Padina tineretii mele

TIPĂREȘTE

Cabana Padina a fost cabana tineretii mele. Vreo 3 revelioane, de 6-7 ori Pastele, tot la fel si ziua mea de nastere. Dar cum nimic nu mai este cu era inainte, nici la Cabana Padina nu mai vin oamenii care veneau pe acolo. Ca ea, biata, a ramas tot cam asa. Ce mai nopti! Ce mai betii! Ce mai focuri de tabara! Ce mai relaxare, zacand printre branduse, la venirea primaverii!

Eh… la ultimul drum am plecat cu un grup mai mofturos, asa ca am ales Vila Coteanu ca si loc de cazare. Eram la a doua experienta in aceasta vila…. prima oarecum neplacuta: vorbesc cu proprietarul, aranjez vreo 7 camere pentru un Paste… dar imi zice obligatoriu cu masa. Acum, ca nu mai eram tinerii care sa caram dupa noi tone de conserve, zic ok. Si incepe sa ma omoare cu telefoanele. Cati pui sa ia, citi miei, cite rosii…. Pffff… acum na, noi multi, pretentii multe. Unul nu vrea miel, alta nu mananca drob… Pina la urma, spre norocul nostru, il conving pe om ca mancam la el si sa ia ce vrea el ca vedem noi ce si cum. Prima seara, prima teapa. Enorm de scump. Si servite toate ca la animalele alea de se taie de Craciun. Iese cam cu cearta, renuntam sa mai mancam acolo dar suntem obligati sa luam masa din noaptea de Paste… Decat sa dormim in omatul moale, batem palma. Platourile, exagerat de scumpe, contineau minimul necesar supravietuirii. Ni s-a dat si o tuica si un vin ce ce au ramas pe masa. Si uite-ne mai tot timpul la Padina sa mancam ciorbita aia buna, buna, buna si mancarurile de acolo.

In fine... aia a fost experienta de Paste... care nu s-a mai repetat a doua oara. Doar ca intr-o seara, rupti de oboseala, nu am mai mers la Cabana Padina si am comandat mamaliguta cu branza si smantana. Mamaliguta da…restul pentru culoare. Pretul din nou...exagerat.

In rest camerele ok, raportate la preturi. Cald de dormeam cu geamul deschis. Nu aveam voie sa stam prea mult in sala de mese…dar pentru asta aveam la indemana sala de mese de la Padina.

Si pedeapsa pentru ca nu am mancat acolo a fost ca ne-am trezit ca nu mai avem unde dormi in week-end ca cica ne anuntase la un moment dat (cu siguranta nu pe noi) ca are cabana ocupata cu niste petrecareti. Asa ca, fara sa mai insistam si sa ne mai injuram, ne-am carat "sacosele" la Cabana Diana. Si aici era pentru a doua oara cand ma cazam. Tot cu peripetii prima cazare, la fel si asta. Cabana e cabana. Nu te astepti la prea mult…decat la un somn linistit. Eh... pe ala nu l-am avut. In week-end la Diana vin toti manelistii din zona pentru un gratar mic. Si pune-te pe muzica si mici. Asta nu e nimic. Numai ca daca, de pe la 12/1 noaptea nu vrei sa bei cu ei, iese cu bataie. Noi am scapat si prima si a doua oara. Altii cica nu. Am scapat ca am mers …. la Padina. Am stat acolo, in sala de mese, si am papat ciorbita aia buna, buna, buna. In rest, la Cabana Diana, exista atunci tanti Florica ce te scotea din orice belea…o oala, un castron, o mamaliga, o branza de la ciobani… Camere de 2 paturi cu un TV care nu merge niciodata. Baie la comun, dar este apa calda mereu. Baia la comun consta intr-un singur dus la care se sta la rand, dar odata ajuns inauntru, nu te deranjeaza nimeni.

In imediata apropiere mai exista Hotel Pestera, destul de cochet, cu piscine, sala de fitness, SPA…si preturi pe masura. Nu pot spune mai multe pentru ca nu le-am vizitat decat restaurantul.

V-as recomanda cortul, pentru ca Padina beneficiaza de o frumoasa pajiste pentru campare, pe malul raului Ialomita. Numai ca s-au cam inmultit ursii pe acolo si nu vreau sa ma simt eu vinovat daca va intoarceti fara cort de acolo. Si nici nu vreau sa dau idei celor ce vor sa scape de consoarte…

Ideea acestui review era de fapt sa va spun ce puteti face in Padina si mai putin despre locurile de cazare pentru ca ele sunt in continua schimbare. Citeam de curand ultimele impresii despre Vila Coteanu si am aflat ca nici camerele nu mai sunt calduroase si comode. Nici tanti Florica nu stiu daca mai este la Cabana Diana. Manelisti, in schimb, stiu sigur ca inca mai vin la sfarsitul saptamanii. Si sunt prieteni cu patronul si nu ai ce reclamatii sa faci.

In Padina se poate ajunge cu telecabina Busteni- Babele -Pestera (27 ron urcarea la Babele, 13 ron/coborarea din Babele la Pestera). Dar recomand sa coborati pe jos pentru ca traseul este frumos si usor (cam 1 ¼ ore.). De asemenea, se poate ajunge cu maşina din Moroeni (exista indicatoare catre Hotel Peştera). De la Sanatoriul Moroeni sunt aproximativ 30 km de drum forestier.

Alegerea cazarii va apartine in totalitate. Dar cand va saturati de conserve, nu uitati de ciorba aia buna, buna, buna de la Padina.

La scurta distanta se afla Pestera Ialomicioara, amenajata pentru vizitare. Puteti aprinde o lumanare la biserica de la intrare si apoi sa vizitati pestera. Sau invers. Pestera este amplasata la 1660 m, in muntele Batrana, la 10 km de izvoarele raului Ialomita, cu o lungime totala de 400m si o diferenta de nivel de 60 m. La intrare in pestera se afla Grota lui Mihnea Voda cel Rau, lunga de 115m, urmeaza Grota lui decebal (unde s-ar fi ascuns candva acesta), Grota Sfanta Maria, LA Raspantie, La Lacuri, Grota Ursilor (unde se pot vedea inca schelete de urs Spelacus, Fundul Pesterii, Galeria Apelor si Altarul

Drumul pana la telecabina sau pana la Hotel Pestera este foarte frumos (aprox. 10 min) si trece pe langa un schit in care nu am avut ocazia sa intru niciodata. Dar am aflat ca va puteti caza si aici.

In partea opusa pesterii si schitului se afla Lacul Bolboci. Pana la lac se poate face o plimbare lejera. Insa pina la Cabana Bolboci se merge cam 1 ½ - 2 ore pe drum forestier. (ce mai amintiri frumoase si de la aceasta cabana!!)

Cei puturosi se pot relaxa in pajiste, pe paturica, se pot bucura de aerul curat si de frumusetea locului. Restul…la drum.

Un traseu ce nu trebuie ratat este Padina – Babele – Crucea Eroilor - Vf. Omu – Padina. Un traseu nu foarte greu pentru cei cu bocanci si cu minime drumetii la activ.

Ca sa nu va obositi din prima, recomand o urcare la Babele cu telecabina. Cei ce vor sa parcurga traseul pe jos vor urma semnul cruce albastră timp de 1¾ - 2 ore. Odata ajunsi aici nu va repeziti sa serviti masa la cabana pentru ca traseul cu burta plina nu e indicat. Hai, fie, un ceai, un suc si obligatoriu aprovizionarea cu apa. Poze, poze, poze…. Drumul catre Cruce este destul de bine marcat si imposibil de ratat, iar ca timp, undeva la 1 ora. Un traseu spectaculos, iar privelistea de la Crucea Eroilor catre Valea Prahovei merita tot efortul.

De fapt care efort? Ca de abia de aici incepe…urcusul catre Vf. Omu. Timp de mers 2 – 2 ½ ore. O minunatie de drum. Sa va ajute si vremea ca sa reusiti sa faceti cele mai frumoase poze. La Cabana Omu exista personal “de munte” care va va trata cu respect. Tinand cont ca aici totul se aduce cu magarul (sau in brate), preturile sunt un pic mai mari. Nu este o idee grozava sa va ganditi sa inoptati aici. Nu, nu pentru ca nu o sa fiti tratati cum se cuvine. Din contra... noptile dormite la Omu nu am sa le uit niciodata. Si nici apusurile vazute de deasupra norilor. Doar ca aici exista priciuri. Adica trebuia sa aveti dupa voi sacul de dormit ca sa puteti intra si voi in gramada celor care au ales sa doarma aici... Dupa odihna si poze multe e timpul sa incepeti coborarea catre Padina: banda albastra, timp 2 – 2 ½ ore. Se coboara printre Valea Cerbului şi Valea Obârşia Ialomiţei. Se trece pe langa un frumos bloc de calcare - Mecetul Turcesc - si se poate face un popas la Cascada Obarsiei. Se coboara printre stanci şi bolovanis, iar la un moment dat exista si lanturi pentru sustinere. Dar traseul de coborare nu este periculos, daca exista atentie, si este spectaculos. In ultima parte se intra in pajiste si se merge, pe langa Hotel Pestera, pana in Padina.

La plecare va recomand un alt traseu foarte frumos: Padina- Piatra Arsa –Poiana Stanii –Sinaia.

De la Padina se urca pe traseul cu banda albastra din spatele Hotelului Pestera. Pina in Piatra Arsa aveti de mers aprox. 2 ½ ore. Se urca, se coboara, se merge drept. Prin paduri si pasuni. Belvederile sunt foarte frumoase si va asigur ca nu este deloc un traseu greu. La Piatra Arsa se poate ajunge si urcand cu telecabina in Babele si de acolo, pe platou, mers drept pana la Piatra Arsa. Dar o sa pierdeti farmecul celuilalt traseu. La Piatra Arsa se poate servi o masa sau se poate bea un ceai. De aici se urmeaza tot banda albastra, iar pana in Sinaia mai aveti de mers aproape 3 ore. La coborarea catre Poiana Stanii o sa admirati Castelul Peles de la inaltime. Drumul se sfarseste in strada Furnica din Sinaia. Pina la gara mai aveti cca. 30 de minute.

Fie ca alegeti un traseu, fie ca mergeti pentru relaxare, va recomand tuturor cateva zile in Padina. Recunosc ca si eu m-am puturosit si-mi place mai mult sa ‘ma dau cu avionul”, dar trebuie sa nu uitam ca avem o tara incredibil de frumoasa.

Si o sa imi dati perfecta dreptate daca va uitati la pozele atasate acestui review. Pentru cei care doresc alte informatii sau numere de telefon de la cabane (cred ca inca mai sunt actuale), va stau la dispozitie.

---

VIZUALIZĂRI: 8651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI