Marul de la Teaca

TIPĂREȘTE

Marul din curte

Intamplarea a facut sa fiu singur la parinti si drept urmare sa fiu rasfatat ca toti copiii din lume care sunt singuri la parinti. Am crescut nedezlipit de fusta unei batrine bone, la Teaca, langa Bistrita, care-mi cumpara tot timpul bomboane si ma imbraca cu doua randuri de haine astfel incat eram mai tot timpul bolnav. Ba imi curgea nasul, ba aveam otita ba aveam "rosu in gat".

Tatal meu era medic si el era acela care imi administra intotdeauna injectiile: 2 milioane de unitati de penicilina in fiecare zi. Ah, daca as fi putut schimba acele unitati pe bani, as fi fost cel mai bogat copil din sat. Teaca se mai numea satul cu 7 biserici iar noi locuiam chiar langa parau. (Acum Teaca se numeste satul sasesc fara sasi, mai toti au plecat in Germania)

In curtea casei noastre crestea un mar superb care era prietenul meu cel mai bun. Era mare pomul meu si doar eu reuseam sa ma catzar printre ramurile-i intortocheate. Ce mandru eram cand ajungeam in varf, inconjurat de frunzisul lui des si verde si de o sumedenie de mere rosii-verzui, rotunde. Ma simteam stapanul lumii. Eram chiar convins ca prietenul meu nu se lasa escaladat decat de mine.

Si vai, ce frumos era la Teaca si mai ales ce bucuros eram cand puteam sa le arunc si celorlati copii din sat cate un mar, cand soarele se afla sub orizont si cerul devenea rosu ca focul, mai rosu chiar decat merele mele... ! Prin zona treceam drept un adevarat "rege al merelor", ceea ce ma facea sa ridic nasul in vant, in ciuda fundului meu plin de penicilina care ma obliga sa merg leganat ca o ratza.

In curtea vecina locuia Irina, prietena mea de joaca. Uneori ea imi povestea lucruri triste. Mama ei, Martha, a fost deportata intr-un lagar de unde a scapat doar pentru ca un soldat a vrut sa economiseasca un glont, spunand ca mama ei, care avea 28 de Kg, va muri oricum.

Atunci, ochii albastri si mari ai prietenei mele se umpleau de lacrimi. Un medic polonez a transportat- o repede la spital si dupa doua luni de perfuzii, Martha isi reveni in mod miraculos. Eu eram de fiecare data foarte impresionat de aceasta marturisire, ma suiam in copac si-i aruncam prietenei mele cele mai frumoase mere si-i mai spuneam ca, atunci cand voi fi mare, voi fi si eu ca acel medic polonez.

Dar mai era mult pana ca sa ma eu fac mare, deocamdata imi traiam cei mai frumosi ani cocotzat in copac, lasandu-ma leganat si rasfatat de acel amalgam verde, maro si rosu de crengi, frunze si mere ionatane sau facant baie in balta de la Pinticu Tecii. Abia asteptam toamna ca sa-mi demonstrez forta si generozitatea.

Intr-o zi insa, il aud pe tata spunand: " Proprietarul a pus locuinta la vanzare, va trebui sa ne mutam de-aici". Eu, incepeam sa-mi fac probleme. Ce se va alege cu prietenul meu? Oare am s-o mai vad vreodata pe Irina? Cu cine se va mai juca ea? Iar merele mele, precis vor fi devorate de o multime de viermi hidosi cu ochii mici si negrii.

Irina a plecat la Bucuresti iar noi ne-am mutat, spre bucuria mea, intr-o locuinta din apropiere, asadar, pentru o vreme am ramas inca langa prietenului meu. Dar, intr-un octombrie rece, doi "killeri" cat usa, au intrat in curte si-au pornit un fierastrau electric ce-mi rasuna in urechi mai rau ca freza dentistului. Prietenul meu cazu moale, fara nici un scancet. Pana si radacinile i-au fost scoase din pamant. Deasupra lor s-a turnat beton pentru un garaj.

Arogant si agresiv, "progresul" isi facu aparitia si pe ulita mea. Epoca in care Omul asasineaza Natura, pentru a face loc autovehiculelor pe carburanti, era deja aici. Niciodata n-am mai intrat in acea curte...

Irina a devenit profesoara de franceza la Bucuresti. Eu am devenit medic la Tg Mures si am ramas inca multa vreme in gand cu acea curte din Teaca unde, odata demult, ascuns printre garduri de lemn, o sura, cotetul de gaini si amintirile mele, un pom frumos isi inalta ramurile-i inverzite spre cerul mereu azuriu al vacantelor mele lungi de vara. De doua ori pe an, cu ocazia zileor noastre de nastere, eu si Irina, ne telefonam. Si ce credeti, care este subiectul nostru preferat?

Marul din Teaca, bine-nteles!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI