Schitul Sinca Noua si Parintele Arsenie Boca

TIPĂREȘTE

Tinta principala a mini-excusiei noastre de trei zile din februarie 2015 a fost revenirea la Schitul Sfantul Nectarie de la Sinca Veche de pe langa Manastirea Rupestra (vezi impresii), dar si eventuala vizitare a altor manastiri sau schituri, functie de timpul disponibil si conditiile meteo. In acest scop ne-am stabilit baza la Casa Moga in satul Bucium, comuna SincaVeche (vezi impresii).

Prima zi a fost o zi plina in care am parcurs distanta Bucuresti – Bucium, cu oprire in Zarnesti, ne-am cazat, apoi ne-a ramas timp si mai ales mai am aveam rezerve de putere sa ajungem la Sinca Veche la Manastirea Rupestra si la Schitul Sfantul Nectarie. Aceasta vizita a fost dedicata unei rude bolnave de cancer, cu care venisem cu un an in urma la Sinca Veche si care s-a agatat emotional de acest loc sfant dorindu-si mult sa revina. Nu voi detalia acum obiectivul Sinca Veche cu toate ca am descoperit cateva elemente de noutate chiar si cu relevanta turistica, ci ne vom indrepta spre Sinca Noua.

Sinca Noua este situata la 9 km de Sinca Veche, pe DN73A catre Zarnesti.

In dreptul unui pod, mai multe indicatoare ne invita catre stanga. Unul dintre acestea urma sa ne conduca catre destinatia noastra Schitul Sinca Noua. Traversam raul si mai facem o data stanga, practic am trecut pe maul celalalt al raului, in sens opus fata de directia din care am venit. Din acest punct si pana la Manastirea Sinca Noua sunt de parcurs 4,2 km pe drum forestier printr-o zona salbatica, aparent uitata de lume. Pe parcurs vom mai intalni cateva indicatoare in punctele unde drumul se bifurca astfel ca nu avem cum sa ne ratacim. De fapt pe parcurs se lasa catre stanga doua ramificatii spectaculoase catre doua viaducte: Podul Ilii si Podul Negru, la momentul trecerii noastre prin zona inaccesibile parcurgerii cu autoturismul datorita sleaurilor imense de noroi care se zareau inca de la bifurcatii. Unul din viaducte l-am zarit insa din drumul nostru si ne-a frapat prin constructia sa maiestuoasa, dar nu am putut sa il surprind in poza fiind departe si cenusiu pe un fond de asemenea de culoare inchisa.

Drumul prin padure catre schit devine tot mai anevoios, apar si portiuni cu zapada batatorita iar pe ultimele sute de metri chiar si sleauri cu gheata destul de riscante, tinand cont ca ne aflam pe un drum neamenajat, necirculat, intr-o padure deasa, in preajma inserarii. Ba am vazut si o vulpe care ne-a taiat calea, surprinsa probabil si ea ca ne-am incumetat pe asemenea coclauri.

Ajungem la Schit si rasuflam usurati.

Schitul are doua corpuri principale de cladiri, care nu par la prima vedere a arata a asezamant bisericesc. Constructia principala gazduieste obstea de calugari care locuieste aici si paraclisul (biserica). O alta constructie mai mica este panagarul (adica magazinul bisericesc). Totul parea pustiu, desi parcasem langa o Dacie.

Am facut cateva fotografii si ne cam gandeam ca in doua minute vom face cale intoarsa.

Am incercat usa principala a constructiei, care s-a deschis cu un scartait si nu mare ne-a fost mirarea cand inauntru am descoperit biserica in care tocmai se tinea vecernia (slujba de seara). Cladirea era atat de bine izolata, ca de afara nu auzisem nici cel mai mic sunet, pe cand aici inauntru, in biserica se desfasura o slujba reala.

Ne-am gandit sa zabovim putin la slujba si eventual la sfarsit sa vorbim cu parintele despre motivul pentru care eram aici cu ruda noastra.

Slujba a durat mai mult decat ne asteptam, dar a fost deoesbit de frumoasa si il preaslavea si pomenea pe insasi Sf. Nectarie, cel care are grija tocmai de suferinzii de boli incurabile, dar si pe Sf. Anastasia Romana. Ce potrivire! Ce coincidenta sa ne aflam aici cand se tinea slujba si care era inchinata tocmai Sf. Nectarie.

Biserica pe cat de simpla, pe atat de impresionanta. Impodobita cu icoane si picturi bisericesti, avea amplasate in cele doua parti raclele cu (o parte din) moastele Sf. Nectarie si ale Sf. Anastasia Romana. Nu voi intra in multe amanunte non-turistice, dar a fost una din putinele vizite la o manastire, biserica sau un schit in care ne-am luat mai mult timp ca niciodata sa simtim atmosfera unei slujbe, sa intalnim si sa ascultam harul unor semeni ai nostri care au ales acest mod de viata atat de special, care le asigura liniste, liniste multa, smerenie si apropiere de Dumnezeu si cele sfinte.

Schitul poarta hramul „Duminica tuturor sfintilor romani” si a fost infiintat in anul 2009 la initiativa primarului din Sinca Noua, dl Dumitru Flocus, a preotului paroh Sorin Suciu, dar si a credinciosilor din parohie, pe locul unei manastiri vechi de acum doua secole. Aveam sa aflam ca toata comunitatea sincanilor noi este foarte credincioasa si apropiata de biserica.

Aici la Schitul Sinca Noua se afla si epitrahilul parintelui Arsenie Boca, dovada a trecerii parintelui Arsenie pe la acest locas. Epitrahilul reprezinta cel mai important vesmant liturgic, purtat de preot si episcop in timpul slujbelor, in forma de esarfa a carei extremitati atarna in jos pe piept.

De altfel Arsenie Boca este oficial, prin Hotarire a Consiliului Local, ocrotitorul localitatii Sinca Noua, din anul 2012.

A fost pentru noi o seara sfanta, in care nu a mai contat trecerea timpului, am uitat de stres, am inteles ce inseamna linistea si am ascultat multe pilde si am filosofat.

Tarziu am remarcat ca era intuneric bezna si urma sa ne intoarcem pe drumul neamenajat, cu sleauri si inghetat, in panta si prin padure, dar eram relaxati si nu ne era niciun pic de teama de drumul de intoarcere.

Celor ce doresc sa viziteze un schit special, locuit de o obste de calugari cu har, izolat si greu accesibil, le recomand schitul Sinca Noua.

Doamne ajuta! (asa se saluta sincanii)

---

VIZUALIZĂRI: 14856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI