GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Bucataria japoneza – o adevarata arta culinara
Ca ciorba n-are gust si nu e ca la noi
Ci e o zeama fiarta, cu alge si macaroane moi,
Ma rog, va las sa o apreciati si voi :)
Precum fiertura de orez servita-n bol frumos
Pe care se presara mirodenii si un sos
Facut dintr-un otet, acru, sarat si piperat
S-apoi deasupra oul crud pe data spart.
Dar cel mai bine-ar fi voi sa cititi
Meniuri japoneze-alese sa descoperiti
Iar la sfarsit sunt curioasa, daca-ti vrea
Sa-mi spuneti: cati ati manca asa ceva? :)
Dupa ce v-am tot povestit atatea despre: Osaka, Nara, Kyoto, despre zgarie nori, parcuri, gradini si castele, gheise, shrine si temple, m-am gandit sa va dezvalui cate ceva si despre bucataria celor din Tara Soarelui Rasare.
Pentru japonezi, dintre toate activitatile de relaxare si petrecere a timpului liber, servirea mesei in oras este considerata cap de lista, poate tocmai de aceea intalnesti la tot pasul cate-un restaurant mai mic sau mai mare, fie ca-i vorba de o strada principala sau stradute laterale.
Cel mai des aliment intalnit este orezul, servit pur si simplu ca o fiertura, peste care japonezii presara ceva mirodenii uscate (alge marine sau ou uscat) ori toarna un pic de otet sarat, piperat si acru.
Uitasem sa va spun ca la felul intai servesc si ei un fel de ciorba, ca o fiertura de ierburi, radacini si ferigi, asezonata cu niste taitei ca un fel de macaroane. Desi acea zeama nu avea practic nici un fel de gust mai repede o asemanai cu un ceai de balarii, totusi, daca-i puneai putina sare, parca, parca te incumetai s-o bei. Daaaa, caci era un adevarat ritual in servirea asa zisei ciorbite. Mai intai apucai intre bete ierburile fierte si le dadeai pe gat, dupa care trebuia sa mesteci zgomotos acele macaroane pe post de taitei, iar la final apucai bolul cu ambele maini si sorbeai zgomotos, cu mare nesat zeama.
Sa nu credeti ca nu se mananca si carne. Ba da… Si vita si peste, da’ necazul e ca la ei se consuma mai mult carne cruda, taiata in felii subtiri, absolut deloc pe placul meu, fapt pentru care am si evitat-o pe cat posibil. Se spune ca, la inceput, consumul de carne a fost interzis de legea budista, dar ulterior, pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, a devenit larg raspandit odata cu introducerea carnii de vita din strainatate. Cat despre peste, din pacate nici pe-acesta nu l-am degustat, mai ales c-am inteles ca si el se prefera a fi consumat crud (sashimi) , in ciuda mirosului patrunzator.
Pregatit in diferite feluri de mancare, fiind apreciat ca o importanta sursa de proteine, tofu (soia) este prezent in majoritatea restaurantelor, ba unele il considera chiar specialitate.
Dar stiti voi oare care este unul din marile secrete ale bucatariei japoneze? Gatitul, preparatul, condimentatul, aromatul, nooo …. In primul si-n primul rand prezentarea si aranjamentul felurilor de mancare, precum si decorul de pe farfurie constituie cheia succesului.
Mai ales in restaurantele care se respecta, preparatele sunt frumos servite in farfurii intinse ori tavi lucioase, in boluri si vase atractive din ceramica.
In ceaa ce priveste produsele lactate, daca acum 30 ani japonezii nu consumau deloc aceste produse, acum vezi rafturile magazinelor pline de lapte, iaurt si branzeturi. Nelipsite la ei sunt si lanturile de fast-food-uri americane, intalnite si pe la noi: Mc Donald’s, Pizza Hut, KFC, dar si ,,clonele’’ lor japoneze, cunoscute sub marca Lotteria.
La o astfel de lotterie ne-am incercat si noi norocul in prima seara, cand neavand curajul sa incercam ciudatenile lor de mancaruri, ce le intalneam la tot pasul, am preferat ,,delicatesele’’ cunoscute de noi, respectiv fast-food-urile.
Ce pot sa va spun este ca, desi la inceput ne temeam ca o saptamana de stat in Japonia n-o sa avem ce manca, gandindu-ma ca, personal, nu voi reusi sa ma acomodez cu mancarea lor ciudata, totusi n-a fost asa. Usor, usor m-am acomodat s-am reusit sa mananc si fiertura pe post de ciorba si melci si caracatita si tofu, dar spre surprinderea mea, am descoperit restaurante cu specific italian si frantuzesc, cu mancare excelenta.
Am inteles ca si bucataria vestica are destui adepti (indeosebi cea italiana si franceza), tocmai de aceea multi bucatari japonezi, dupa o instruire serioasa in Europa, ajung sa exceleze in meseria lor, facand o adevarata pasiune si maiestrie in domeniul mancarurilor europene.
Dar haideti sa va povestesc cam pe unde si ce am mancat noi cat am stat in Japonia si ce m-a impresionat cel mai mult in domeniul culinar.
Daca in fiecare dimineata micul dejun il serveam in incinta hotelului Honkan din Shin Osaka, unde am fost si cazati, pranzul si cina le serveam in oras.
Am optat pentru mic dejun european, pentru ca era mai pamantean. Era sub forma de bufet suedez, unde puteai servi: sandwich-uri gata facute cu unt, un fel de sunca si salata sau iti puteai alege separat painea prajita, oua fierte, crenwursti prajiti, omleta, rosii cherry, salata de varza si salata, gem, compot, iar de baut, ceai, lapte si cafea.
Asa cum am mai spus-o, n-am optat pentru micul dejun japonez, pentru ca pur si simplu n-as fi putut ingurgita asa preparate. N-as fi putut manca la prima ora peste prajit cu garnitura fidea de alge sau fiertura aceea de orez fara nici un gust, peste care se turna un ou crud, amestecat cu otet sarat si acru, super delicios pentru japonezi, dar deosebit de gretos pentru mine. S-apoi fel de fel de ciudatenii, pe care doar le-am fotografiat, nici macar n-am avut curajul sa le degust: fel de fel de mirodenii, unele gen muraturi, altele cu fasole, salata, legume de-ale lor …. Mi-e cam greu sa vi le descriu. Pozele o sa va spuna mai multe, caci sunt foarte expresive :)
In zilele de training, pranzul il luam impreuna cu partenerii nostri japonezi, la ora 12 fix stabilita, cand ei aveau pauza de masa de-o jumatate de ora. Erau ca adevarati robotei. La ora 11.45 zilnic, se incolonau frumusel si paraseau incinta firmei pentru a pleca la cel mai apropiat restaurant din zona. Dar am uitat sa va spun ce ,,ritual’’ era: atat inainte de a parasi institutia, cat si dupa ce reveneai de la masa din oras, treceai printr-un hol unde era o masuta cu 4-5 doze de solutie dezinfectanta, gen sapun lichid, care musai trebuia sa ti-o dai pe maini. O metoda de igienizare a salariatilor :)
Restaurantele unde serveam pranzul erau simple, micute, curate, care imediat ce se umpleau de salariati infometati, deveneau instantaneu neincapatoare.
Imi amintesc ca de primul pranz nu prea m-am atins. Doar il priveam si nu indrazneam sa-l degust. Nu ma atragea deloc: un bol cu orez fiert, o farfurie cu o juma de peste, un alt castron cu zeama in care pluteau un fel de prune murate, o farfuriuta cu o chestie alba, alta cu un snitel deloc atragator. Uuuuf! Mi-am zis! Oare cum voi supravietui eu in Japonia:(?
Pana la urma, mai de rusine, mai de concertul matelor infometate, am inceput sa gust precum vrabiuta speriata. Norocul meu a fost ca am indraznit sa intreb ce este in pliculetele cu iarba uscata si intr-o cutie cu praf colorat roz-portocaliu-galbui, s-am aflat ca acelea erau ,,sarea si piperul’’ bucatelor. Practic acelea erau condimentele lor, ciudate ce-i drept, dar care reprezentau de fapt secretul gustului bun al mancarii. Unele erau uscaturi de alge, ferigi, ierburi de pe fundul marii, iar in cutiile acelea se aflau alte mirodenii asezonate cu ou uscat. Una peste alta primul pranz l-am trecut cu brio.
Tin minte ca a doua zi la pranzul urmator am incercat o alta experienta culinara, un fel de meniul zilei :) La primul fel, aperitivul sa-l numesc asa, am degustat, ca mancat nu pot sa-i zic la cat de mica era portia, o bucatica de carnita putin perpelita, mai mult cruda, da’ nu multa, cat sa-ti ajunga pe-o masea si c-o bucatica de budinca, sa-i zic asa. Langa ele un bol de smantana aromata, in care trebuia sa scufundam aperitivul pentru a deveni mai gustos.
Felul doi m-a distrat la culme. Dupa acel aperitiv minuscul, urma o imensa farfurie in mijlocul careia, la prima vedere aveai impresia ca-i o lingura de paste cu sos. Valeu, m-am gandit! De-aia se mentin japonezii asa de suplii. Mananca mai … nimic si cu mult aer. Cheia siluetei perfecte!
Dar cand ospatarul mi-a pus in fata farfuria, abia atunci am observat ca era sub forma unei palarii mexicane, un fel de sombrero plin cu paste din belsug. Asa ca pranzul acela mi-a mers la sufletel :)
Daca in cele 3 zile de training am servit pranzul la aceeasi ora si la acelasi restaurant, in zilele cat am colindat Japonia in lung si-n lat, masa de pranz am servit-o in diferite locatii.
Intr-una din zile partenerul nostru japonez ne-a facut o surpriza si ne-a dus intr-un restaurant italian unde am servit o pizza buna, nimic de zis, dar sincer, nu se compara cu a noastra. Poate am ramas eu ,,marcata’’ si n-am clasificat acele ,,bucate’’ gustoase si din motivul ca pizza comandata de japonezul nostu a fost cu ou. Poate ziceti si ce-i cu asta. Mare smecherie. Si la noi exista pizza cu ou. Da, dragilor, da’ nu ca la ei. Cand a venit chelnerita cu pizza aburita, oul i l-a dat separat si nu fiert, sa decoreze pizza, ci crud. Bleah! S-acum imi amintesc cu … scuzati, greata. Dupa ce l-a spart si l-a intins deasupra pizzei infierbantate, c-o pofta nebuna a inceput s-o savureze din plin. Din acel moment tin minte ca n-am mai putut sa mananc nimic, m-am ridicat de la masa si m-am dus afara, in gradinita superba a acelui restaurant italian. Sotul meu a trebuit sa-i tina companie si nu va spun ca n-a scapat pana n-a gustat un coltisor din acea pizza cu ou crud.
De-ati fi vazut cum se intindea albusul ala … brrr si cum rotea japonezul cate-o bucatica de aluat de pizza in galbenusul crud … s-o savura ca pe nu stiu ce deliciu bleah … s-acum simt ca mi se face iar rau …
Dar mai bine sa va povestesc ce preparate am savurat (si chiar mi-au placut) intr-un restaurant cu specific sa-i zic ,,pescaresc’’.
Platoul cu 3 bucatele de peste crud, decorat cu feliute de ceapa alba, rondele de ceapa verde si sos picant a fost chiar prea mic :) Dar au urmat apoi alte bunatati: 2 bucatele de snitel de peste cu sos alb, o portie de paste cu sos de icre si verdeata, 2 ,,portofele’’ umplute cu peste. Si ca sa nu ni se aplece, au fost servite alaturi si garnituri: una cu salata verde, rosii cherry, crutoane, felii de ardei rosu si galben, cascaval ras, iar deasupra un sos de smantana, iar a doua garnitura tot o salata mai ingenioasa. Pe-un blat subtire ca de pizza era pusa salata verde, cu morcov si ridiche alba rase, iar pe margine ,,aruncate’’ cateva feliute de carne cruda.
Nici portiile de desert n-au fost prea mari, in schimb deosebit de gustoase si aratoase. Bolul cu inghetata n-a avut decat 2 cupe, da’ bune rau, iar tiramisu a fost yam, yam delicios, pudrat cu cacao si decorat, la fel ca si inghetata, cu cate-o frunza de menta.
Pentru mai multe detalii, las pozele sa vorbeasca…. si papilele gustative sa v-ademeneasca :)
Iar despre cinele-n restaurantele japonezilor am sa va povestesc intr-un review viitor.
Trimis de dananecula in 21.11.11 20:01:34
- A fost prima sa vizită/vacanță în JAPONIA
34 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dananecula); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
34 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@webmaster
Am incarcat din greseala rew la diverse#Romania. Te rog, muta-l la diverse#Asia. Multumesc frumos!
După ce James Clavell ne-a încântat cu celebrele-i romane ce descriu o adevărată saga orientală, m-aş fi aşteptat cel puţin ca un european care vizitează o ţară de la soare-răsare să fie foarte bine pregătit (şi chiar şi aşa sunt sigur că poate greşi, dar hei! măcar a încercat, şi ei vor aprecia asta). Să citească, să repete în faţa oglinzii iar apoi şi să respecte câteva reguli/norme de bună-cuviinţă fără de care unul de-al lor şi-ar "pierde faţa" pe loc...
Cum ar fi: salutul, înmânarea obiectelor (plata pentru un obiect/serviciu fiind un caz aparte), reguli de aur la servirea mesei...
Şi pentru că veni vorba, haideţi să reamintim câteva:
- la începutul unei mese, se obişnuieşte a se ura "itadakimasu" (tradus mot-a-mot = 'primesc cu umilinţă', însemnând recunoştinţa pentru toţi cei ce au participat la cultivarea, creşterea, vânarea şi prepararea hranei), iar la sfârşit se spune "Gochisosama-deshita" (formal, "Gochisosama"; = mulţumesc frumos pentru delicioasa masă);
- prosopul cald. La restaurante se obişnuieşte să se ofere un prosop cald sau un şervet umed ambalat cu care se şterg bine mâinile (ŞI NUMAI MÂINILE!) înainte de masă;
- bolurile. Nu se vor atinge cu buzele decât pentru a sorbi supa!
- sosul de soia. În niciun caz nu se va turna pe măncare (orez, supă etc.). E un semn de lipsă de respect şi de risipă să faceţi asta! E prevăzut un vas în care se pune doar puţin sos, în care se vor înmuia bucatele. Evitaţi să lăsaţi 'frimituri' în sos!
- beţişoarele. Nu se înfig în mâncare! Nu se îndreaptă spre cineva (e considerată o ameninţare directă!!!). Nu se lasă înfipte vertical în orez. Nu se joacă cu ele. Nu veţi lua mâncare cu beţişoarele din beţişoarele altcuiva direct, ci doar după ce persoana care vă oferă bucata o aşează pe o farfurie!
- farfuria se lasă goală (şi de aia nu oferă porţii pantagruelice), abia apoi se poate părăsi masa.
- manierele elegante cer să acceptaţi (la o masă oferită de cineva) ceea ce a ales gazda Dv. Fără cereri speciale sau refuzuri. (adică taman pe dos ca la noi!!!)
- Dacă vi se toarnă o băutură, e normal să ţineţi paharul/cana/bolul cu ambele mâini şi să mulţumiţi frumos.
Şi or mai fi, cu siguranţă; 'gheişa' ar fi putut chiar scrie un reportaj mult mai interesant despre ceremonia ceaiului repetată zilnic de câteva ori, pe întreg parcursul TTR de la ROMEXPO, preţ de câteva zeci de minute bune, cu tot fastul, decât să pună paie pe un foc inutil... Sau să descrie plăcerea de a savura câteva feluri de sushi diferite, bine asezonate cu sos de soia, ghimber murat şi wasabi ce se puteau cumpăra de la standul de lângă care susţine că ne-ar fi spionat... Mmmm!!! un deliciu!
În plus, să dedici un întreg articol bucătăriei japoneze şi să nu scrii practic niciun nume de mâncare pe care măcar ai pozat-o acolo... nu te supăra pe mine, da' e trist...
Una peste alta, mă declar nemulţumit de acest articol. Nu doar pentru că nu prea vorbeşte despre ceea ce declară în titlu, cât pentru modul cum ai fost privită (cu siguranţă), de către gazdele voastre. Şi prin tine, românii în general. probabil...
@webmaster DJ, te rog frumos insereaza aceasta melodie relaxanta trilulilu.ro/jawaddana/963db46e1a8bd3, poate mai linisteste spiritele si alunga mahnirea creata in sufletul colegului @dragos, pricinuita de citirea rew meu.
Mutat la rubrica "Descopera Bucataria Japoneza" (nou-creata pe site).
@Dragos, spui la un moment dat...
”m-aş fi aşteptat cel puţin ca un european care vizitează o ţară de la soare-răsare să fie foarte bine pregătit (şi chiar şi aşa sunt sigur că poate greşi, dar hei! măcar a încercat, şi ei vor aprecia asta). Să citească, să repete în faţa oglinzii iar apoi şi să respecte câteva reguli/norme de bună-cuviinţă fără de care unul de-al lor şi-ar "pierde faţa" pe loc...
Exagerezi dragul meu...
Eu spre exemplu am plecat la Paris si in Thassos, pentru ca "cutitasul lui Rahan" din benzile desenate, s-a invartit ca o busola nebuna si s-a oprit, prima data spre vest, a doua oara spre sud, asa, la intamplare, fara sa stiu si sa citesc aproape nimic despre aceste destinatii, si apoi, dupa ce-am fotografiat totul, am discutat cu oamenii, am citit pliante si albume cumparate acolo, am inceput sa scru si sa inteleg ceea ce vad, imaginea de-acasa e adeseori deformata si diferita cu cea intalnita la fata locului...
In Franta stiam ca masa se serveste cu 3 feluri de tacamuri dar n-am respectat deloc ceremonialul si nici francezii... ne-am distrat din cauza nepriceperii... am mancat pe rupte, aiurea, si ei si noi, numai suntem la curtea lui Ludovic XIV-lea, sau Henric IV, cand daca ai desfacut burta pestisirului mic cu furculita mare, erai barfit o saptamana "s-a pus taranu' la masa dominilor", daca mananci asa, nu te mai saturi niciodata... "Golden Boy-sii" de la Bursa de la Frankfurt sau New York, multi milionari, in pauza a doua tranzactii, isi cumpara un hot-dog, iute, ca "sare cursu' si se-aseaza pe scarile Bursei cu pantalonii lor de 2000 de dolari, si-apoi tusti, inapoi, la speculatii... lume se mai si schimba, libertate insemana si sa mananci asa cum iti cade bine... hai, mai putina critica si mai multa grije pentru useri, care mai asteapta si o vorba buna dela veteranii site-ului... mai ales acum, cand se apropie luna cadourilor si vorbelor frumoase... este usor a critica aproape tot, cum o faci tu in ultima vreme, o gradina botanica, o greseala gramaticala, sau eforturile unor useri novici in alta culinara orientala, care de-abia dupa Revolutie a patruns la noi in tara, etc, etc, cu asta nu faci decat sa ne indepartezi de frumusetea si linistea acestui site, daca cunosti tu mai bine un lucru, eveniment, oras, traditie, am sa repet cuvintele unui web... "scrie tu un review mai bun decat el si lasa lumea sa compare"...
Pe site au aparut trei categorii de oamenii, unii care depun efortul MARI (materiale, de timp si intelect) d-e ascrie cu placere, altii care nu scriu dar citesc sau chiar apreciaza un review, atat cat informeaza el sau cat ne da o idee de-a o porni intr-acolo, si cei care critica aproape tot ceea ce vad,
Adica unii isi rup masinile, picioarele si pantalonii catarandu-se pe ziduri de cetati parasite sau dorm in cort printre ursi ca sa aduca un review inedit, si alti critica, critica din fotoliu, chiarsi un cuvant scris prost la repezeala...
cu stima
Dorgo
@dragos
Dupa atatea infomatii utile, crescand valoros in ochii colegilor de site, eram cat p-aci sa cred c-ai fost de curand acolo, in Asia s-ai vizitat Japonia si poate de-aceea ai atatea detalii proaspete ce ni le-ai postat in importantul tau ecou.
Chiar m-am gandit c-ai dat niste sfaturi din propria experienta, de
” european … foarte bine pregatit…
(chestia cu repetatul in fata oglinzii
si respectatul unor
” reguli/norme de bună-cuviinţă)
Dar, draga coleg, sincer m-ai dezamagit, cand traducerile de pe wikipedia ti le-am gasit, deci sentimentele de nemultumire sunt acum reciproce.
Chiar ma miram ce cauta acel site de pe wikipedia sub review-ul meu. Probabil vreun web binevoitor mi l-a adaugat, cand rew mi l-a luat la puricat si pe-aceasta cale-i multumesc anticipat! Acum am vazut de unde @dragos te-ai inspirat si informatii in detaliu ni le-ai dat!
Domnule atotstiutor, care ai tradus exemplar capitolul Dining etiquette de aici en.wikipedia.org/wiki/Jap ... ining_etiquette, cu ceva scapari, ici-colo, te felicit ca ti-ai facut temele cu sarg, incercand sa bravezi pe de-o parte si sa arunci cu nororoi pe de alta parte.
Macar n-ai avut curajul sa scrii la sfarsit sursa de informatie dupa care te-ai inspirat sau mai bine zis dupa care ai tradus, acele pretioase reguli de aur.
@Dananecula,
Am citit cu placere si mi-a placut!
@Dorgo,
I-ai uitat pe cei din categoria ''Floricele pe campii/Hai sa le-adunam copii''... adica pe cei care scriu reviews-uri goale, unele de-a dreptul penibile, lipsite de informatie turistica, care ar putea fi doar un ecou la alt review, cu scopul de a ramane cat mai sus in clasament, unde au reusit sa ajunga tot prin aplauzele celor care vor pe cineva nou, nu conteaza valoarea lui, doar sa fie alt nume!
@georgiana
Multumesc frumos pentru aprecieri!
@dorgo
Multumesc pentru sustinere!
Dana, capitolul din viata ta care s-a desfasurat pe parcursul catorva zile in aceasta minunata tara, va ramane vesnic o amintire si o experienta placuta pentru tine. Faptul ca vrei sa ne bucuri si noua sufletul e de admirat si de apreciat.
Sincer la cat sunt eu luata de val acum cu calatoritul inca nu am in plan Japonia. Asa ca am "sorbit" fiecare rand, atenta sa nu las "frimituri" care aici se dovedesc de o valoare reala atat culturala cat si pur literara.
Multumesc ca ne bucuri cu povestile tale, sper sa nu te atinga relele spuse cu voie sau fara voie.
Bucurie si vacante multe si insorite.
Si eu am "gustat" din plin aceste impresii, cu sau fara multumiri, plecaciuni si alte chestii de eticheta acum stiu la ce ma pot astepta d. p. d. v. gastronomic daca o sa ajung pe acolo!
@webmaster28
Multumesc frumos pentru fundalul sonor.
@webmaster15
Multumesc pentru incadrarea rew la locul potrivit.
Dana: astept si continuarea, mie-mi plac foarte mult povestile "socio-culturale".
Ti-aduci aminte din ce era floricica alb cu roz din supa de la P28? Ai mancat-o?
@Dana, eu înainte de a savura impresiile tale, am savurat fotografiile, încercând cu disperare să caut ochelarii 3D cu care se joacă fi-mea cea mică, doar, doar, voi simţi ceva şi prin stomac, măcar o bobiţă din desertul acela delicios!
Dacă aş fi mâncat atâtea bunătăţi într-un concediu, la întoarcere ar fi trebuit să mă apuc de alpinism, să scap de kilogramele în plus...
Dar, sincer, prefer o masă interesantă, într un loc inedit şi într-o companie pe măsură...
Însă, "Ţara Soarelui Răsare" este o destinaţie la care nici cu gândul nu îndrăznesc să ajung...
Felicitări că ai reuşit tu şi că ne-ai împărtăşit şi nouă!
Dragos esti deosebit de aspru cu dananecula (dupa umila mea parere) care si-a scris in definitiv impresiile. Nu toata lumea poate tine minte denumirile mancarurilor, a locurilor sau a altor lucruri, mai ales ca limba lor din cate am vazut este extrem de grea. Daca tu stii atatea lucruri despre acest aspect este foarte bine, eu insa nu stiam si apreciez foarte mult acest articol precum si pozele atasate. Este o cultura/civilizatie noua pentru mine pentru ca nu am fost acolo si apreciez un material bun (d. p. m. d. v.).
Nu mai fiti asa de asprii cu colegii, scriu si ei ceea ce pot si ce isi aduc aminte. Unii apreciaza, unii nu - nu suntem toti facuti la fel si nici desteptii pamantului.
Consider ca nimeni nu le stie pe toate si omul cat traieste invata (asta o stiu de la bunica... dzeu sa o ierte).
Numai bine la toti!
@Draga mea, Dana, ferice de tine ca ai avut aceasta oportunitate de a cunoaste o lume mai putin "accesibila" si cunoscuta multora dintre noi... Ai cunoscut-o si turistic si ai gustat-o pe deplin! Bravo!
Mmmm... ca si @magdalena, si eu m-am delectat mai intai cu pozele si apoi a venit randul "citaniei". Si, sincera sa fiu, ca taaare as gusta in primul rand din toate deserturile de acolo... fara sa ma mai gandesc la faptul ca ele mi-ar dauna... greutatii Nu m-as da in laturi.
Felicitari pt. toate impresiile tale, in special cele din Japonia. Prin randurile tale am calatorit si eu pe acolo, caci altfel, cu siguranta nu voi ajunge niciodata! Multam!
Numai bine tuturor si vacante de vis oriunde si oricand!
@roth
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru ,,mangaierea'' virtuala ce am simtit-o din suflet, emanata din vorbele tale. Toate acestea la un loc nu pot decat sa ma bucure si sa-mi dea curajul totusi sa mai scriu...
Cat despre ecoul rautacios al colegului @dragos... ce pot sa spun... timpul le va rezolva pe toate... las mai bine colegii sa-i comenteze atitudinea.
Personal m-am straduit sa va impartasesc impresiile despre bucataria japoneza cum am putut mai bine, prin propria-mi perceptie vizuala, nu luand cu copy/paste pasaje de pe net sau traducand de pe wikipedia, asa cum a facut @dragos, incercand sa impesioneze cu acele detalii din ecou si sa-mi denigreze review-ul.
Int-un ecou separat chiar am sa dezvolt acele ,,reguli de aur’’ postate de colegul nostru, despre care citisem cate ceva inaintea plecarii in Japonia, iar unele ne-au fost explicate de partenerii nostri japonezi cand am ajuns acolo.
@Cristian_h
Multumesc pentru sincerele aprecieri si cand imi voi face timp o sa incerc sa povestesc si despre cateva restaurante din Japonia unde am servit cina.
Merita macar pozele sa le vedeti, mai ales c-am fost la 3 restaurante diferite: unul unde stateai cu picioarele ca-n ,,tansee'' am zis noi. Mesele erau foarte joase, japonezii stateau cu picioarele incrucisate iar pentru europeni erau ca niste ,,santuri'' sub masa, unde puteai sa-ti atarni picioarele.
Apoi am fost la un restaurant modern, unde se statea ca la noi la masa, pe scaune normale, ia in ultima seara am fost la un restaurant cu specific frantuzesc, de-o eleganta aparte.
Asa-i cand intra barbatul in bucatarie, alta data sa-i fie invatare de minte, mai calca-n blide, mai sparge vesela, mai zgarie argintaria.
Asta e @dragos, zero inspiratie, zero satisfactie.
Imi pare ca au o mancare foarte sanatoasa japonezii. Poate de aia nu or avea foarte multi obezi (in afara de baietii de la sumo) Cel putin eu in reportajele care le-am vazut despre Japonia, nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreunul mai grasut.
Foarte interesant review. Felicitari.
Încerc să răspund în ordine:
@dorgo: Nu exagerez deloc - e vorba despre o altă cultură şi civilizaţie, deci e de înţeles că se folosesc alte cutume. Iar despre "pierderea feţei", crede-mă, n-am aflat exclusiv de la Clavell, wikipedia sau din reviste. E drept, n-am fost acolo, dar am avut prieteni care au fost, am avut chiar şi o amică din Hong-Kong (faţă de care am călcat eu în străchini, fără să ştiu atunci că fac o mare gafă, drept pentru care nu am mai auzit nimic de la ea de atunci , adică de vreo douăzeci şi ceva de ani), foarte drăguţă dar... mult prea departe.
Dacă restul ecoului tău făcea cumva referire la mine, ţin să declar cu mâna pe inimă că anul acesta nu am mai scris decât despre locuri unde am fost în acest an, cu cortul, avionul, maşina personală sau cu picioarele mele. Nimic din amintiri. Ba chiar am căutat să grupez impresiile cât mai mult, astfel încât să nu scriu articole despre fiecare tablou văzut prin muzeele Europei, sau despre fiecare biserică şi catedrală, că nu aş mai fi terminat nici la anu' şi la mulţi ani!
Şi încă aş mai fi avut de povestit - cu timpul stau cam rău...
PS cuvintele-ţi scrise prost din repezeală nu le critic. Dar nu mă pot împiedica să nu le observ...
@dananecula: E drept - aşa cum spuneam şi mai sus - n-amfostacolo şi mă bucur din suflet pentru tine că ai avut posibilitatea s-o faci. Asta însă nu mă poate face să trec cu vederea nişte erori, pe care am încercat să le semnalez nu atât pentru tine, cât pentru cei ce vor merge acolo în viitor şi vor dori să se informeze înaintea plecării, de aici. N-am vrut să fiu nici rău, nici excesiv de cârcotaş (deşi la o primă vedere aşa pare). Îmi cer şi scuze dacă ecoul meu te-a supărat. Dar spusele mele sunt din păcate valabile...
Iar pentru a ne informa cu exactitate cititorii, dacă tot ai amintit de wikipedia, dă-mi voie să îţi semnalez articolul pe care l-am folosit pentru a-mi schiţa replica anterioară: en.wikipedia.org/wiki/Japanese_etiquette E drept, o parte din acesta a fost folosit şi în cadrul paginii trecute aici drept referinţă. Am recurs la această sursă pentru a putea oferi o informaţie actuală şi cât mai completă - altfel ar fi trebuit să compilez din memorie cele citite din Changi, Tai-Pan, Nobila casă, Shogun sau Gai-jin, ori din amintirea unor conversaţii avute cu mulţi ani în urmă... Îmi pare rău că, procedând astfel, te-am dezamăgit. Probabil şi pe alţii.
Vă cer pe această cale scuze.
Editare ulterioară
(pentru că între timp ai mai scris ecouri, pe care le-am citit abia după ce l-am postat pe al meu). Tare bine ar fi să scrii acel articol despre etichetă! (de fapt, era bine să fi început cu el). Eu unul chiar îl aştept cu nerăbdare.
@droniucm: nu am vrut deloc să fiu aspru cu colega mea! Dar îmi rezerv totuşi dreptul (constituţional, de altfel) de a avea o opinie (chiar dacă e diferită de a celorlalţi) şi de a mi-o exprima liber.
Am încercat în frazele anterioare să explic rostul primului meu ecou şi să îmi cer şi scuze celor care acesta nu le-a fost tocmai pe plac. Aici eşti inclus, desigur, şi tu.
Apropo de civilizaţia nouă/diferită pe care ne-o arată colega noastră, eu totuşi cred că e bine să avertizăm pe viitorii călători spre ţările de la soare răsare că acolo este (cu adevărat!!!) o altă lume, iar noi, acolo, în calitate de oaspeţi, nu avem nicio scuză să nu le respectăm tradiţiile şi obiceiurile. (vezi şi principiul de drept care spune clar - necunoaşterea unei legi nu exonerează de răspundere pe cei ce-o încalcă!).
Să aveţi cu toţii o seară faină!
@alinapopi
Multumesc tare mult de incurajari!
”Ti-aduci aminte din ce era floricica alb cu roz din supa de la P28? Ai mancat-o?
Acea floricica alb cu roz era o frumoasa bucatica de tofu (branza de soia), care sincera sa fiu, n-a fost intocmai atat de gustoasa, dar fiind atat de aratoasa, normal ca mi-a facut cu ochiul si... nu m-am putut abtine sa n-o gust s-apoi vrand nevrand s-o dau repede pe gat.
Poate si pentru faptul ca luase gustul supei de alge acea bucatica de tofu avea un gust cam fad, da in alta zi, servita separat ca aperitiv la alt restauant a fost ok.
Alina, in limita timpului disponibil, promit c-o sa scriu si continuarea cu cinele la cele 3 restaurante ce m-au impresionat.
@magdalena
Multumesc frumos pentru aprecieri!
Sa stii ca acolo, la cat de ,,mari'' sunt bucatele, e bine sa ai la tine nu ochelari 3D, ci o lupa, sa ti se para portiile si mai mari. Cat despre posibilitatea ingrasarii nu sunt sanse, caci la cate plimbari si vizite la obiectivele turistice se fac... supletea ramane fara probleme
@droniucm
Ma bucur c-ai gasit rew meu interesant!
Cat despre colegul @dagos, ce m-a criticat aspru, daca ar fi fost in Japonia s-ar fi scris un review pin prisma propriilor viziuni de la ,,fata locului’’ chiar ca mi-as fi scos ceremonios palaria sa-l felicit, dar cand culege informatiile de pe wikipedia, braveaza s-apoi jigneste, chiar nu-mi face placere deloc.
@ileanaxperta
Imi pare bine ca pret de o clipa ai putut virtual sa te transpui acolo, in Tara Soarelui Rasare.
@TraianS
Ma bucur ca rew meu ti-a captat atentia.
Intr-adevar japonezii mananca sanatos si daca-ti spun ca pe timpul sederii noastre acolo n-am vazut decat intr-o zi o singura eleva obeza, nu-ti vine a crede.
Probabil ca acea fetita avea probleme de sanatate, in rest, toti japonezii ce i-am intalnit pe strazi, la birou, in gari, in temple, muzee, la restaurante erau trasi ca prin inel.
@dragos
In primul rand ma bucur ca ai recunoscut pana la urma sursa de inspiratie pentru primul tau ecou, dar daca te uitai mai cu atentie sa stii ca eu deja ti-l descoperisem si-l postasem in primul meu rew. Si … ar fi fost fair-play sa precizezi de la bun inceput acest lucru.
In al doilea rand, as avea rugamintea sa-mi spui la ce erori faci referire aici:
”Asta însă nu mă poate face să trec cu vederea nişte erori, pe care am încercat să le semnalez nu atât pentru tine, cât pentru cei ce vor merge acolo în viitor...
S-acum as vrea sa-ti dau niste explicatii la cele exprimate de tine intr-un mod jignitor, atat la adresa mea si nu numai:
”... cât pentru modul cum ai fost privită (cu siguranţă), de către gazdele voastre. Şi prin tine, românii în general. probabil...
Vreau sa-ti spun c-am fost privita cu admiratie de japonezii nostri inca de la prima cina servita impreuna. Si-ti spun si de ce? Era pentru prima oara in viata mea cand foloseam betisoarele (chopsticks) si reuseam s-apuc macaroanele din supa si orezul bob cu bob, fapt ce i-a uimit pe partenerii japonezi. S-asta n-a fost nimic. In momentul in care am mutat betisoarele in mana stanga s-am reusit si icrele de somon sa le ,,prind’’, atunci pur si simplu m-au aplaudat. Chiar au fost incantati si mi-au spus ca la ei dureaza ceva timp pana invata sa foloseasca betisoarele in mana mai ales sa le ,,manevreze'' cu mana stanga.
In ceea ce priveste regulile de eticheta, politete si despre manierele la masa, am sa le povestesc intr-un ecou separat.
Iti doresc din toata inima s-aungi sa vizitezi aceasta tara impresionant de frumoasa, dar totodata si misterioasa.
@dananecula:
”In primul rand ma bucur ca ai recunoscut pana la urma sursa de inspiratie pentru primul tau ecou, dar daca te uitai mai cu atentie sa stii ca eu deja ti-l descoperisem si-l postasem in primul meu rew.
În primul rând, era ecou; în al doilea, exact aşa cum ţi-am răspuns mai sus, văzusem, dar nu l-ai "descoperit" pe cel corect.
În al treilea, nu te-am jignit absolut cu nimic, iar pe cei de la "nu numai", nici atât. Repet: mi-am exprimat o opinie. Şi am făcut-o decent, fără insinuări, 'fitile', vorbe cu mai multe înţelesuri (cum din păcate am întâlnit în ultimul timp tot mai multe pe acest sait) şi cu atât mai puţin cu cuvinte ofensatoare.
Faptul că te-ai ridicat brusc de la masă, până să apuce gazda să termine de mâncat, fără ca tu însăţi să fi terminat ceea ce se comandase a fost cu siguranţă primită de către acel om (sau oameni, dacă erau mai mulţi) ca o ofensă gravă. Din fericire pentru voi, ei au mult bun simţ şi nu îşi trădează cu uşurinţă sentimentele (şi au oricum o mimică impenetrabilă pentru europeni, dacă nu sunt antrenaţi). Ar fi însemnat să-şi piardă şi el/ei faţa dacă v-ar fi făcut vreo observaţie.
Aş fi foarte curios să fi putut fi o musculiţă mică-mică undeva în camera aia, după plecarea voastră şi să fi putut auzi comentariile lor ulterioare. N-aş mai fi la fel de sigur că erau laudative...
PS nu mi se pare deloc o mare greutate să mănânci cu beţişoarele - chiar şi eu am reuşit asta din prima, anul trecut când am luat prima dată masa la un restaurant cu specific oriental, la hotelul Arabela din Nisipurile de aur. Şi asta în ciuda faptului că ne-au adus tacâmuri normale, eu i-am rugat să aducă beţişoare, să simt şi eu gustul acelei mâncări în spiritul în care a fost pregătită. Aceeaşi 'performanţă' a reuşit-o şi fie-mea când am dus-o la sushi, aici, în capitală, tot anul trecut...
E încă o dovadă a felului lor gentil de a fi - faptul că v-au lăudat atât de mult pentru un lucru până la urmă relativ obişnuit (pentru ei, cel puţin) pentru a destinde atmosfera şi a vă face să vă simţiţi cât mai în largul vostru.
PPS iar un articol care descrie locuri de luat masa în Japonia din bucătăria mai multor popoare, nu ar fi trebuit, în opinia mea, să poarte titlul "Bucătăria japoneză... ". Mare amator de mâncăruri 'exotice', m-am bucurat enorm când am văzut acel titlu pe lista ultimelor apariţii. Vai! bucurie de scurtă durată, întreruptă de mic-dejunul european, McDonalds şi pizza... Japoneze, ce-i drept...
PS3 cu scuze pentru mica întârziere - mulţumesc frumos pentru urare! La rândul meu îţi doresc să ai parte de vacanţe/vizite cât mai reuşite, oriunde te vor purta paşii!
@dragos
Da, ai dreptate, era vorba de primul meu ecou postat la acest rew. Am scris in viteza.
Cat despre sursa ta de inspiratie, era exact linkul postat sub reviewul meu aseara, iar astazi a disparut brusc (oare chiar ma crezi ca sunt atat de naiva si n-am destul spirit de observatie?) Fumos era sa recunosti, nu sa schimbi linkul...
S-acum in alta ordine de idei:
- sa stii ca in momentul in care m-am ridicat brusc de la masa, mi-am cerut scuze japonezilor si cand am revenit la loc, am procedat la fel. Nu s-au suparat, nu mi s-au parut deloc scortosi, le-am explicat situatia (ca oul crud imi face rau) si au inteles.
In ceea ce priveste ,,sloganul'' sa mananci tot din farfurie nu este absolut deloc o regula. Ne-au spus de la bun inceput sa mancam ce ne place si cat putem. Nici ei nu goleau farfuriile, sa stii!
- te felicit ca si tu impreuna cu fiica ta ati mancat ,,din prima'' cu betisoarele. Chiar si mancand cu mana stanga v-a reusit din prima? Si inca ceva: una e sa manaci sushi cu betisoarele si alta e sa poti lua orezul bob cu bob (demonstrativ, bineinteles) si bobitele de icre
”E încă o dovadă a felului lor gentil de a fi - faptul că v-au lăudat atât de mult pentru un lucru până la urmă relativ obişnuit (pentru ei, cel puţin) pentru a destinde atmosfera şi a vă face să vă simţiţi cât mai în largul vostru.
Sa stii ca intr-adevar ne-am simtit excelent in compania lor, iar sentimentul a fost reciproc. Atata timp cat am fost invitatii lor in fiecare zi la pranz, apoi in fiecare seara, pe toata perioada training-ului ... asta totusi spune ceva.
”Mare amator de mâncăruri 'exotice', m-am bucurat enorm când am văzut acel titlu pe lista ultimelor apariţii. Vai! bucurie de scurtă durată, întreruptă de mic-dejunul european, McDonalds şi pizza... Japoneze, ce-i drept...
Imi pare tare rau c-ai fost atat de dezamagit de ce-ai intilnit in rew meu si n-ai descoperit ceea ce te asteptai, dar te rog chiar pe viitor sa nu mai aprofundezi cu-atata lux de amanunte impresiile mele, daca nu-ti fac placere.
@dananecula: despre ce link (disparut) este vorba? Unde l-ai vazut, in ce rubrica / ecou?
In alta ordine de idei, cunoscandu-l de atata vreme, sunt convins ca Dragos nu a avut nici cea mai mica intentie de a ofensa; cel mai probabil nici nu a banuit ca scrisele lui pot fi intrepretate ca ofensatoare/jignitoare. E greu sa-ti gasesti intotdeauna cea mai potrivita exprimare si imi pare si mie ca in ecoul respectiv a fost *cel mai departe* de inspiratia/tactul cu care de obicei scrie atunci cand doreste sa critice / ma "risc" continuand "constructiv & cu bune intentii"
@all
Permiteti-mi sa dezvolt un pic regulile de aur privind la servirea mesei la japonezi, mentionate (si traduse de pe wikipedia en.wikipedia.org/wiki/Jap ... ining_etiquette) de colegul @dragos in primul sau ecou.
- Prosopul cald
Nu este obligatoriu sa-l gasim numai in restaurante. Spre exemplu, in holul hotelului nostru era un astfel de spatiu amenajat, unde permanent gaseai astfel de ,,prosoape calde''. Le puteai folosi si in timpul zilei, cand plecai sau veneai la/de la plimbare, dar si inainte de micul dejun, pentru a-ti curata maiinile.
Erau tare ingenioase! Erau alb imaculate, usor umede si calde. Aveau forma unei rulade din nuca de cocos
Am mai intalnit un astfel de posop cald intr-un restaurant elegant, frantuzesc. Era frumos pus pe o tavita aurie, in partea dreapta a furiei sa ai acces usor sa-l folosesti.
In rest, in alte restaurante existau servetele obisnuite, albe, ca si la noi.
- Bolurile cu supa
Cand supa are taitei, se iau betisoarele in mana dreapta si bolul se tine in mana stanga (iar daca esti stangaci e vice-versa). Se ridica taiteii cu betisoarele la nivelul gurii, se savureaza putin, apoi se mesteca zgomotos, ca semn de apeciere cat de gustosi sunt.
- Orezul
Se serveste intotdeauna separat, in vasul sau, fara alt ingredient. El trebuie sa ramana alb, fiind considerat sacru. Este fiert foarte bine, chiar inchegat de tare si se aseaza in boluri mici.
- Betisoarele
Dupa ce vor fi utilizate, nu se lasa niciodata in vasul cu orez, dupa ce s-a terminat de mancat. Se spune ca este o lipsa de politete, deoarece evoca betisoarele de ars tamaia de la inmormantare, deci un semn rau.
- Farfuria cu mancare
Dupa cum a tradus @dragos, trebuie sa ramana goala, s-apoi te ridici de la masa. Asa scrie la teorie, dar noua partenerii japonezi ne-au spus de la bun inceput sa mancam cat putem si doar ce ne place. Nici macar ei nu mancau absolut tot din farfurie, in ciuda portiilor mici. Deci nu-i o regula stricta sa golesti farfuria.
La fel si despre manierele de a accepta numai ce-ti ofera ei, fara sa ai si tu posibilitatea de a alege. Pe noi seara, la cina, mereu ne intrebau ce doream sa servim. Si bineinteles ca vroiam sa incercam alata noutate de-a lor
- Bautura
Prin traditie, femeile toarna in pahar bautura barbatilor (deci vice-versa ca la noi). Daca la o masa sunt barbati si unul i-a umplut paharul celuilalt, vecinul lui va face la urmatorul pahar la fel, ii va turna si el, in semn de compliment.
Si ca sa indeplinesc si o dorinta a colegului @dragos, pentru ca tot m-a criticat atat ca n-am pomenit macar un nume de mancare japoneza, va rog sa accesati acest link, ro.wikipedia.org/wiki/Buc ... e_japonez%C4%83 unde am descoperit cateva infomatii utile si poze despre numele si continutul unor mancaruri japoneze.
O sa incerc separat, in alt ecou, sa amintesc ceva si despre cateva reguli de eticheta si politete, strict japoneze, dintre care unele chiar m-au facut sa zambesc.
@Admin
Multumesc pentru interventie.
Din respect pentru tine si colegii de site, iti voi trimite pe PM, in mod explicit, detaliile si observatiile mele.
@Admin, eu i-am apreciat pe @Dragos (si @Andox), dupa ce l-am criticat pe primul "o ţîră", ei au fost "fair-play", sunt singurii dintre cei 10-12 care-mi trantesc "negative" si care macar recunosc asta in public, nu ma lasa o saptamana ca sa ghicesc si sa fac permutari si combinatiica la pronosport... anul asta concursul mi se pare mai transparent...
@all
Asa cum am promis, am revenit si cu cateva reguli de politete si eticheta, intalnite la japonezi.
Salutul
- La intalnire sau la despartire, salutul este reprezentat de acea plecaciune, ce poate fi mai mult sau mai putin ,,adanca’’ si se poate repeta, functie de respectul ce si-l datoreaza fiecare japonez unul fata de celalalt. Un strain poate face o singura plecaciune scurta.
- Daca la noi e obiceiul sa te imbratisezi cand te intalnesti cu cineva sau sa-l pupi, la ei sub nici o forma. Doar copiilor si indragostitilor le este permis asa ceva.
La intalnirile de afaceri
- Japonezii sunt obisnuiti sa dea mana in mod protocolar cu strainii.
- Prezentarea este politicos sa se faca spunandu-ti numele de familie, la care se adauga terminatia ,,san’’ (domn sau doamna)
- La fel, prezentarea se face si prin schimbul de carti de vizita, dar aici trebuie sa se tina cont de mai multe reguli. Este politicos sa te uiti la ele inainte de a le pune intr-o agenda, buzunar, mapa sau in suport, iar daca urmeaza o intrunire, neaparat cartile de vizita vor ramane pe masa.
- Nu se vorbeste mult, acest lucru insemnand ca esti nepoliticos, iar cei ce participa la discutii trebuie sa faca totul ca sa se inteleaga bine intre ei. N-am vazut in cele 3 zile de training sa se contrazica vreunul din colaboratorii nostri. Vorbeau calm, pe rand, fara sa ridice tonul sau sa se comenteze mai raspicat.
- Deciziile se iau prin consens, intotdeauna se consulta grupul din care faci parte, in schimb procesul de finalizare al deciziei poate dura destul de mult timp
- Incuviintarea din cap inseamna un fel de ,,Da, am inteles ce spui’’
- Zambetul este doar un gest de politete, nu trebuie sa insemne neaparat ,,Da’’. De multe ori, in public, oricat de obositi ar fi sau oricate probleme ar avea, japonezii mascheaza grijile individuale prin zambete. Este obligatia individului de a se conforma grupului sau.
In Japonia se spune ca sunt trei obiceiuri care trebuie obligatoriu respectate:
- sa te descalti cand intri intr-o casa, templu sau shrine (altar)
- sa nu te sapunesti in cada
- sa nu sufli nasul in public – un act nepoliticos, foarte rau privit.
Am inteles ca este foarte jenant cand patesti acest lucru. Trebuie sa incerci sa te retragi usor, fara sa fie observat gestul tau, tragi aerul pe nas, apoi te stergi delicat cu batista. Abia cand te-ai indepartat de cei din jur, cand esti intr-un loc singur, iti poti sufla nasul linistit.
mama doamne ce i acolo... mai bine nu mai puneai pozele astea... mi s a facut o pofta de imi vine sa ma urc pe pereti . arata extraordinar, cred ca nici gustul nu e mai prejos...
@alex_iasi
Ma bucur ca ti-au placut!
Bucataria japoneza impresioneaza in primul rand prin decorul si aranjamentul atat al farfuriilor in care sunt servite felurile de mancare, cat si al preparatelor in sine. Cat despre gust... ce sa zic. Depinde cum le percepe fiecare
Asa cum am precizat, o sa mai urmeze un review si despre cateva restaurante din Japonia (unde am luat cina) s-acolo o sa ai ocazia sa admiri alte bucate apetisante.
@all
Asa cum am promis, pentru cei interesati, am revenit cu un nou review despre restaurantele japoneze ce m-au fermecat
Sper sa va placa si sa va amuze un pic cele povestite acolo, iar pentru gospodine am ,,inserat'' si ceva trucuri descoperite in bucataria japoneza.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2018 Mica Italie din Japonia — scris în 03.07.18 de Tesaria din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Washoku I: del mar — scris în 08.06.18 de Tesaria din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2010 Restaurante japoneze ce m-au fermecat — scris în 06.12.11 de dananecula din PLOIEșTI - RECOMANDĂ