Orașul antic Paestum, o mică parte din uriașa Magna Graecia

TIPĂREȘTE

În lumea antică, civilizația greacă și-a lăsat o puternică amprentă asupra dezvoltării popoarelor care au stat în sfera sa de influență. Se știe că Grecia antică poate fi considerată leagănul civilizației europene, istoria sa multimilenară fiind una foarte amplă și foarte bogată.  

Pentru că între anii 750 și 500 Î. C., cunoscută și ca Perioada Arhaică, Grecia continentală s-a confruntat cu suprapopularea, instabilitatea politică și o lipsă severă de teren arabil, orașele-stat și-au început expansiunea la vest și la est de peninsulă cu scopul de a stabili avanposturi suverane, pe scurt de a cuceri noi teritorii.

Așa a luat naștere Magna Graecia, în traducere „Grecia Mare”  care se referă la regiunile de coastă din sudul Italiei și Sicilia, ce au fost colonizate pe scară largă de orașele-stat grecești antice începând cu secolul al VIII-lea Î. C. Coloniștii au înființat orașe independente puternice și au influențat profund cultura, arta, arhitectura, filosofia acestora.

Toate acestea s-au derulat în patru valuri de colonizare,  primul dintre ele a avut loc în Campania, grecii din Eubeea (Evia) au fondat Cumae în jurul anului 740 Î. C, care este recunoscută istoric ca prima colonie greacă din Italia continentală. Etruscii și, în cele din urmă, romanii au dezvoltat alfabetul latin din alfabetul grecesc cumaean. Mai târziu, au fondat Neapolis (Napoli de astăzi).

Cel de-al doilea val s-a desfășurat în Calabria: au fost înființate colonii precum Rhegium (Reggio Calabria), Croton, Locri și Sybaris. Sybaris a devenit legendară pentru bogăția și luxul său, în timp ce Croton a devenit faimoasă pentru școala sa medicală și ca oraș adoptiv al filosofului Pitagora.

Al treilea val a vizat Apulia și Basilicata întrucât Sparta și-a înființat singura colonie, Taras (Taranto), în jurul anului 706 Î. C., care a devenit o putere maritimă dominantă. Metapontum a fost o altă așezare aheeană majoră în această zonă.

Cel de-al patrulea val s-a întâmplat în Sicilia în secolul al VI-lea Î. C, care, deși uneori clasificată separat, aceasta a fost puternic integrată în lumea greacă. Printre coloniile majore s-au numărat Siracuza, Acragas (Agrigento) și Messina.

Magna Graecia a fost mult mai mult decât o colecție de avanposturi, a fost un centru vibrant de intelect și artă. Coloniile au construit temple magnifice care supraviețuiesc și astăzi, cele mai notabile fiind structurile dorice remarcabil de bine conservate de la Paestum în Campania și Valea Templelor din Agrigento, Sicilia.

Cu trenul este cel mai comod! :) Doar că este nevoie de răbdare și tact!

  Aveam de multă vreme în vizor Paestum, încă din 2017 de când fuseserăm în Sicilia. Pe atunci, pe când mă documentam despre Agrigento vezi impresii, aflasem de acest sit antic accesibil destul de ușor din Salerno.

Acum ni se ivise ocazia perfectă de a-l vizita și nu am fi vrut nicidecum să ratăm șansa de a vedea celebrele temple, surate cu cele antice siciliene.

Din Salerno urma să luăm trenul spre sud, spre Reggio Calabria, până la stația omonimă, Paestum, care înseamnă cea de-a patra oprire a trenului similar unui personal de la noi, dar mai arătos, mai confortabil și mai rapid.

Am cumpărat de la bun început bilete dus-întors (6,80€/sens/două persoane), destul de convenabil, doar că trenul de 13,30 spre Paestum, deja anunțat întârziat cu 15 minute, a fost anulat din motive de defecținuni majore, următorul fiind la 14,30, timp în care am așteptat pe peron. Cel puțin ne-au anunțat că biletele sunt valabile și nu mai trebuia să cumpărăm altele. Trenul de întors era la 19,00, așa că ne-a rămas ceva timp (nu cât ne-am fi dorit) să ne bucurăm de sit. Ideea a fost că în sudul Italiei se poate întâmpla ceva asemănător cu ce survine și pe la noi pe calea ferată.

Întemeiat în jurul anilor 600 Î. C., în vremea celui de-al doilea val de cucerire greacă, având o vechime considerabilă, acest oraș antic s-a numit inițial Poseidonia,  în onoarea zeului grec Poseidon, ocrotitorul mărilor. Omologul său din mitologia romană era Neptun, de aceea în sit se pot întâlni panouri care fac referire doar la Neptun.

Locul ales a fost în Golful Salerno vestit pentru câmpia sa fertilă, accesul terestru către acesta prin dealurile lucane și portul maritim făcându-se facil. Dimensiunea polisului era impresionantă, acesta desfășurându-se pe circa 120 ha (din care astăzi au fost decopertate aproximativ 25 ha în zona sa centrală), iar în interiorul zidurilor fortificate ale orașului trăiau cam 13.000 de suflete. Accesul înăuntrul zidurilor înconjurătoare, defensive, se făcea prin cele patru porți care corespundeau punctelor cardinale: Porta Sirena  (la est, spre dealuri),  Porta Giustizia (la sud, acum spre satul modern Paestum),  Porta Marina  (la vest, spre mare) și Porta Aurea  (la nord), care a fost ulterior distrusă. De-a lungul zidurilor,  se găseau 24 de turnuri de formă patrulateră sau rotundă,  dar unele dintre acestea, inclusiv Porta Aurea,  au fost distruse în timpul construcției unei autostrăzi în secolul al XVIII-lea, care a tăiat efectiv situl antic în două.       

Grecii au construit pe rând trei temple monumentale în stil doric dedicate zeiței Hera, zeului Poseidon și zeiței Atena, care s-au păstrat incredibil de bine până în zilele noastre, acestea reprezentând cartea de vizită a ceea ce înseamnă Paestum, inclusiv în prezent. Orașul antic beneficia și de alte clădiri sau construcții uzuale pentru polisurile grecești, apoi romane: agora la greci sau forum la romani,  bouleterion, ekklesiasterion, amfiteatru, heroon, terme, drumuri centrale  (Via Sacra, Decumanus) absolut uimitoare chiar și-n zilele noastre, cartiere de locuințe,  unele privilegiate, altele mai modeste, etc.

În jurul anilor 410 Î. C. Paestum a fost cucerit de lucani, un popor originar din peninsulă, iar cele două culturi au putut prospera una alături de cealaltă. Cucerirea definitivă a fost cea a romanilor, survenită în anul 273 Î. C., care au schimbat inclusiv numele polisului în Paestum. Orașul a continuat să aibă parte de o perioadă de înflorire până când a început să intre în declin între secolele al IV-lea și al VII-lea D. C.  când a fost abandonat în pragul Evului Mediu.  Situl Paestum a fost năpădit de vegetație și în mare parte uitat,  până a fost redescoperit prin secolul al XVII-lea, iar templele sale continuând să-i fascineze pe privitori, însuși marele poet Shelley considerându-l „cel mai evocator și mai romantic dintre parcurile arheologice din sudul Italiei” .  

În anul 1998, Paestum a fost declarat ca parte din Patrimoniul Mondial al Umanității UNESCO în semn de recunoaștere pentru valoarea sa incontestabilă arhitectonică, culturală și istorică.

Sursă de documentare: worldhistory.org/Paestum

panourile informative din sit

După ce, în fine, am coborât la stația Paestum, ne îndreptăm glonț spre intrarea în Parcul Arheologic, aflată destul de aproape de gară. Încă de pe aleea ce duce acolo, cu privirea încercăm să ne dăm seama cât de întins este situl și observăm din prima suprafața enormă pe care se desfășoară orașul antic.

La casa de bilete cumpărăm (15 €/pers.) cu cardul, ni se spune că sunt valabile și pentru Muzeul Arheologic aflat peste drum de ieșirea din sit, ba chiar suntem încurajați călduros să-l vizităm.

Așadar, ne lansăm printre ruine, de la intrare luând-o în stânga spre cele două temple magnifice, cel al Herei și cel al lui Poseidon, situate destul de aproape unul de celălalt, care ne furaseră privirile. Întreg situl se află pe o imensă pajiște pe alocuri punctată cu flori colorate intens, fiind bine organizat, aleile bine delimitate, deși uneori le părăsești pentru a observa și cerceta mai bine „pietroaiele antice” .

   Templul lui Poseidon a fost primul vizat, adevărul este că nu ne mai puteam lua ochii de la el. Este cel mai impunător și este cu adevărat maiestuos, a fost construit aproximativ în jurul anilor 460 Î. C., având 6 coloane pe latura mică și 14 coloane pe latura mare, rezultatul fiind unul cu adevărat fabulos. Uimește faptul că stă încă semeț în picioare după multe cutremure, inundații sau paragină, iar piatra sa cafenie se află în stare bună. Antablamentul și frontoanele sale au rămas aproape intacte, dar acoperișul lipsește, ca și în cazul celorlalte două temple.

Templul Herei este cel mai vechi, fiind ridicat în decursul a patruzeci de ani, din 560 Î. C. până în 520 Î. C., și se înalță în imediata vecinătate, dacă nu ținem cont de statuia metalică a calului dintre acestea. Templul Herei mai este cunoscut și sub denumirea de Basilica după ce a fost eronat identificat de către arheologii secolului al XVIII-lea. Deși are 9 coloane pe latura mică și 18 coloane pe latura mare, pare mult mai modest ca dimensiune față de vecinul său.

După ce am fotografiat intens templele din unghiuri diferite, am decis să o luăm spre inima sitului pe Via Sacra, drumul antic, orientat nord-sud, pavat cu piatră, întretăiat de Decumanus, cealaltă arteră principală, cu direcția est-vest. Via Sacra are un aspect de invidiat după atâta amar de vreme, ai zice că uneori contemporanii noștri constructori de drumuri ar trebui să se inspire în ceea ce privește durabilitatea șoselelor din zilele noastre.

Din Via Sacra ne abatem un pic la stânga în fostele cartiere de locuințe ale populației nobile, ale căror case se distingeau prin stil, spații generoase, piscine, mozaicuri, peristiluri. Aici găsim și termele private, iar un pic mai încolo casa cu impluviu de marmură, un bazin dreptunghiular asemănător unei piscine, una dintre cele mai renumite case rezidențiale din Paestum.

Artera Decumanus nu este în aceeași stare bună, la fel ca Via Sacra, iar dincolo de ea, atrag atenția casa elenă (greacă) , foarte spațioasă și casa cu piscină, un alt exemplu de reședință distinsă din Poseidonia.

Drept în față, avem forumul sau agora, un spațiu larg, generos, de formă dreptunghiulară, cu laturile de 200 metri lungime și 60 metri lățime, care acum este un imens câmp acoperit de iarbă deasă din care se ițesc floricele. Desigur, aici era inima orașului antic, aici era locul de întâlnire al cetățenilor, mărginit de magazine, taverne, terme,  lararium (mic altar roman), dar și de macellum, adică piața de carne și pește, ba chiar și o bazilică în vremuri mai târzii.

Pe urmă, vizităm un areal cu foste magazine, prăvălii, ba chiar și o parfumerie.  Alături, vedem ruinele templului cu piscină, iar un pic mai încolo, Templul Păcii, construit de romani cu coloane corintice ca templu dedicat zeiței Mens Bona, personificarea gândirii corecte, a conștiinței, a clarității mintale și a bunlui simț.

Imediat lângă Templul Păcii și în coasta forumului se află Comitium, un spațiu public, în aer liber, organizat sub formă rotundă, unde aveau loc adunările politice, alegerile și procesele de judecată în perioada romană.

De aici până la amfiteatru n-a mai fost decât un pas, însă amfiteatrul este total dezămagitor din cauza faptului că nu mai este întreg fiind înjumătățit în secolul trecut de constructorii unei șosele care primiseră aprobare să treacă pe acolo cu drumul.

Deși mai aveam destule vestigii de văzut în jur, totuși eram atrași ca un magnet de Templul Atenei, situat în extremitatea cealaltă a sitului și ne-am zis să-l observăm îndeaproape ca mai apoi să ne aplecăm atenția și asupra celorlalte.

 Ridicat în cel mai înalt punct al orașului, la distanță apreciabilă de celelalte două temple și practic în extremitatea nordică a așezării antice, se află Templul Atenei. Acesta a fost construit în jurul anului 500 Î. C. și, o vreme, s-a crezut în mod eronat că a fost dedicat zeiței Ceres.  Arhitectura este de tranziție, fiind construit în principal în stil doric timpuriu și parțial ionic. Are 6 coloane pe latura mică și 14 coloane pe latura mare. Trei morminte creștine medievale din podea arată că templul a fost la un moment dat folosit ca biserică creștină.

După ce ne săturăm de pozat și admirat, o luăm înapoi și dăm de Ekklesiasterion, o structură circulară construită între 480-470 Î. C., care găzduia circa 1700 de persoane la adunarea populară a orașului de care aparțineau toți cetățenii cu drepturi civice depline.

Am mai văzut rămășițele a ceea ce erau odată Grădina Romană, Asklepionul sau centrul de îngrijire a sănătății, sanctuarul de sud, casa preoților sau chiar închisoarea.

De aci, fiindcă eram în dreptul ieșirii din sit, ne-am îndreptat spre muzeu, aflat oarecum peste drum.

Din 2015, marea majoritate a descoperirilor din situl antic Paestum sunt găzduite de clădirea impozantă, generoasă și destul de nouă a muzeului construit special cu această destinație. Este foarte bine organizat, are două niveluri: parter și etaj, prezintă exponatele dispuse în mai multe secțiuni dintre care prezintă interes deosebit: cea preistorică, Originea orașului Paestum, Necropola din Poseidonia-Paestum, Mormintele pictate lucane, Camera romană.

Printre atracțiile Muzeului Național Arheologic din Paestum se numără metopele ce provin din situl grecesc Foce del Sele, un complex de sanctuare dedicat zeiței Hera,  ce se află la vechea gură de vărsare a râului Sele, și celebrul Mormânt al Scufundătorului.  Muzeul păstrează aproximativ cinci sute de lespezi pictate și fragmente de lespezi, provenite în principal din morminte din perioada lucană (secolele V-III Î. C.), recuperate din necropole în primele decenii ale secolului trecut.

 Expozițiile constau, de asemenea, dintr-o serie de fragmente arhitecturale mari din teracotă pictată din temple și alte clădiri, din numeroase figurine grecești din teracotă, statui incomplete din teracotă, precum și ceramică, inclusiv vaze pictate.

Am vizitat muzeul cu simț de răspundere, atât la parter, cât și la etaj, am admirat obliectele expuse dar gândul nostru era să ajungem la Mormântul Scufundătorului (Sala del Tufattore)  care datează din anul 480 Î. C. și reunește cele mai admirate piese ale muzeului, posibil ca acestea să fie singurele exemplare de picturi din Grecia acelor timpuri.

Picturile, cinci la număr, au decorat inițial pereții unui cavou, patru dintre ele prezintă scene din timpul banchetului funerar și cântecele, jocurile, muzicienii și cunoscuții care l-au însoțit pe decedat pe ultimul drum. Cea de-a cincea pictură, care probabil trebuia să fie pe capacul cavoului, este cea mai frumoasă dintre toate și prezintă un bărbat dezbrăcat care se aruncă în valurile mării, de aici și numele mormântului. Acesta a fost descoperit relativ recent, pe 03 iunie 1968, într-o mică necropolă la sud de zidurile antice și reprezintă, într-adevăr, o capodoperă.

Acestea au reprezentat pentru noi un fel de „cireașă de pe tort” , după ce le-am găsit, le-am fotografiat îndelung, mai ales că prinseserăm momente în care nu eram chiar singuri, dar nu cu prea multă lume.

Într-un final, ne-am retras spre gară, ora de plecare a trenului spre Salerno presându-ne să nu mai zăbovim prea mult în muzeu, mai cu seamă că văzuserăm ce era mai important de văzut și eram deja foarte impresionați.

N-am mai scris de multă vreme un articol de spre un sit antic, deși noi înșine ne declarăm iubitori de „pietroaie antice” , dar, recunosc că Paestum merita un review separat, ținând cont și de faptul că pe AmFostAcolo încă nu existau impresii ale unui user care chiar AFostAcolo. A fost o provocare pentru mine și recunosc că mi-a făcut plăcere să dau curs unor imbolduri primite de la colegii de site. Paestum antic, sau mai bine zis, Parcul Arheologic Paestum, care include și Muzeul de Arheologie din dotare, s-a dovedit o adevărată încântare pentru cei îndrăgostiți de vestigii antice, istorie, arhitectură, pentru admiratorii unor timpuri demult apuse care au lăsat moștenire pentru generațiile viitoare locuri și lucruri uimitoare.

Recomand Paestum, dacă în drumurile voastre apare posibilitatea să vizitați așezarea antică, nu pregetați, este un must-see!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 81 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI