GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Stand de vorba cu paznicul Cetatii Rupea, acesta ne-a sugerat sa intram sa vizitam si Biserica si Cetatea fortificata Viscri, restaurante partial, la 8 km de satul Bunesti. Bunesti este o comuna intre Rupea si Saschiz. Dupa spusele lui anul trecut au fost in jur de 10 000 de vizitatori. Cum localitatea Bunesti ne era in drum, am decis sa intram fiindca nu ne lua prea mult timp. Din Bunesti am luat-o la stanga, iar dupa pod, la o bifurcatie, la dreapta. Nu eram siguri ca acesta e drumul. La iesirea din sat am trecut pe langa o mica asezare de rromi, casele acelea specifice de lut, sarace si darapanate, cu copiii rromi la poarta, cura-casca dupa masinile care treceau prin fata casei lor. A urmat apoi un drum lung si pustiu, care credeam ca nu se mai termina. Eram siguri ca am gresit drumul, dar la un moment dat am zarit in fata o duba a unei agentii de turism care venea din sens opus. Am avut atunci convingerea ca totusi suntem pe drumul bun si am continuat. Dupa un timp ne-a aparut in fata micul sat iar cetatea se zarea, alba, la o mica inaltime, pe dreapta.
Inainte de a va povesti despre biserica si cetatea care erau scopul vizitei noastre aici, trebuie sa ma opresc si sa va spun cateva cuvinte despre satul Viscri, care ne-a impresionat foarte mult. De cum am intrat in sat, am remarcat ca suntem inapoi cu cativa ani. O asezare mica, oameni saraci, un sat incremenit intr-un timp indefinit... (Acest sentiment de intoarcere in timp incepe sa devina ceva obisnuit, se pare ca aceasta e impresia data de nivelul de trai al multor sate din Romania, al satelor mici si izolate.) Satenii s-au obisnuit cu turistii, dar totusi, privesc ciudat toate masinile care vin sa vada cetatea.
Totul a inceput acum cativa ani, cand printul Charles, mostenitor al tronului Regatului Unit al Marii Britanii, a cumparat o casa in acest loc, in care vine in luna mai a fiecarui an. (Am auzit ca el s-ar fi exprimat ca aici ar fi Marea Britanie in urma cu 300 de ani). El a infiintat o fundatie, Mihai Eminescu Trust, cu scopul de a sprijini conservarea patrimoniului cultural şi natural şi revitalizarea satelor şi oraşelor din Transilvania. La venirea sa aici au venit o multime de fotoreporteri, defiland prin fata caselor, satenii minunandu-se ce e cu acest circ mediatic. Unii sateni sunt nemultumiti de faptul ca linistea le-a fost tulburata, modernizarea locului presupunand si o canalizare. Scurgerea canalizarii au facut-o in raul care traverseaza centrul satului, miroase si oamenii sunt revoltati, spunand ca e o bataie de joc la adresa lor. (click aici).
Cu ajutorul acestui trust multe cladiri din sat, printre care scoala, biserica, case particulare, etc. au fost reparate si imbunatatite; atat in Bunesti cat si in Saschiz. Biserica fortificata din Viscri face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO) si a fost partial restaurata, in colaborare cu Banca Mondiala. Din acest motiv Viscri a fost intens mediatizat in diverse tari, ca Franta, marea Britanie, Germania, Polonia, etc astfel ca numarul turistilor care vin aici a ajuns sa fie foarte mare. Datorita peisajului deosebit, zona a fost propusa sa devina Parc Natural.
La inceputul anilor ’90, foarte multi sasi din zona au plecat, astfel ca populatia rroma a devenit majoritara, ajungand la 80 %. Am ajuns in fata cetatii si ne-am dat jos din masina cu retinere, fiindca era un grup de femei (cateva rrome), uitandu-se la masinile parcate aici inaintea noastra. Cand am vazut ca erau masini “de masini”, una dintre ele inmatriculata in Franta iar alta avea in placuta de inmatriculare semnul de Corp Diplomatic, ne-am linistit. Odata ajunsi acasa am cautat informatii despre acest sat fascinant si am aflat ca rromii si-au castigat respectul comunitatii prin munca cinstita iar infractionalitatea tinde spre zero. (click aici) Ei croseteaza ciorapi si chiar si printul Charles se ocupa de vanzarea lor, ducand “productia” peste hotare.
Inainte de a intra in cetate, am facut un tur pe exterior, admirad zidurile cetatuii. Am remarcat niste mici ferastruici, de apx. 15-30 cm, ma gandesc ca erau folosite pentru trageri. Ele se inchid cu o barna de lemn, care astupa ferastruica, iar la deschidere, se rasuceste barna de lemn, aceasta ajungand perpendiculara cu rama ferestrei. (a se vedea in poza). Am ramas uimiti sa gasim aici o toaleta. E mult spus toaleta, defapt e un WC de tara, din acela de lemn, fara canalizare, dar este pus acolo pentru turisti, in interiorul cetatii.
Intrand in Cetate am vazut cativa turisti (cei care aveau masinile parcate) si doamna de la intrare vorbea saseste cu o alta. Eram deja intrati si ea nici nu si-a dat seama ca nu am platit, a trebuit sa o intrebam noi cui platim. “ Ah, n-ati platit? La mine se plateste, 4 lei adulti, copiii gratuit. ’’
Chiar la intrare este un mic monument ridicat celor cazuti in primul razboi mondial, iat imprejur o mica gradina de flori, ingrijita de catre localnici.
Incaperile din cetate au fost amenajate ca mici muzee, aici putand vedea diverse obiecte avute de sateni. In prima incapere, denumita ‘’a slaninii’’, am vazut multe trocute: de facut paine, de spalat pe maini, de imbaiat, etc. Este denumit al slaninii deoarece oamenii, pana in anii ’90 nu aveaun frigider si tineau slanina aici, unde temperatura era apx. constanta. Mi-a atras atentia si o ‘seringa’ ruginita de umplut matul pentru carnati.
Un alt aspect sunt dimensiunile foarte mici ale usilor de la intrarea in incaperi. In prima, chiar era un burete pe partea de sus a ramei de la usa, probabil fiindca multi au dat cu capul aici.
In urmatoarea incapere mi-au starnit interesul niste obiecte mici de lemn. Dupa descrierea de langa exponate, care era in mai multe limbi, am aflat ca sunt semnele vecinatatii, fiecare vecinatate avand trei semne, de obicei in forma de inimioara. Aceste semne au diferite semnificatii: primul semn era al impacarii, al doilea vestea o inmormantare, iar al treilea se transmitea din vecin in vecin in ziua impacarii, care intotdeauna avea loc martea inaintea miercurii cenusii.
Din cauza superstitiilor, semnul care vestea inmormantarea nu se duce niciodata in casa sau curtea vecinului, pentru a nu duce moartea la el, in schimb se batea in geam pana aparea cineva din casa, care proceda apoi la fel cu urmatorul vecin.
Alta incapere este dedicata costumelor populare sasesti, urmeaza apoi diverse obiecte: teasc pentru zdrobit struguri, fiare de calcat haine, drujba de taiat lemne, stupi de albine, un impresionant razboi de tesut, mosor, mostre de urzeala si de batatura, etc.
Am putut urca intr-unul din turnuri, pe niste scari de lemn, inguste. De sus se poate zari intreaga localitate, precum si cimitirul comunei, chiar la baza cetatii.
Sa va spun acum cateva lucruri despre biserica. Voi incerca sa fiu mai scurta, deja review-ul meu este foarte lung. Despre Viscri se spune că ascunde cea mai pitorească biserică săsească fortificată din Transilvania.
Prima biserica din Viscri dateaza din perioada cand zona a fost ocupata de colonisti sasi, dar a fost distrusa de invazia tatarilor in anii 1241-1242, construindu-se apoi, in 1498, edificiul care se pastreaza si azi. Cercetarile arheologice au scos la iveala monede si obiecte din anii 1100 – 1120, din cimitir, care au dus la concluzia ca initial au stat aici grupuri de secui, aparatori ai granitei de sud-est a regatului ungar. Date despre schimbarile suferite de biserica de-a lungul anilor puteti gasi aici (click aici).
Biserica nu este foarte mare, este simpla, curata, cu bancute de lemn si picturi naive, ea aminteste de interiorul unei case taranesti sasesti. Foarte impresionata am fost de orga din biserica, foarte veche, dar care inca functioneaza. De altfel, aici inca se tin si slujbe, la doua saptamani, pentru Viscri si inca alte patru sate invecinate, la fel de mici sau chiar mai mici.
La iesirea din cetate pe un raft, sta deschis un caiet in care turistii au ocazia sa-si exprime parerea in legatura cu cele vazute aici. Ne-am semnat si ca am fost acolo, vazand cu uimire caietul aproape plin. Parerile celor care scrisesera inaintea noastra apartin cu precadere turistilor straini, ele sunt in engleza, germana, franceza si doar cateva in limba romana!
Am plecat cu gandul la acele timpuri indepartate, la acei oameni ramasi in lumea lor. Dupa ce am iesit din Viscri, am vazut un alt sat, in stanga. Ne-a atras atentia ca era la fel, foarte mic si izolat, doar o ‘’mana’’ de case. Conform indicatorului, se numeste Mesendorf. Ne-am intrebat oare acolo cum o fi? Ma gandesc ca este la fel...
Stiu ca review-ul meu este foarte lung, dar am incercat sa scriu tot ceea ce mi s-a parut interesant si util celor care inca nu au vizitat Biserica si Cetatea fortificata Viscri, sau celor care au vizitat-o, pentru a-si reaminti! Sper sa aveti rabdare sa-l cititi...
Trimis de biancuta in 27.04.10 22:34:14
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (biancuta); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte frumoasa descrierea, desi eu nu le am cu bisericile, mi-a placut.
Bogat si placut review! Bravo! Imi pare rau ca nu pot mai mult de 400 de puncte!
Nu doar ca am avut rabdare, dar mi-a facut placere. Auzisem de satul in care printul si-a facut casa, dar nu mai stiam care este. Ai auzit cumva, tot acolo in sat are si livada de meri din care isi face suc natural? Prima nota de 400 o meriti cu felicitari.
biancuta sper ca melodia atasata sa fie in rezonanta cu randurile tale!
Foarte interesant acest review!
Informaţiile tale sunt demne de reţinut pentru când vom ajunge în zonă!
Ca de obicei foarte interesante postarile tale .
Felicitari si un mare vot.
Va multumesc, abia am terminat de incarcat pozele.
Diaura, sucul de mere provine din plantatia sa de meri din Malancrav. Se spune ca este 100 % bio. Printul Charles a asistat la fabricarea sucului de mere la inaugurarea liniei de productie. Nu sunt folositi conservanti, adaos de zahar, iar merele nu sunt tratate chimic, doar stropite cu ceai de urzica.
Din cate am inteles, se distribuie in Sighisoara dar si in Bucuresti.
Mai multe informatii poti gasi facand click aici
Mi-a placut si mie,nu numai ca am avut rabdare sa-l citesc,dar la final mi-a parut rau ca s-a terminat!
Te rasplatesc si eu cu un vot.
Felicitari!
Web, cred ca nu veti putea atasa link-ul de mai sus deoarece vad ca are optiune de tiparire, ea apare automat cand deschid fisierul. Voi atasa un alt link, dar din pacate, nu e atat de complex ca cel de mai sus. click aici
”Web, cred ca nu veti putea atasa link-ul de mai sus deoarece vad ca are optiune de tiparire
Am corectat linkul astfel incat nu mai intra automat in tiparire.
Lectura placuta!
Biancuta,ai povestit de locuri minunate despre care nu stiam ca exista. In drumurile noastre am trecut de nenumarate ori prin Bunesti nestiind ce frumuseti se acund prin zona...
Florina38, si noi am mai trecut pe-acolo de multe ori, dar nefiind ceva cunoscut, nu am intrat, cu toate ca vazusem indicatorul. Daca nu ne recomanda paznicul de la Rupea, probabil ca nu intram nici acum. Dar fiind in drumul spre Bucuresti, ai ocazia sa intri acolo cand ai timp.
f f interesant, nu am ajuns in zona dar voi avea in vedere pentru cand voi fi p'acolo. Cum fac sa gasesc sucul acela de mere? sub ce marca se distribuie?
Eu nu am consumat din sucul respectiv si nu stiu decat din ce scrie mai sus, dar acolo specifica marca Malancrav. In Bucuresti ar trebui sa se gaseasca.
pe strada bisericii se gaseste un magazin de artizanat si to tacolo se afla si o casa de vacantza.
Mutat la rubrica "Descopera zona Viscri", nou creata pe site odata cu infiintarea unei sectiuni distincte dedicata zonei VISCRI - click aici
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 „Satul lui Charles” și biserica sa — scris în 04.09.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 La Viscri, pe urmele Prințului de Wales — scris în 17.08.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2022 La Viscri cel lăudat — scris în 23.05.22 de RUdar din FOCşANI - nu recomandă
- Nov.2021 La plimbare prin Viscri — scris în 15.12.21 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Viscri sau „efectul agheasmă” : nu te face bine dar nici nu te omoară! Turistic vorbind — scris în 15.10.20 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Vizita la Viscri — scris în 17.01.21 de barabba54 din BOTOşANI - nu recomandă
- Aug.2020 Pozitiv și negativ la Viscri în 2020 — scris în 18.09.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ