Simbioza Pestera - Natura

TIPĂREȘTE

Aflandu-ma intru-un minisejur la Bran, am pornit in "drumetie" cu masina spre satul Pestera. Din Bran pe soseaua in directia Pitesti, imediat dupa Moeciu de Jos vedem indicatorul spre Pestera, distanta dintre Bran si Pestera este de maxim 10 km. Soseaua ingusta incepe sa urce destul de abrupt, tranzitam satul Zbarcioara si continuam sa urcam paralel cu paraul care are aceelasi nume, Ca si in tot culoarul Rucar-Bran ocupatia principala din zona este oieritul, asa ca pe alocuri nu putem observa turmele la pasunat. Brusc drumul se plictiseste de asfalt si ne trezim pe un drum pietruit, care continua sa urce vartos, aproape pe furis cu ochii imprastiati in toate directiile, scaldati si rasfatati de privelisti suntem in Pestera. Satucul de intinde de-a lungul drumului si rasfirate ici-colo mai zarim casute mici-mici, parca de papusi, asa cum numai din copilarie imi mai aminteam. Satul in sine nu are nimic spectaculos, spectaculoasa este natura care ne dezvaluie adevarate desfatari ale ochiului si sufletului, privelistile sunt de-a dreptul unice, orizontul deschizandu-se atat dpre Muntii Piatra Craiului cat si spre Bucegi, ne afla poate in inima Parcului National Piatra Craiului. Cuvintele sunt de prisos.

Drumul continua spre satul Magura (un alt satuc uitat de lume), putand inchide un eventual circuit coborand spre Zarnesti. Noi ne oprim aici considerand ca am solicitat destul biata masina. Ne aflam la aprox. 1000m altitudine. Lipit de gardul Pensiunii Pestera se afla un Indicator turistic care ne indruma catre Pestera Liliecilor, probabil ca de aici si numele satului. Urmam poteca si in 5,6 minute de mers cu ochii vraiste de pajisti inflorite, pasuni si vai strajuite de munti, ajungem la intrarea in pestera locuita de cateva specii de lilieci, nu intram dincolo de bolta mare care este un fel de vestibul al intunericului, deoarece fara cizme de cauciuc si sursa puternica de lumina ne -am supune inutil riscului. Datorita scurgerilor de apa de pe peretii pesterii in interior pe alocuri este un strat de argila umeda cleioasa, prin care nu se poate trece prea usor, ca sa nu mai vorbim de micile baltoace. In buna masura pestera probabil ca a fost vandalizata de-a lungul vremii, cand sa scrii Love si sa desenezi cate ceva era in mare voga. Spre ciuda unor astfel de "turisti" noi nu lasam nici gunoaie in urma si nici "desene rupestre", pur si simplu incheiem vizita incognito, asa cum bine ar fi s-o faca toata lumea.

Impresie mai puternica decat aceasta vizita in Satul Pestera nu mi-au lasat-o nici plimbarile prin Moeciu de Sus, spre care drumul nu e groaznic, e catastrofal, nici Cheile Gradistei sau Simon. Dezvoltarea turistica a zonei a dus la aparitia mai multor pensiuni, multe dintre ele incadrandu-se in peisaj "ca nuca in perete", pacat.

Fotografiile atasate deja sunt chiar mai graitoare ca ale mele asa ca.....

---

VIZUALIZĂRI: 2112 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI