O zi de toamna la Padina!

TIPĂREȘTE

Profitând de vremea frumoasa la sfârșit de octombrie, am ales sa ne petrecem o zi la munte, în zona Padina, din Valea Ialomiței. Am cautat pe AFA ultimele impresii despre aceasta locație și am citit materialul postat de traian. leuca. Sincer, nu cred ca se putea descrie mai bine aceasta locație, drept pentru care, timp de o săptămână, am ezitat sa scriu despre experiența mea. Dar, totuși, pentru a confirma frumusețea acestei zone, voi scrie și eu aceste impresii.

Pentru mine, zona Padina reprezinta ceva special, un amestec de amintiri plăcute, cu seri petrecute în căsuțele de lemn care erau amplasate în apropierea cabanei Padina si amintiri neplăcute cu turiști maneliști, cu mormane de gunoaie, de cărămizi sparte, saci de ciment. Din fericire, zona s-a schimbat, cel putin în ceea ce privește curățenia.

Am plecat destul de târziu din Târgoviște, după ora 11, pentru a fi siguri ca vremea la munte este frumoasa. Traseul ales a fost pe DN 71 spre Sinaia, iar după intrarea în județul Prahova, pe DJ 713, cabana Cuibul Dorului către șaua Dichiului, drum asfaltat, dar oficial închis și pe alocuri destul de îngust, cu porțiuni neconsolidate și alunecări de teren pana la noua cabana Dichiu. Aici este o intersecție, în dreapta, drumul asfaltat duce la cabana Piatra Arsa, Babele, iar în stânga o porțiune de drum forestier, ce duce către cabana Zănoaga, pana în apropierea barajului Bolboci.

Barajul este deosebit, fiind realizat din pietre, bolovani, etanșat în partea din amonte cu ciment iar apa lacului are culori deosebite, de la albastru azur, la albastru verzui de iți taie respirația.

Drumul către Padina se continua pe partea dreapta a lacului, cu o porțiune de aproximativ 10 km de drum asfaltat pana la coada lacului sau pe partea stânga, prin fata cabanei Bolboci, pe un drum forestier. Am parcat mașina in zona de camping și am plecat la pas prin pădure pana la Peștera Ialomiței. Liniște, aer curat cu miresme de cetina de brad, apa curata.

Am vizitat peștera, care este iluminata, cu podețe si scări din lemn destul de bine întreținute, un plus pentru administratori, dar foarte alunecoase din cauza umidității foarte ridicate din interior. Va recomand sa parcurgeți toată peștera. Din păcate, la câteva minute după ce am ieșit din peșteră, o turista a alunecat și a fost nevoie de intervenția salvamontiștilor pentru a o evacua și acorda primul ajutor. Un minus pentru turiștii care, dacă ar putea, ar intra cu mașina în peștera sa o viziteze.

Am continuat plimbarea pana la hotelul Peștera, prin fata schitului care s-a dezvoltat... și parca și-a pierdut din destinație, dorind sa devina mai repede o prospera afacere in domeniul hotelier.

Din păcate, mergând mai departe spre vila Ovidiu, o alta deziluzie, muzica se asculta foarte tare, se auzea din apropierea schitului, fapt ce denota o lipsa totala de respect fata de turiști și de munte.

Sper ca dezvoltarea turistica a zonei, nu va duce la pierderea definitiva a farmecului acestei locații.

---

VIZUALIZĂRI: 2967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI