O zi la Saulgau

TIPĂREȘTE

N-am scris în titlu o zi la BAD SAULGAU, că precis mă trezeam cu ceva în cap! Rău n-ar fi fost, abea mai umplea golul existent! Dar ce să fac fraților, dacă te învârtești prin Germania dai numai de Bad-uri (nu „bed”-uri, alea sunt la hard discuri!), Bad, adică Băi! Bad aici, Bad colea, numai Bad-uri peste tot! Ca dovadă : Bad Saulgau e lângă Bad Buchau și la doi pași de... Bad Schussenried!

Prea vesel nu sunt eu când văd asta. Am umblat ani buni prin țară cu sportul și sportivii, deci am văzut multe stațiuni balneare de la noi. Asta, înainte de ’89. Am umblat și „după”. Herculanele, băi vechi, romane - se dărâmă. Voineasa - parcă ar fi Cernobâlul (de curând s-a mai trezit la viață puțin), Tekirghiolul - o umbră palidă a ceea ce a fost! Și altele, și altele!...

“Dar decât să ne-ntristăm / Mai bine-un cântec vesel să cântăm :

Ascultați AFIȘTILOR / Tineri și bătrânilor,

Ale Puiului cuvinte / Nu-i mai ia altu-nainte” …... îmi dați sau nu îmi dați?

De dat ne-a dat... afară prietena noastră, care n-are stare în ea deloc (și, implicit, nici noi) ! Hai să luăm aia, hai c-am uitat ailaltă, ne mai trebuie și d-aia... și d-ailaltă! NIMIC! Hai să mâncăm câte o îndesată …. înghețată-îndesată! Îndesată în noi, probabil, pentru că deja luasem masa și plesneam, nu alta!

Și hai (ați ghicit) “să luăm colbu-n copite”! Nu era departe, cât să mănânci o pâine (cu scobitoarea!). Așa că am făcut și noi ca melcul - “țuști! , într-un tufiș”! Doar că noi - “țuști! la Bad Saulgau”!

Dacă la Cascada Rinului - vezi impresii -, și la Bad Nenndorf - vezi impresii -, am fost cu gâsca … nu! , cu gașca, la Bad Saulgau am fost doar noi trei. Nu că m-ar deranja compania amicilor de peste hotare, dar - eu unul - atunci când mă aflu în mijlocul naturii aș prefera cât mai puțină companie (dacă s-ar putea, chiar singur - deși, la noi, asta ar putea deveni ceva dăunător (pentru “sănătate”), vreau să zic.

Oameni buni, mai ne buni, dar și mai nebuni, stați - dacă puteți - cât mai mult în natură, mergeți, dacă suportați, cât mai mult “desculți” (prin iarbă), “în iarbă” (nu, nu cu Semnal M - prietenii „știe ei ce știe”!), îmbrățișați un copac (achtung! , attention! , atention! , vnimanie! , avisto! - să nu fie un brad, că are rășină pe el, și pe urmă vă scot ăia cu drujba de acolo!). Cât am fost pe litoral, doar seara mă încălțam, în rest umblam desculț. Și pentru că vorbesc numai prostii, nu mă pot abține să nu dau un citat (uite cine știe să scrie!):

“Azi vreau doar să te întreb, român de-al meu, urmaş de dac, oare când ai umblat ultima oară desculţ prin iarbă? ”...

Ca mai toate băile din lume, și Bad Saulgau este foarte veche, de pe vremea celților, iar numele orașului vine de la un vechi nume al zeiței primăverii, Sulis. După alții, numele ar proveni din vechiul cuvânt Sulaga - baltă, mlaștină. Oricum, cel care a înființat localitatea, pe la 1240, a fost Împăratul Frederic al II-lea, iar ca oraș, a fost atestat de Rudolf I, în 1288.

Baltă-nebaltă, Bad Saulgau este un oraș modern și complex, cu nelipsita parte veche, cu clădiri istorice și fântâni, cu statui și cu biserici mari (Sf. Marcu și Sf. Ioan Botezătorul), și cu o Mânăstire dominicană de maici, înființată pe la 1500. Orașul se mândrește și cu o bogată activitate sportivă și - bineânțales - turistică. “Sufletul” orașului este Marktplatz, o piață cu magazine, cafenele, restaurante, înconjurată de case istorice, cu bârnele de lemn pentru susținere aflate la vedere. La fel ca Bad Nenndorf-ul, și Bad Saulgau are sărbătoarea lui, cu costume, cu defilare, cu manifestări artistice și cu …. rebe - dacă citiți repede, o să iasă ce trebuie! - adică BERE!

Cazare este asigurată atât de hoteluri cât și de mici hanuri, dar și de apartamente mai pretențioase, iar dacă vă gândiți la “mațe”, sunt destule locuri unde se pot umple!

Am făcut noi ture prin oraș, am admirat clădirile, ne-a încântat ordinea și curățenia, dar … dar ceea ce doream noi să vedem era Parcul Balnear, parc ce se extinde între băile Sonnenhof și iaz. Până acolo, un superb drum prin pădure care a fost - cum altfel - pe sufletul meu! Sătul de betoanele blocurilor, profit de fiecare ocazie ce mi se ivește pentru a umbla desculț. Asta ne mai apropie de Pământ, de natură, de curenții telurici, cum spun inițiații, cei ciudați (sau NOI suntem ciudații??). Și de aceea sunt un îndrăgostit al câmpurilor și câmpilor (pe care se pare că îi bat cu destul succes!).

Că tot vorbim de Marktplatz, aici vroiam noi să ajungem! Aici, la Gelateria! Ocupăm noi spațiu afară, sub umbrelă, și imediat apare un creștin cu o listă... ce listă fraților, ăla era album de artă! Lista cu înghețate oameni buni. Nu știu, n-am umblat foarte mult pe meridiane și paralele (alea de pe glob, că pe celelalte...), dar așa ceva n-am văzut! Îmi pare rău că n-am “împrumutat” una, să v-o arăt! Și nici aparatul nu-l aveam, pentru plimbarea prin parc urma să ne întoarcem pe lângă mașină. Alege amica noastră o înghețată, noi câte una și așteptăm. Mai vorbim noi ce mai vorbim și apare chelnerul cu o fructieră maaaare, ca pe vremea bunicii, plină vârf cu înghețată. În timp ce noi făcusem ochii ca de melc, unul din noi întreabă : “Ce dracu’ e asta? ”. “Înghețata comandată”, răspunde chelnerul. “Bine, bine, dar de ce e așa uriașă? În poză era mai mică! ”, întrebăm, fără să ne dăm seama că ăla vorbise românește! …. Un românaș de-al nostru, din Sibiu, lucra împreună cu un prieten la un patron italian care avea o “Gelateria” în Germania, în Bad Saulgau! Mică mai e lumea!

Știu că poate unii dintre dvs. ar dori mai multe amănunte despre oraș, dar noi ne-am dus - în principal - pentru verdeață, larghețe, natură. Așa că eu vă redau impresiile legate de frumusețea parcului în special, și mai puțin despre oraș (mai ales că nu am fost hotărâți să-l explorăm).

Din vechime, oamenii simpli au recurs la remedii simple - un catran, o buruiană, o smoală, ceva, niște noroi, pământ de flori, acolo, să le treacă boalele! Nefiind prea multe firme de medicamente, să le comande la peșteră, au apelat la alde pământului - plante, emanații de tot felul, vulcani noroioși cu efect curativ etc. (asta apropo de mlaștina din Saulgau). Sonnenhof-Therme este o maaaaare bază de tratament-recuperare-refacere-relaxare, care oferă o mulțime de servicii, de la presopunctură la saună, de la ape sulfuroase (dracii ne-au luat!), la masaj. Exista și 2 mari bazine în aer liber. Ca și tratament, se tratează următoarele boli (nu că ați ajunge pe acolo, dar … nu se știe):

boli ale sistemului musculo-scheletice, reumatismul, recuperarea după operații ortopedice și dereglări funcționale ale sistemului neuro-vegetativ.

Așa-i că v-ați revenit brusc? Că nu vă mai supără nimic? Asta-i de bine!

Parcul are cam un hectar, este de o diversitate deosebită și este împărțit pe mai multe secțiuni : grădina muzelor, grădina de meditație, grădina cu trandafiri, grădina cu plante aromatice și medicinale. Ceea ce este interesant este faptul că un izvor de apă termală țâșnește din niște pietre, la intrare, și merge prin toată grădina, pe un mic căluț ... ??? ... cu căluțu’ s-a dus mintea mea! - pe un mic cănăluț, care merge luând diferite trasee - șerpuit, drept, curbat, formând un mic lac, vărsându-se într-un mic bazin și apoi plecând mai departe. Am ajuns la un portal din verdeață, unde drumul se bifurca - în stânga mergea la marele Complex Balnear, iar înainte, spre grădini. Cum nu aveam pe agenda din ziua aceea obținerea Tinereții Veșnice, am intrat, pe sub portal în - ceea ce ni s-a părut nouă - Grădina Raiului!

Deși aveam în față o nesfârșită alee, am preferat să o luăm la stânga, pe mica potecă a plantelor aromate și medicinale. Nu ne-am putut abține și le-am mirosit pe toate, am gustat din toate. N-am murit, dar nici sănătoși nu suntem, n-am înnebunit, dar nici zdraveni la cap (cred) ca nu suntem!

Am mers pe alei șerpuite, admirând frumusețea lor, dar și a florilor, grija cu care este aranjat totul, până am ajuns în capătul grădinii. Nu știu, nu mă pricep destul de bine să redau frumusețea, diversitatea, bogăția acestei grădini! Sper ca mica parte a fotografiilor făcute să vă spună mai multe! Pe partea stângă a Grădinii se desfăsurau clădirile ce adăposteau baze de tratament, cazare, masă și alte servicii.

Ajunși la capătul grădinii, am intrat puțin și în zona lăsată mai sălbatică, o parte a vechii mlaștini (Sulaga, dacă vă amintiți). Am pășit pe mici podețe de lemn, construite cât mai discret cu putință, (pentru a nu deranja natura), și am urmărit păsările sălbatice, unele chiar cu puii după ele! O zonă frumoasă, plăcută, alcătuită mai mult din mici lacuri cu stuf, și nu o mlaștină urâtă și pestilențială.

Ne-am întors (cu părere de rău), și am ales ca drum de întoarcere o lungă alee, mărginită de stâlpi de lemn, pe care se cățăraseră o mulțime de plante, și care avea pe marginea lui un mic șanț cu apă termală. Ne-am bălăcit în el, de la întrare și până la ieșire, la stâncile din care țâșnea izvorul. Nu bucuram ca niște copii (dacă am fi fost copii - dar nu eram), sau ca niște bolnavi mintali (ghinion, nici asta nu eram!).

Drumul de întoarcere spre oraș a fost mai tăcut, pe măsură ce ne apropiam de civilizație, dar nu aveam ce face - NOI alesesem civilizația!

Sper ca pozele alăturate să mai compenseze din sărăcia comentariului meu. Îmi pare rău și de faptul că - de această dată - așa zisul meu haz, nu prea a mai funcționat!

Dar …. eu tot vă fac invitația (dacă sunteți prin zonă), la o înghețată-operă de artă, și la o luuuungă plimbare prin Parcul Balnear din Bad (iarăși băi!) Saulgau!

“I’ll be back”, spune Schwarzenegger-Predator într-un film …... și eu vă spun la fel!

“Ajunge, te-ai întors destul”, îi dă replica Bruce Willis …... și voi o să-mi spuneți la fel!

Și pentru că se apropie sărbatorile de iarnă și, mai apoi, Anul Nou, vă doresc tuturor - membrii și nemembrii AFA, SĂRBĂTORI FERICITE, PETRECUTE NEAPĂRAT ALĂTURI DE TOȚI CEI DRAGI VOUĂ, IAR ANUL NOU CARE VINE SĂ VĂ ADUCĂ, VOUĂ ȘI FAMILIILOR VOASTRE, MULTĂ SĂNĂTATE, SUCCESE ÎN MUNCĂ ȘI CONCEDII MULTE ȘI FRUMOASE! NEAPĂRAT în această ordine, ia vedeți, să nu cumva să săriți peste rând că sunt cu ochii pe voi!! LA MULȚI ANI!

---

VIZUALIZĂRI: 2625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI