Beglik Tash, Sanctuar al Tracilor

TIPĂREȘTE

În prima zi petrecută în Bulgaria în Sozopol, vezi impresii, prima plimbare făcută a fost la Site-lui Arheologic Beglik Tash situat lângă orașul-stațiune Primorsko din provincia Burgas.

Așadar pe la ora 8:30 plecam spre Primorsko dar nu am ajuns la Stațiune pentru că un indicator aflat la vreo 4 kilometri ne-a dirijat la stânga, am mers puțin și am ajuns la o bifurcație, cea din dreapta mergea la Hotelul și Plaja Perla, am continuat pe cealaltă mergând 2,5 kilometri pe drum asfaltat, sinuos, drum ce merge prin pădure. Am ajuns la niște indicatoare, era o barieră acum deschisă, se putea parca aici și merge pe un drum neasfaltat circa 1 kilometru pe jos. Noi am continuat cu mașina.

Ne-am oprit la Casa de Bilete, era închisă, era prima săptămână din octombrie, prețurile de vizitare sunt foarte mici, 2 leva pentru adulți, 1 leva pentru copii și pensionari și am început vizita, orarul de vizitare diferind funcție de perioada anului, în extrasezon fiind între orele 9 – 17.

Beglik Tash este un vechi sanctuar tracic format din blocuri monolitice de origine vulcanică, formaţiuni stâncoase ce au fost transformate în muzeu în aer liber, fiecare cu un nume şi un scop bine stabilit în ritualurile păgâne. Blocurile și-au păstrat caracterul natural, dar au fost mișcate, remodelate și decoratate de mâna omului cu simboluri și semne sacre, au fost adaptate și organizate ulterior în acest amplu sanctuar religios.

Se întinde pe 12 hectare și este unul din cele mai vechi sanctuare închinate Cultului Fertilităţii, Zeiţei Mamă şi Zeului Soare din cele descoperite până acum în această regiune.

Se crede că denumirea vine de la „beglik” cum se numea „impozitul pe oi” colectat de Imperiul Otoman până la începutul secolului 20 și „taslar” , cuvânt turcesc ce descrie o zonă alcătuită din pietre mari, dar nu se știe cine și cum le-a pus acolo, nici cine și cum le-a șlefuit, se crede totuși că a fost tribul tracic „skirmiani” , de la care s-au găsit mai multe obiecte de ceramică, unelte și arme, dar nu este dovedit.

Nu se știe nici care este efectul lor asupra omului, unii localnici consideră că este suficient ca cel care merge acolo să-și spună o dorință și dorința i se va împlini, alții sunt siguri că acesta este un loc nenorocit iar cel ce merge acolo s-ar putea să nu se mai întoarcă.

Și noi Am Fost Acolo …, aveam harta printată din țară, am găsit și o hartă expusă acolo, ajunși la Intrarea din sud-vestul Sanctuarului de formă circulară, am pornit pe traseul recomandat, cel în sensul acelor de ceasornic.

M-am îndreptat spre stânca cea mai apropiată, citisem pe AFA review-ul scris de @nicole33, vezi impresii, văzusem și pozele atașate, știam că la fiecare componentă a sanctuarului este o plăcuță informativă, dar surpriză, plăcuțele dispăruseră…. A trebuit să studiez harta, să-mi reamintesc ce citisem în țară, aveam la mine documentația făcută înainte de plecare, vream să știu ce văd, nu-mi place principiul „venit, văzut, pozat, văzut acasă ce-am pozat” , timp aveam….

Patul conjugal, o piatră masivă paralelipipedică de forma unui pat, având şi o „pernă” acoperită de monede, unde se presupune că preoţii şi preotesele realizau ritualul mariajului sacru dintre Zeul Soare şi Zeiţa Mamă, încadrat de două Pietre de sacrificiu, pe care sunt practicate cavități adânci conectate cu jgheaburi pentru lichidele rituale, vin, lapte, ulei de măsline, apă de ploaie, au fost primele văzute. A urmat Tronul, piatra ce avea sculptat în centru forma unui şezut pe care doar preotului rege trac îi era permis să se aşeze în timp ce conducea ceremoniile din sanctuar, dar, după două mii și … sute de ani, ne-am permis să stăm și noi. Lângă el se află Menhir cu Pas spre Soare, o piatră verticală mare rotunjită de om, în vârful căreia este sculptat un „pas divin” lung de 60 centimetri, lat de 34. Un același „pas divin” Pas spre Mama, simetricul lui față de Altar, se află în partea sudică a sanctuarului, la poalele terasei de stâncă, el marcând spațiu sacru, destinat doar celor inițiați să participe la mistere.

Ajungând la Ceasul Astronomic ce îndeplinea rolul de calendar, o formațiune de şaisprezece pietre rotunde şi plate aşezate în jurul unui obelisc, în prezent doar şapte se mai află în poziţia iniţială, am găsit și plăcuța lui informativă, a fost prima și ultima încă existentă, apoi am mers la Labirintul sau Calea Războiului, locul în care au fost descoperite mai multe artefacte militare (arme, scuturi, săgeți, etc.), mai multe stânci de peste 9 metri cu coridoare între ele, trecerea prin acest labirint fiind o încercare a celor neiniţiaţi pentru a-şi dovedi capacitatea spirituală. Am reușit să trec și eu după ce a trecut o turistă bulgară, poate puțin mai tânără decât mine, care mi-a făcut semn și m-a îndemnat să trec și eu. După ce am reușit „să mă inițiez” m-am întrebat ce făceam în urmă cu un an când aveam cu 14 kilograme mai mult??

Am continuat plimbarea spre nord-est, la Oracolul pe care nu l-am întrebat nimic deși aș fi vrut, dar nu știam dacă vorbește româna…. Pe Oracol erau pietre mari cu monede pe ele dar și cu bilețele puse de turiști pentru a le îndeplini dorințele…. Am revenit iar la labirint și ne-am oprit la Apostol Taş sau Mâna lui Dumnezeu, o piatră gigantică de forma unei inimi aşezate invers la baza căreia se afla o deschidere îngustă şi uşor arcuită prin care cei „iniţiaţi” puteau trece în lumea cealaltă. Aș fi încercat și eu să trec în partea cealaltă dar nu cred că aveam loc, cum cred că nu aveam nici prin Peștera Sfântă, o altă piatră gigantică ce cuprinde mai multe coloane și un spațiu plan ce simbolizează pântecele Mamei Natură, din care s-a născut Soarele.

Am mers la Piatra Tăiată, o Felie de Piatră cum mai este numită, pe la Pas spre Mama și am pătruns în Zona Sacră străbătută de multe canale pentru colectarea apei de ploaie și a altor lichide folosite în ritualuri, am trecut pe lângă Pleiadele, găuri configurate precum Constelația cu același nume, ce se umpleau cu ulei care era aprins în scopuri magice și ne-am oprit la Altarul unde se aduceau ofrandele, în principal fructe, pâine şi seminţe, apă, lapte, vin şi ulei de măsline, și, mai rar, erau sacrificate și animale.

Trecuseră aproape două ore de când ne plimbam prin sanctuar, câteva poze de ansamblu, mai multă discuție despre ce să facem în continuare; văzusem principalele componente din sanctur, am fi vrut să mergem la Golful și Biserica Sf. Paraskeva aflată la circa 1,5 kilometri pe potecă, găsisem poteca, este în continuarea drumului ce duce la Oracol dar nu era marcată și să mergem fără marcaj!?!? ... Știam că din biserică au mai rămas doar ruine și o cruce, știam despre golful sălbatic că a fost un port antic, că mai târziu a devenit ascunzătoare pentru pirați.

Am plecat cu mașina pe drumul de întoarcere, am revenit la zona asfaltată, dacă veți merge în continuare circa 1 kilometru veți ajunge la o barieră sudată unde veți lăsa mașina și veți merge tot cam 1 kilometru pe alee până la Plaja Ropotamo (est), la Delta Ropotamo, vărsarea lui Ropotamo în Marea Neagră. Este o zonă foarte frumoasă, azi rezervație naturală, mi-ar fi plăcut să ajung acolo, dar nu am fost pe fază și îmi pare rău! De neratat!

Ne-am întors pe drumul pe care venisem și după vreo zece minute vedeam din mașină, de pe șosea, marea și plaja spre Primorsko, dar nu am mers acolo ci ne-am reîntors și ne-am oprit la podul peste Râul Ropotamo pentru a merge la Debarcaderul Ropotamo. Voiam să facem o plimbare pe râu până la vărsarea lui în mare, sunt vreo 4 kilometri, foarte interesantă, râul fiind sub nivelul mării apa sărată pătrunde în delta lui. Fiind extrasezon debarcaderul era închis, așa că ne-am continuat plimbarea la un alt obiectiv, de unii foarte controversat….

Mai adaug doar că bulgarii sunt mândri de strămoșii lor traci, că în Bulgaria sunt multe vestigii tracice, eu am văzut doar Sanctuarul Beglik Tash și Mormântul Tracic Pomorie, vezi impresii, dar mi-am propus să văd cât mai repede și cât mai multe din vestigiile tracice de acolo.

Mi-a plăcut acest sanctuar, m-am cocoțat pe stâncile lui, am trecut și prin labirint, dacă aș fi vizitat și locul unde marea se contopește cu Râul Ropotamo, era așa de aproape!! …. aș fi avut parte de o ieșire deosebită în natură, sper să placă și cititorilor mei și să ajungă cât mai mulți acolo, merită!!

Cadru natural deosebit, site istoric unic...

Se poate combina cu o drumeție lejeră la Plaja Ropotamo, la Delta Ropotamo dar și cu o plimbare cu barca în sezon pe Râul Ropotamo, prin Delta lui...

---

VIZUALIZĂRI: 2965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI