Cetatea Turnu – o cetate renăscută

TIPĂREȘTE

Aproape în fiecare an ajung cel puțin o dată pe meleaguri teleormănene și uneori mă opresc prin Alexandria, Turnu Măgurele etc. Prin 2017 am făcut o „radiografie” a orașului de pe malul Dunării - Turnu Măgurele, după cum spunea @testosu într-un ecou (vezi impresii). În acel material nu am amintit nimic despre cetatea medievală deși am mers în port pentru că nu era nimic amenajat, nici indicatoare către obiectiv nu existau. Între timp lucrurile s-au mai schimbat puțin, au fost restaurate obiective din oraș și din afara lui.

Acces. Ne aflăm în colțul sud-vestic al județului Teleorman, străbatem orașul Turnu Măgurele și urmând sfaturile aplicației de navigație mergem spre portul dunărean al orașului. Fiind o zi frumoasă de toamnă și recoltele de pe terenurile agricole culese observăm chiar din DN 52 zidurile vechii cetăți. În dreptul Combinatului de îngrășăminte chimice, pe lângă Stația de tratare a apei (ce ironie: tratăm apa chiar vis-a-vis de o industrie atât de poluantă), virăm dreapta pe Drumul Cetății. Chiar în această intersecție a fost așezat un indicator către cetate – o piatră cu simbolul turistic ales pentru acest monument istoric.

Drumul este realizat din piatră cubică, ultimul segment de la zero, și te poartă printr-un peisaj oarecum pitoresc: lacustru cu stuf, un dig înalt în partea dinspre Dunăre și arbori specifici vegetației de luncă. Ultima parte este ușor sinuoasă și e încadrată de șiruri de plopi înalți; vedem pe drum la ultima intersecție aceeași piatră indicatoare către cetate. Sunt circa 3 km de drum pietruit de parcurs, drum în stare bună. Nu există o parcare amenajată, dar momentan este spațiu suficient în fața porții de acces.

Scurte date istorice. Ne află la aproximativ 800 m distanță de malul Dunării și la 5 km depărtare de gura de vărsare a Oltului în fluviu. Fortificația apăra un punct de trecere peste Dunăre și drumul care urca spre Ardeal, constituind alături de cetățile de la Severin și Giurgiu un sistem de apărare a graniței sudice a Țării Românești. Cetatea Turnu a avut mai multe etape de construcție, cercetări mai vechi sau mai noi emițând ipoteze de lucru. Ultimele analize istorice coboară prima fază de construcție undeva în perioada împăratului bizantin Constantin cel Mare care restaurează puterea romană peste Dunăre (în prima jumătate a anilor 300), construiește un pod și reface cetatea Sucidava (vezi impresii).

În fazele de început s-a ridicat donjonul (peste 17 m în diametru, s-au refolosit elemente romane), un zid de incintă și un șanț de apărare. În epoca lui Mircea cel Bătrân se reface zidul de incintă și apar turnuri de apărare, iar după căderea sub ocupație otomană urmează alte transformări.

Ideea principală este că cetatea are vechime în spate, nu este o fortificație grandioasă, iar turnul central a fost mereu punctul de atracție. Călătorul Evliya Celebi descria pe la 1660 chiar acest element masiv de fortificație: „... are un turn rotund, zidit cu măiestrie, și e acoperit cu șindrilă, iar vârful său are formă de boltă. În ea [cetate] nu se află altceva decât păzitorii, hambare și muniții” .

La începutul anilor 1800, după tratatul de pace de la Adrianopole din 1829 (Edirne de azi), cetatea este dezafectată, mai pe înțelesul nostru dărâmată, arsă, cărată piatră cu piatră pentru alte construcții.

O prezentare istorică excelentă găsiți aici: ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Turnu.

Vizita la cetate. Anunțasem pe AmFostAcolo începerea lucrărilor de restaurare în anul 2018, acum acestea se apropie de sfârșit. Planurile sunt grandioase, incluzând amplasarea unui balon cu aer cald pe perioada verii pentru vizionarea din aer a ruinelor fortificației. Cam așa arată cetatea de la înălțime: youtube.

Am ajuns la cetate, am coborât din autoturism, am fost înconjurați de mai mulți căței, din fericire pașnici. Poarta încuiată, anunțuri de acces interzis, nici țipenie de om în jur, o cameră de supraveghere pe un stâlp. Din fericire poți privi zidurile și turnul din afara împrejmuirii. În dreapta se mai construiesc niște corpuri joase de clădiri, probabil un mic muzeu, casă de bilete, toalete. Un panou informativ (căzut la pământ) se află pe o alee în interior, de asemenea un infodesk digital.

Turnul e înconjurat de două centuri de ziduri, între ele fiind și puțul de apă (invizibil de după gard). O alee circulară mărginește fortificația, alte alei înguste asemeni razele merg spre ziduri, steagul tricolor flutură pe donjon. Momentan nu e mare lucru de văzut, probabil că deschiderea unui muzeu tematic și organizarea de evenimente ar putea anima un pic zona. După ce am făcut câteva fotografii am părăsit fortificația pe același drum cu piatră cubică, pe lângă un peisaj rural cu văcuțe aflate la păscut.

Concluzii. Comparativ cu felul cum arătau ruinele acum câțiva ani putem spune că transformarea e radicală. Potențialul de dezvoltare e mare, dar depinde de mulți factori și lucrurile se mișcă greu. Prezența portului ar putea aduce vizitatori de pe vasele de croazieră (însă arată groaznic zona portului), am observat câteva monumente renovate în oraș sau în curs de restaurare/reamenjare (Catedrala Sf. Haralambie, parcul Independenței și Monumentul Independenței, Casa Angelescu), iar nou restaurata cetate Turnu ar putea fi legată turistic în circuit cu cetatea Sucidava. Dar planurile sunt planuri, până la un rezultat concret e drum lung...

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI