Șuior și Mogoșa - colțișorul de rai din Maramureș

TIPĂREȘTE

Când mergi prima dată în Maramureș pentru doar câteva zile ești copleșit de multitudinea de posibilități de a-ți petrece timpul liber. Cu cât citești mai mult, cu cât sapi mai adânc, cu atât mai mult ți-ai dori ca ziua să aibă măcar 48 de ore sau vacanța măcar 10 zile. Începi să tai sau să adaugi pe listă însă, orice ai face, devii la un moment dat conștient că trebuie să alegi: NU le poți vedea pe toate.

Maramureșul a însemnat pentru mine, în primul rând diversitate, am fost nevoită să aleg câte puțin din fiecare, să renunț cu strângere de inimă la unele lucruri pe care tare mi-ar fi plăcut să le fac și să mă bucur de puținele zile petrecute acolo, promițându-mi că mă voi întoarce, cândva, pentru restul. :)

Cu o simplă căutare pe net găsești obiectivele ,,must see” din Maramureș. Dar pe lângă ele sunt o grămadă de alte locuri superbe, care abia așteaptă să fie descoperite. Despre aceste locuri aș vrea să vorbesc, pentru că sunt atât de frumoase încât consider că merită să își facă loc printre obiectivele consacrate ale Maramureșului. Asta, bineînțeles, dacă ești iubitor de natură, de frumos, de liniște.

După ce în primele două zile am încercat să vedem cât mai multe locuri de pe listă, biserici de lemn, Memorialul Durerii de la Sighet (un loc care m-a impresionat profund și căruia mi-ar fi plăcut să îi putem oferi măcar 4-5 ore), mănăstirile Săpânța Peri și Bârsana, Cimitirul Vesel și Muzeul Satului Maramureșean, dorind să profităm de vremea frumoasă de la sfârșit de septembrie, am discutat cu gazda noastră, rugând-o să ne îndrume spre locuri frumoase, mai puțin cunoscute, pe care să le putem vedea în zilele ce ne-au rămas din vacanță. I-am spus că iubesc natura, verdele care ne înconjura la tot pasul și a fost suficient. Am stabilit ca dimineața să bem cafeaua împreună și să facem planul pentru toată ziua. Zis și făcut! :)

Dimineață (și de atunci în fiecare dimineață) ne-am întâlnit la cafea și, cu harta în față, făceam trasee în funcție de ora la care doream să ne întoarcem. Ar fi multe de povestit despre Maramureșul altfel sau Maramureșul verde, dar astăzi vreau să povestesc despre două dintre locurile care mi-au plăcut cel mai mult, aflate la o aruncătură de băț de Baia Sprie: Cota 1000 Șuior și Mogoșa.

Complexul turistic Șuior se află la doar 7-8 km de Baia Sprie, accesul către stațiune făcându-se pe un drum ce se desprinde din DN18, care leagă orașul Baia Sprie de Sighetul Marmației.

Noi veneam dinspre Baia Sprie, așa că nu mult după ce am ieșit din oraș am văzut, pe partea dreaptă a drumului, panouri care ne îndrumau către Șuior. Am intrat pe șoseaua ce ducea în stațiune, un drum scurt, dar care ne-a încântat peste măsură: copacii aflați de o parte și de alta a șoselei aproape își uniseră crengile, formând o cupolă verde-ruginie. La un moment dat ajungem la o mică intersecție și vedem un indicator care ne spune că dacă o luăm pe drumul ce face la dreapta ajungem la Mogoșa, dar alegem să mergem întâi la Șuior și să mergem la Mogoșa la întoarcere. Așa că ne continuăm drumul și în scurt timp ajungem în fața unei porți maramureșene pe care intrăm cu mașina, pătrunzând în curtea complexului. Lăsăm mașina în parcare și începem să cercetăm împrejurimile. Curtea este frumoasă și îngrijită, pavată cu piatră și mărginită de pădurea în inima căreia se află. Un foișor aproape de intrare, terenuri de tenis, un cort pentru nunți și 3 hoteluri micuțe și frumoase, către care ne îndreptăm, încercând să găsim telescaunul. Trecem pe lângă hotelul Iza și, mergând de-a lungul lui, ajungem direct pe pârtie, la baza telescaunului.

Am găsit casa de bilete închisă și, dezamăgiți fiind, ne-am îndreptat spre hotel, dorind să cerem informații despre funcționarea telescaunului. Dar nu facem decât câțiva pași și vedem o pancartă pe care scria că acesta funcționează zilnic între orele 8 – 22, din oră în oră, la oră fixă. Ultima urcare este la ora 22, ultima coborâre la ora 23 iar tichetele se pot cumpăra de la recepția complexului cu până la 5 minute înainte de pornirea telescaunului. Mi-a venit inima la loc, pentru că la cât a lăudat gazda noastră Șuiorul aș fi fost dezamăgită să nu pot urca la Cota 1000, așa că am mers la recepție pentru a cumpăra tichetele.

Aici ne-a întâmpinat o domnișoară tare drăguță, care ne-a spus că un bilet dus-întors costă 10 lei de persoană, în care avem incluse, pe lângă plimbarea cu telescaunul, o bere sau un suc din gama Pepsi, pe care le putem servi sus, la restaurantul Cota 1000. De fapt aceste informații sunt trecute și pe bilet, pe care trebuie să îl prezinți la restaurant pentru a primi băutura inclusă în preț.

Cum mai aveam o jumătate de oră până la plecare, recepționera ne-a invitat pe terasa restaurantului, unde puteam servi, dacă doream, ceva de băut. Nu aveam prea mult timp, așa că am comandat o cafea pe care ne-a preparat-o chiar ea (pentru a nu mai aștepta ospătarul) și, cu cafele în mână, am traversat cochetul restaurant al hotelului și am ieșit pe terasa spațioasă. Am ales o masă la margine, pentru a beneficia de o superbă vedere către pârtie, către pădure, către verde.

Cu 5 minute înainte de fix am mers la baza telescaunului și am constatat că vom urca doar 6 persoane: noi și încă două perechi de tineri puțin trecuți de 20 de ani. Urcarea durează 15 minute și, după ce admirăm pădurea de sus, după ce vedem o vulpe ce ne privea curioasă din tufișuri, ajungem sus, la Cota 1000 Șuior. Coborâm din telescaun, trecem de cabana în care se afla baza acestuia și ne îndreptăm, pe o alee pavată cu piatră și mărginită de flori multicolore, spre restaurantul Cota 1000, aflat pe marginea lacului.

Peisajul mi se pare de poveste: un lac mărginit de pădure, pe malul căruia se află trei cabane de lemn și restaurantul, care are o terasă ce se întinde desupra apei.

Lăsăm sucul și cafeaua pentru mai târziu și mergem să cercetăm puțin micul colț de rai pe care l-am găsit acolo. Pornim întâi într-o plimbare în jurul lacului, pe aleea special amenajată în partea din față a acestuia, ajungem la un mic ponton și ne îndreptăm către partea dinspre pădure. Din loc în loc sunt bănci pe care poți sta, bucurându-te de aerul curat și de frumusețea naturii. Nu apucăm să ajungem prea departe când cineva de la restaurant iese și pornește fântâna arteziană aflată pe lac. Nu a contat că eram primele șase persoane care au ajuns sus în acea zi, nu a contat nici că eram doar șase persoane, au vrut să vedem în totalitate frumusețea locului. Bravo lor!

Când ajungem la marginea pădurii găsim o potecă special amenajată și un anunț prin care suntem informați că pe acea potecă putem face turul lacului pe un traseu ce durează 15 minute. Frumos a fost faptul că pădurea era atât de deasă încât intrai practic printr-un tunel făcut din crengile copacilor. Vâzând dinspre pădure micuța stațiune ne dăm și mai bine seama de frumusețea locului. Totul pare ireal de frumos: cabanele oglindindu-se în apa lacului, pădurea care îl mărginea, verdele ierbii și liniște, multă liniște.

După ce am admirat împrejurimile ne-am îndreptat spre restaurant, pentru a bea un suc și o cafea pe terasa care întindea deasupra apei. Am intrat puțin în restaurant doar pentru a-l vedea, este rustic și frumos, în ton cu ceea ce am văzut la Cota 1000.

Am ales un loc pe frumoasa terasă cu mese și bănci de lemn, cu flori atârnate la ,,fereastră”, am băut o cafea bună și un suc admirând lacul din vârful muntelui, în care se oglindea pădurea, bucurându-ne de clipele acelea de relaxare totală, în care simți că natura respiră odată cu tine.

Aș fi vrut să știu din timp de acest loc minunat, aș fi vrut să îi putem aloca mai mult timp. Dar, cum restul zilei era deja planificat, la câteva minute înainte de ora fixă ne-am îndreptat spre telescaun, promițându-ne că vom reveni. Am admirat puțin și cabana în care se află baza telecaunului, cabană care are la parter un bar cu o terasă îndreptată tot către lac, către pădure și către pârtia ce pornește din vârful muntelui și, cu părere de rău, am părăsit acest loc minunat.

Complexul turistic Șuior este, prin excelență, o stațiune de ski. Iubitorii acestui sport vor găsi aici 4 pârtii, tunuri de zăpadă, nocturnă, o pârtie pentru începători și copii. Dar dacă sunteți în zonă vara și iubiți natura, merită să îi dedicați măcar o jumătate de zi în care să vă relaxați, să fiți doar voi cu natura, să vă bucurați de frumusețea pură a acesteia.

Am plecat cu părere de rău de la Șuior însă, în scurt timp, aveam să descoperim, la 2 km distanță, un alt loc minunat: Mogoșa, o zonă turistică aflată în munții Gutâi, la o altitudine de 730 m, pe malul lacului Bodi.

Ajungem imediat în parcarea amenajată lângă lac, trecem pe lângă cele câteva foișoare amenajate pe zona verde de pe marginea acestuia și ne simțim din nou copleșiți de frumusețea naturii. Un lac destul de mare, pe marginea căruia găsim o cabană mare și frumoasă, un debarcader în care se odihneau, frumos aliniate, hidrobicicletele ce așteptau turiștii dornici de plimbare și în rest pădure, tăiată în câteva locuri de verdele unei pârtii de ski. Și din nou liniște, foarte multă liniște.

Am găsit și aici o alee frumos amenajată ce înconjoară lacul, bănci amplasate pe marginea acestuia, pentru a-ți putea trage sufletul admirând natura. Și adevărul este că natura a fost foarte darnică cu aceste locuri. :)

De data asta alegem să admirăm zona făcând o plimbare cu hidrobicicleta ce poate fi închiriată de la recepția cabanei. Taxa de închiriere a unei hidrobiciclete este de 10 lei/30 minute de luni până vineri și de 15 lei/30 minute sâmbăta și duminica.

Mergem spre recepție, observând în trecere frumoasa terasă a cabanei, ce oferea vedere spre lac și pădurea ce îl înconjoară și iarăși ne gândim cât de frumos ar fi fost să putem sta aici măcar o zi întreagă. Dar cum nu o avem, ne consolăm măcar cu ideea că vom petrece o jumătate de oră pe lac.

Plătim taxa de închiriere, vine cineva cu noi pentru a ne da hidrobicicleta și plimbarea începe. Nu este nimeni pe lac, cei câțiva oameni pe care i-am întâlnit în zonă erau fie pe terasa cabanei, fie se plimbau pe alee. Dar totuși nu am fost singuri în plimbarea noastră, pentru că pe lac erau multe rațe sălbatice care ne-au însoțit tot drumul.

Nu ne-am grăbit, ne-am plimbat pe tot lacul, admirând zona din toate părțile, copacii îmbrăcați în culorile toamnei, rățuștele drăgălașe care plateau alături de noi și bucurându-ne de liniștea ce ne înconjura. Și, evident, făcând poze. Multe, multe poze.

Am părăsit zona cu mult regret, însă și cu multă bucurie în suflet. Am văzut niște locuri minunate, locuri care ne-au încântat și ne-au adus multă liniște în suflete. Și, nu în ultimul rând, niște locuri pe care ne-ar plăcea să le revedem cândva mai în tihnă. :)

---

VIZUALIZĂRI: 7839 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI