Avdat, fortăreața din deșertul Negev

TIPĂREȘTE

În zare se înalta Avdat, cetate a nabateenilor. În închipuire se zămislesc fapte şi glasuri de oarecând, din timpuri în care deşertul Negev era păsuit de neamuri şi seminţii aflate într-o perpetuă căutare a prosperităţii Podgoriile se făceau covor pe coline precum o coroană a cetăţii văzută doar din inaltul cerului. Oamenii veneau şi plecau, adăstau preţ de o zi cu poveşti cât pentru o viaţă spuse în arsiţa zilei sau în răceala tăioasă a nopţii, îşi căutau permanent destinul printre sorţii aruncaţi din cele patru zări de firele de nisip purtate de singurul mare stăpân al deşertului care este vântul.

Viaţa nomadă este consemnată în deşert de mai bine de 6000 de ani. Canaaniţi, amalechiţi, edomiţi... îşi purtau paşii şi poverile într-un furnicar al antichităţii despre care se ştiu puţine. Mai târziu, asirienii se aşezau pentru a pune peceţi pe cel de-al IX-lea secol dinaintea erei creştine iar în timpuri solomonice evreii aveau să găsească şi să se regăsească în pamantul promis de Yahveh.

Nabateenii au dezvoltat centre urbane pe întreg întinsul Negevului. La Mamshit, Haluza, Shitva şi Nitzama nabateenii au fost făuritori de zori ai civilizaţiei iar la Avdat au atins apogeul dezvoltării urbanistice din partea dreapta a Iordanului precum o răzmeriţă în faţa năpustirilor de zi cu zi ale deşertului. Nabateenii au fost nu doar făuritori de civilizaţie ci mai ales vectori propagatori ai ideilor novatoare care aduceau bunăstarea în sensurile în care poate fi inîeles acest tip de concept în zonele aride. Dincolo de renumele de războinici şi comercianţi, preocuparea acestor triburi era legată esenţial de agricultură. Am putea spune, respectând proporţiile, ca inventivitatea nabateenilor a configurat o agricultură stiinţifica a antichităţii.

Edenul pământesc, grădina atât de necesara vieţuirii şi supraviţtuirii, era incontestabil un deziderat al popoarelor deşertului iar locuitorii vremelnici ai Negevului au dus pe culmi nebănuite tehnicile agriculturii în pământ sterp. Măslini, viţă de vie, vegetale hrănitoare rezistente la secetă şi grâne răsăreau ca dintr-un corn al abundenţei din nisip şi piatră fără de viaţă. Metodele de sădire a plantelor şi de colectare a apei tivesc fenomenalul doar dacă ne gândim la enigmaticile amenajări numite Tuleilal el Anab, prin care se reuşea strângerea unei cantităţi de apă de ploaie de cinci ori mai mare decât cea raportată la aria de pe care era colectată.

Din păcate izvoarele istoriografice sunt firave, literatura nabateeana nu a fost păstrata, iar inscripţiile sunt sumare şi puţin relevante. La Avdat cea mai târzie inscripţie datează din secolul al V-lea al erei creştine. Opt secole de istorie stau aşezate în obrocul curiozităţii menită parcă la a zămisli legende cu iz de mirodenii orientale.

Avdat este şi spaţiul unde a fost turnată versiunea cinematografică a musicalului american Jesus Christ Superstar, opera rock care a adus lauri de nominalizare pentru Globul de Aur din 1974. Calea între Petra si Gaza care era parte a drumului mirodeniilor sau mai bine spus al tămâiei, avea drept popas şi răgaz fortificaţia de la Avdat.

Ca drum al tămâiei este considerat moştenire şi valoare universala în lista UNESCO înca din anul 2005. Cetăţi, caravanseraiuri, sisteme de alimentare cu apă, hrană pentru caravane, siguranţă pentru transportul valorilor…iată menirea unei astfel de zidiri fortificate, rânduita pe calea altor valori din alte timpuri. În cel de-al VII-lea veac al erei creştine un cutremur de proporţii a năruit cetatea Avdat.

Se termina atunci drumul de glorie al nabateenilor, romanilor şi bizantinilor, care stăpânisera vreme de secole pulberea mişcătoare a drumurilor acestei părţi de lume. Darb el Sultan, calea care lega Mediterana de Marea Roşie, avea să intre vremelnic în tainiţa istoriei. Templele şi bisericile s-au năruit, apele au secat, iar regele zeu Obadas a intrat în nemurirea cernită de vălul deşertului.

Rămân în urmă întrebari fără de răspuns, ipoteze neconfirmate înca şi mai ales tentaţiile peregrinării pe mările de nisip şi piatră ale deşertului Negev. Din zare, se iveşte precum o fata morgana, grădina paradisului, Edenul bucurat de verdeaţă şi susur de ape, cu ispitirile sale de o clipă şi speranţele de o viaţă.

Reviev preluat de pe blogul personal

---

VIZUALIZĂRI: 1484 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI