraș din lume, 7 000 de ani. O mulțime de poze și aici, pe urmă ajungând la râul Iordan unde se presupune că a fost botezat Iisus. E la frontiera cu Iordania locul, deci peste râu vezi teritoriul iordanian. La întoarcere, mai trec odată pe la Betleem, și între Ramallah și Betleem opresc la un restaurant să-mi iau prânzul. Fabuloasă masa, un deliciu, la fel și desertul. Tent este numele restaurantului, în caz că ajungeți prin zonă.

În Palestina nu m-am simțit nicio o clipă în pericol sau altele, cum obișnuiesc să spună israelienii care ne recomandă să nu vizităm. Am discutat cu palestinienii punctul lor de vedere, oamenii spunându-mi că protejează turiștii, nu au interesul să le facă ceva. Israelul a construit un zid de sute de km și îi face propagandă negativă Palestinei ca să atragă tot turismul spre el. Deci, are și un substrat financiar povestea. Palestina, pare într-adevăr ocupată de Israel, ambele părți au dreptate când vine vorba de disputele teritoriale. Palestinienii sunt acolo de când se știu, evreii la fel, cu mențiunea că vreo câteva zeci de ani, evreii au pribegit prin Egipt, pe când palestinienii nu. În orice caz, atmosfera mi s-a părut ceva mai destinsă decât în Israel, prețurile mai mici. Evitați totuși discuțiile pe teme politice, subiectul e sensibil pentru ambele părți.

Ultima zi și aventura de la aeroport.

29.12 Ultima zi a călătoriei fiind, și având zborul la 22.35 am zis hai să o mai ard prin oraș. Ajung așa cum mi-am propus, la Muzeul Palmach, muzeul trupelor Palmach (predecesoarele Armatei israeliene). 30 NIS intrarea, turul muzeului este unul interactiv, de excepție, totul pare atât de real. Ghidul muzeului: o tânără femeie soldat, deci totul complet militar.

Ultimul obiectiv: Luna Park, intrare 125 NIS, mă dau în tiribomba cu lanțuri ce te urcă la mare înălțime, niște mașinării ce te întorc pe toate părțile și apoi o pornesc spre hostel să-mi fac bagajele și pentru check-out. Surpriză, deja aveam camera evacuată, eu uitând să anunț ora de check-out, mi l-au făcut ei automat. Am recuperat toate lucrurile, totul ok, mulțumit. Iau autobuzul 445 spre aeroport.

Ajuns la aeroport. De reținut că Wizz Air aterizează la terminalul 3, pleacă de la terminalul 1. Intru, verific despre zbor ce și cum și mă îndrept spre controlul pașapoartelor. O englezoaică, nu mai termina odată cu pusul întrebărilor, eu mă cam fâstâceam, eram topit de sete și foame. Trec de primul filtru, imediat mă iau în primire doi inși de la Security, eu fiind încă la coadă, și îmi cer pașaportul. Întrebări: la ce oră zbori, unde, scopul vizitei. Mi se înapoiază fără a mi se zice nimic documentele. Mi-am dat seama că mi se pregătește ceva, căci alții nu mai fuseseră abordați. Trec de filtru 2 unde am un prim interogatoriu, sunt de mai multe ori întrebat dacă călătoresc singur și despre bagaje și mi se lipește pe spate un cod de bare, începând cu cifra 5. Cum mai rămăsese o oră până la check-in, mai stau să aștept. Iar sunt luat la întrebări, tipa care-mi lipise codul de bare, îmi ia pașaportul vine o alta. Întrebări: ce faci, de ce nu intri la check-in, când zbori, unde, cu cine, pașaport primit înapoi.

Iau loc pe un scaun, dezinstalez Facebook și Messenger să nu-mi caute prin pozele din Palestina și aiurea, fac checkin-ul ajung la controlul amănunțit al pașaportului, iar la bagaje, după ce sunt scanate, sunt reținut și dus la interogatoriu plus percheziții amănunțite: sunt întrebat tot felul de lucruri, unde lucrezi, de ce ai venit aici, de ce acum și nu altă dată, de ce ai vizitat Palestina și ce ai căutat tu acolo (văzuseră deja suveniruri de acolo), de unde ai tu bani, ce numere sunt astea din telefon, dar astea ce poze? Bagajele verificate la nivel de atom, deja simt că iau foc de nervi, îmi vine să le strig că-mi bag ceva-n țara lor, eu nu mai dau pe aici. Numai calmul și stăpânirea de sine mă fac să nu explodez, m-am gândit că se lasă cu cătușe, și că oricum pierd zborul. Răspund la toate întrebările sincer, iar sunt pipăit, apoi scanat, cureaua li se pare foarte curioasă, kaki la culoare, cu buzunar secret unde-mi țineam bani de rezervă în caz că pierd portofelul sau mi se fură, în orice caz gol buzunarul acum. Telefonul îmi era studiat de un sfert de oră, întrebările curgeau. Nu că a fost neapărat neplăcut, dar incomod în orice caz. Mă rog, până la urmă și-au făcut datoria, astea-s regulile lor. Am scris mai pe lung despre controlul la ieșire, ca să nu fiți surprinși în caz că vi se întâmplă.

Cam asta a fost călătoria mea în Israel, a 14-a țară vizitată. Întâmplarea din aeroport mă face face să cântăresc foarte serios o viitoare vizită, cel mai probabil nu se va mai întâmpla, cred că m-au ținut minte prin vreo bază de date.

Dacă aveți orice întrebări, le aștept în rubrica de comentarii, voi răspunde cu drag, acolo unde știu. Călătorii frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI