Soveja, sau, vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât?

TIPĂREȘTE

Motto : ”De când tac și tac și tac, sunt c-o pădure mai sărac”

Dumitru Pricop, poet vrâncean

Soveja este una dintre cele mai frumoase zone din județul Vrancea, indiferent ce ar face cei de administrează județul și cred că asta îi enervează!

Este zona din țară cu cel mai ozonificat aer, chestie ce se datorează amestecului de păduri (conifere și foioase), unei depresiuni unde este amplasată localitatea sau, ce știu eu, vrerii lui Dumnezeu, dar, pentru că niciun politician nu a putut să-și lege numele de acest fapt, este lăsat în desuetitudine!

Pe vremea celui care s-a crezut Dumnezeul românilor, până în 1989, aici era o stațiune care avea oarece trecere la turiștii cu diferite probleme de sănătate sau pentru cei care doreau să-și petreacă câteva zile, din trecătoarea lor viață, în mijlocul naturii.

Eu, personal, cel ce vă obosește cu aceste rânduri, pe vremea când eram ciutan, alergam, în cantonament fiind, pe pantele înzăpezite, sperând că voi ajunge un celebru portar de fotbal. Așa a și fost, am fost cel mai anonim portar, ever, nici unul nu a mai fost ca mine, deci, am cu ce mă lăuda, nu?

Erau, pe atunci, vreo două hoteluri, unul mare, ”Zboina” și celălalt, al echipelor de fotbal, sau al sportivilor, ”Turist”, parcă îi spunea. Fiindcă am și eu o inimă, ca orice căruță, am oareșce melancolii legate de sositul, seara, în cameră, rupți de oboseală și pusul la uscat al tricourilor, ude fleașcă de transpirație, de la zăpada adunată în plonjoane sau de la bulgării încasați de la colegi. Pe urmă, în bruma aia de căldură ce venea de la calorifere, mirosea a ”Revulsin”, că, deh, aveam masă musculară ce trebuia masată și, fiindcă eram și noi băieți mari, ascundeam câte o bere pe după draperiile ferestrelor, bere pe care o beam, câte doi, ca să nu ne-apuce plânsul și dorul de mame! :))

Știți cum se întâmplă, ce este lângă tine, nu este atât de apreciat : așa și cu Stațiunea Soveja. Vrâncean fiind, nu m-am omorât cu urcatul la munte, cel puțin nu în zona Sovejei, pentru că mie-mi place muntele la pas, cu cortul și nu în pensiune sau hoteluri.

Probabil că nu a fost nevoie de Soveja în Vrancea, pentru că, încet-încet, hotelurile s-au închis, fără a putea explica cineva logica acestei acțiuni. Turiști sunt, aerul încă mai este, locuri de cazare, din ce în ce mai puține! Cerere este, oferte, canci, din această dilemă nu ne poate scoate nici măcar Moise Guran!

S-a închis, prin desființare, campingul, Hotelul ”Zboina” este o glumă proastă iar ”Tursitul”, insist cu această denumire, pur și simplu e o ruină. Tabăra de sculptură în aer liber de la Punga e o amintire, șoseaua ce trece Coașa s-a surpat la inundațiile din 2005 și, de atunci nimeni nu s-a gândit s-o mai repare, acuma fiind folosită doar de camioanele ce cară buștenii din exploatările forestiere din zonă, activitate de bază în zonă, pentru că, nu-i așa, avem pădure, deci, ce-i de făcut?

Ce ar avea de oferit Soveja, pentru ca această localitate să redevină centrul unui turism vrâncean?

Păi, hai s-o luăm cu începutul, să vedem ce este Soveja și ce vrea ea: este o comună situată la cca 81 de km de municipiul Focșani, adică locul de unde se dă ora exactă în Vrancea. Ca să ajungi la Soveja, cu mașina, vii de la Focșani până la Panciu, pe urmă treci prin Străoane, Muncelu, Varnița, Verdea, Răcoasa, Câmpuri și, finalmente, gata, ești la Soveja!

Drumul este perfect asfaltat, nu găsiți ”căpcăni” ducătoare la service auto, iar peisajul este atractiv, se merge prin pădure, o porțiune de timp și spațiu, iar apoi, pe Valea Șușiței, până aproape de Soveja.

Comuna este amplasată în zona Subcarpaților de curbură, în cel mai vestic punct al județului, dar n-o să vă iau de cap să vă spun toate datele geografice, altfel, la ce-ar mai fi bun atlasul de specialitate? Vă este suficient să știți că Soveja este la o altitudine medie de cca 620 - 700 de metri față de nivelul mării și că, de felul ei, ca și localitate, se află într-o depresiune.

De ce insist cu geografia, totuși? Păi, în Soveja s-a născut Simion Mehedinți, tăticul geografiei din Românica! Și, nu, nu e singurul om valoros dat țării de această comună, mai sunt și alții!

Localitatea a fost formată din populația din zona Argeșului, din Rucăr și Dragoslavele, care au pribegit în această parte a țării. Și astăzi Soveja este formată din două sate :Rucăreni și Dragosloveni, unul pe albia râului Șușița iar cel de-al doilea, pe apa râului Dragomira., separate de Dealul Bisericii.

Comuna nu este atât de populată, în prezent aici locuind cca 2150 de oameni, dar înțepați, fudui, în sensul corect. Noi, ”cojenii”, cum suntem cei care stăm la câmpie știm că ”mocanii”, cei de la munte, spun despre ei că ”mocan prost și rață-nnecată n-ai să vezi!”.

În decursul timpului, comuna a avut de suferit de pe urma incendiilor accidentale: la 3 martie 1943 au ars 380 de locuințe, omorând 19 persoane și sute de animale precum și în 1998, de două ori, când au ars 31 și respectiv 17 gospodării.

În anul 1943, Mareșalul Antonescu a venit și, după ce a văzut dezastrul creeat de incendiu, a dat dispoziție să se taie pădurea pentru a se putea construi case, case ce au fost construite de prizonieri ruși, așa că, astăzi, se mai spune că cineva stă în casă rusească.

Mănăstirea Soveja

În anul 1645, după ani de război între Moldova lui Vasile Lupu și Țara Românească, condusă de Matei Basarab, cei doi domnitori hotărăsc pacea. Ca semn de bunăvoință, unul față de celălalt, se hotărăsc să construiască, fiecare domnitor, pe cheltuiala lui, câte o biserică în țara celuilalt. Vasile Lupu construiește, lângă Târgoviște, o mănăstire, Stelea, care se putea vedea din Turnul Chindiei. Matei Basarab, domnitor cunoscut pentru erudiția sa și pentru faptul de a fi construit chiar mai multe mănăstiri decât Ștefan cel Mare, construiește, la Soveja, Mănăstirea și biserica cu hramul ”Nașterii Domnului ”, cu oameni din Rucăr și Dragoslavele, din Argeș. Dealtfel, de atunci, portul sovejenilor este identic cu cel din regiunea argeșeană, mai ales în ceea ce privește hainele femeilor.

Mănăstirea mai este cunoscută și sub numele de Dobromirna, care în slavonă, ar însemna ”Pace bună !” referitor la menirea acestei mănăstiri.

Mănăstirea a fost dăruită cu pământuri care i-au asigurat, mult timp, bunăstarea necesară., dar a și trecut prin perioade de cumpănă, datorate prădării ei de către cete armate leșești sau ungurești și, mai ales, închinării ei către Sfântul Mormânt de la Ierusalim, când a fost luată în stăpânire de către monahii greci.

În anul 1802, cutremurul care a avut loc dărâmă această mănăstire aproape în totalitate. În 1849 aici a fost surghiunit Alecu Russo, cel care, în timp ce umbla pe la stânele din zonă, a cules balada ”Miorița”, cunoscută ca fiind cea pe care o știm cu toții, astăzi, deși, prin țară, mai sunt vreo 800 de variante.

Chiliile unde stătea acesta, sub pază, s-au dărâmat sub trecerea timpului, dar, urmele lor se mai văd și astăzi.

După cutremurul din 1977 se poate vorbi despre reconstrucția și consolidarea, cu adevărat, a bisericii. În prezent, biserica este proaspăt pictată și renovată. Am vizitat-o și am cunoscut un preot paroh de o vivacitate deosebită, un vrednic gospodar și un adevărat lider pentru comunitatea pe care-o păstorește.

Mausoleul de la Soveja

Comuna Soveja s-a aflat, în anii Primului Război Mondial, pe una din laturile ”triunghiului de foc” Mărăști, Mărășești, Oituz. În zonă s-au purtat lupte crâncene, fiecare din taberele beligerante încercând să străpungă liniile adverse. Inițial, armata germană a avut succes, reușind, într-o primă etapă să străpungă liniile rusești dar, în urma unei contraofensive a trupelor românești și rezervelor rusești, s-a reușit sistarea atacului german și trecerea acestor trupe în defensivă.

Urmare a pierderilor suferite, după terminarea războiului, Comitetul Central al Societăţii „Mormintele Eroilor căzuţi în război” a dorit construirea unui Mausoleu de onoare și un osuar, în comuna Soveja, spre veșnică amintire și recunoștință soldaților căzuți în acele lupte.

Mausoleul avea să se construiască în satul Dragosloveni, cu un cost estimat de 2,5 - 3 milioane de lei. Pentru acoperirea sumei, avea să se organizeze o loterie.

Piatra fundamentală avea să fie realizată la 23 septembrie 1923, iar actul de întemeiere, îngropat la temelia edificiului, a fost întocmit de către generalul Arthur Văitoianu. În el s-a specificat istoricul, precum şi sub care episcop, guvern, prefect şi primar s-a pus piatra fundamentală.

Construcția mausoleului a fost realizată sub conducerea și după proiectul arhitectului George Cristinel, același care realizase și proiectul Mausoleului de la Mărășești și s-a realizat între anii 1923 - 1929. Principala contribuție a avut-o Societatea ”Văduvele de Război” și Societatea pentru Cultul Eroilor.

Pentru construcție au fost necesare lucrări de amploare, și de ingeniozitate tehnică, Mausoleul fiind construit într-o zonă stâncoasă.

Acesta arată ca o cetate de piatră, fiind în formă de cruce și cu o cupolă majestuoasă.

În acest Mausoleu odihnesc osemintele a 528 de eroi, în firidele individuale, iar în osuar, 1 612 eroi, deci un total de 2140 de ostași români, ruşi, germani, austrieci şi unguri.

Cimitirul Nemțesc

Acest cimitir adăpostește osemintele soldaților germani care au murit în luptele duse în Primul Război Mondial. Este relativ aproape de Mausoleul Soveja și a fost recondiționat cu ajutorul unor voluntari germani și cu sprijinul administrației locale.

Zona etnografică ”Zestrea”,

este în satul Rucăreni și este inițiativa personală a unei persoane care dorește păstrarea obiceiurilor, construcțiilor și portului din zonă.

Din păcate pentru mine, la momentul în care am ajuns în Soveja, casa ce adăpostește acest muzeu era închisă, dar, niciodată nu-i prea târziu, o s-ajung să vizitez și acest muzeu.

Drumul peste Coașă

Atunci când șoseaua era practicabilă, în zonă înfloriseră construcțiile de vile și case de vacanță. Acum, de când drumul este prăpădit, rău de tot, construcțiile au încetat, ceea ce, pentru natură, este extrem de bine.

Drumul peste Coașă este de o frumusețe ireală, urcă pieptiș, în serpentine strâmte, pentru a lăsa apoi, dintr-o dată, loc unor deschideri ample, spre pădurea ce încă-i mai chinuie, prin existența ei, pe înavuțiții timpului. Practic, se trece spre Lepșa și, cam 20-25 de minute, te uiți în toate părțile, în același timp, pentru a nu pierde frumusețea locului. Eu am trecut cu o Dacia Logan, nu trebuie, deci, cine știe ce autoturism pentru asta. Se conduce încet, cu atenție și chiar nu sunt probleme! În cazul meu, am mers pe o ceață cruntă, deci, am fost văduvit de frumusețile naturii dar, chiar și așa, tot vezi pădurea, cu culorile de toamnă târzie. Merită drumul, mai ales primăvara sau vara!

Stațiunea Soveja.

Este sublimă dar, lipsește cu desăvârșire! Hotelul ”Zboina” așteaptă zile mai bune, când va fi deschis către public. Acuma este închis și așa și arată!

În zonă sunt câteva pensiuni, nu vă pot da numele, pentru că nu doresc să fac reclamă, prețurile sunt civilizate ca și condițiile, de altfel!

Dacă ar fi să vă recomand o ieșire la Soveja? Eu, unul, zic că ar merita, măcar un weekend. Relativ aproape sunt, în comuna Câmpuri, Casa lui Moș Ion Roată și, la intrare în Soveja, Schitul Soveja. Despre ambele o să vă povestesc în altă zi. Tot aproape, este și Mausoleul de la Mărăști iar, peste Coașă, Schitul Lepșa, despre care, la fel, o să vă povestesc altă dată.

Vizitați Soveja, dar, dacă nu vă place, nu mă bateți, mai bine înjurați-mă! :)

---

VIZUALIZĂRI: 5530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI