GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDragi cavaleri ai mesei rotunde, luati loc va rog si ascultati povestea vinului vrancean. Vrancea e-un tinut de legenda in care-n loc de iarba creste a vieţii viţă, a carei licoare ne deapana pe-ndelete o altfel de balada decat cea trista, cea a ciobanasului vrancean din celebra Moriţă. De-a lungul vremilor, se pare ca “vinul” nu “codrul” a fost frate cu romanul, el ne-a alinat mereu durerea si ne-a ridicat de la pamant de-atatea ori moralul zdrobit de talpa cupizilor cotropitori cu ganduri negre si ochi sfidatori. Licoarea lui Bachus a nascut idei, filozofii, povesti, cantece si averi, caci "in vino veritas! ", hei, unde plecati? ca-n damigene inca mai e destul tulburel si-n ea, inca multe povesti de dor au mai ramas...
Am trait si eu o vreme in Moldova, am cunoscut-o bine, din Nord, din Botosani, de-acolo de unde Crivatul intra “si-o mangaia” cu biciul si pana unde blestemul lui se mai domolea, adica-n Vrancea, unde se termina supliciul.
In week-end-ul trecut, am fost intr-una din cele mai vestite podgorii din cel mai “seismic” judet al tarii. La Panciu, adica pe-acolo pe unde trece si vestitul “drum vrancean al vinului” (Odobesti-Cotesti-Panciu). Vrancea este judetul cu cea mai mare suprafaţă cultivata cu viţă de vie, peste 27.500 de hectare, adica 10% din suprafata viticola a României. Judetul este un „nambăruan” nu numai ca suprafaţă cultivata cu vie dar şi la productia de struguri. Podgoriile din Panciu, Coteşti si Odobeşti sunt imense, ele insumeaza, 9.500,6. 600 si respectiv 7.000 de hectare.
Drumul
Cum se ajunge de la Tg. Mures la Panciu? Greu. Foarte greu, pentru ca micutul orasel de 10.000 de locuitori e ascuns printre nesfarsite podgorii, ca o insula pierduta in mijlocul unui ocean verde, podgorii al caror capat nu-l vezi. Capat care se uneste cu orizontul, sau mai poetic zis, cu albastrul cerului, semn ca si zeilor le place licoarea lui Bachus. Asadar, Panciu nu e situat la „drumul mare”. Pentru a ajunge la acest triumvirat al vinului (Panciu-Cotesti-Odobesti), intre Adjud si Marasesti, in satul Haret, trebuie s-o „cotesti” la dreapta si dupa 8 Km de drum „ca-n palma”, printre vii, pe care poti lasa linistit pe bordul masinii un pahar cu vin, fara sa se rastoarne, ajungi in final la destinatie.
Intrat in Panciu, de pe “aleea castanilor”, (care mie mi-a placut cel mai mult) o cotesti la stanga si ajungi la Odobesti, iar de acolo, ca sa ajungi la Cotesti, n-o mai cotesti nicaieri ci o tii drept inainte. Si-ai parcurs “drumul vinului”, e-un drum ca-n povesti. Daca nu reusesti si te ratacesti, mai intrebi oamenii, sunt binevoitori si onesti.
Dar sa revenim. Plecat asadar din judetul meu (Mures), trec mai intai prin cel al "Cerbului de aur" (Brasov), apoi in cel al “cartofului” (Covasna) si apoi in cel al "vinului" (Vrancea). De la Tg. Mures, pot trece Carpatii prin pasul Bucin sau pasul Oituz, adica pe la Praid-Bucin-Bicaz sau pe la Brasov-Targu Secuiesc-Onesti. Am ales a doua varianta, caci drumul e mai bun si mai scurt, doar 370 Km.
Panciu
La fel ca si-n luna mai, cand am fost in Bucovina, intrarea in Moldova mi se pare triumfala, cu o sumedenie de manastiri ce ma saluta tacute dar impunatoare de la marginea drumului. Cand incep sa le vad, imi dau seama ca-n acel loc, Ardealul s-a terminat si a-nceput Moldova. Am gustat din plin si din nou din ospitalitatea moldava (a “pancenilor si a pancencelor”, oare am zis bine? , ma ajuta cineva?)... sau mai pe scurt, a locuitorilor din Panciu. Romanii sunt cei mai ospitalieri dintre europeni iar moldovenii sunt cei mai ospitalieri dintre romani. Moldovenii te asteapta mereu cu masa pusa si iti mai pun si “in traista”, pentru “acasa”
Orasul nu e cine stie ce. Cateva strazi, cateva magazine, un monument, un parc, o biserica, cateva dispensare, farmacii, un minimarket cu “de toate” si multe blocuri. Insa vinul, ah vinul!... vinul sec si “chihlimbariu” de aici se potriveste de minune cu branzeturile, cu pestii si “fructele de mare” pe care gurmanzii nostri verisori din capatul celalalt al Europei, le servesc aproape la fiecare masa. "Vive l'amitie et la gastro-fraternite franco-roumaine! ". Cum o rupeti cu franceza? Incercam, o infratire cultural-culinara intre vinul nostru si branza lor, o infratire gen “Panciu-Paris”, sa zicem? ... Sau alegem un oras francez mai ca lumea, pe masura vinului vrancean?
Barfa din Panciu
Daca prin Covasna am vazut roabe pline cu saci de cartofi in fata caselor, in Vrancea ma asteptam sa vad “la sosea”, zeci de ladite cu struguri si butelii de vin. Dar n-am vazut. De ce? Pentru ca aproape 90% din podgoriile “drumului vinului” sunt private si productia de struguri e ante-contractata. Deci ea se incarca in TIR-uri si vagoane si pleaca. Uneori doar pentru a “imbucheta” unele vinuri mai slabe calitativ din tarile nordului, lipsite de soare. Adica pentru a transforma vinul lor cu gust de apa, asa ca intr-o magica poveste biblica, in vin adevarat. Cam 10-20% din locuitorii urbei, angrenati in comertul viticol, sunt foarte bogati. Restul sunt saraci sau bugetari. Care e cam tot aia. Senzatia mea, (careia azi i se zice “feeling-ul meu”), a fost ca intelectualii de-aici jinduiesc dupa viata culturala si artistica din Muntenia sau Ardeal. Lucrul acesta l-am auzit si pe la Botosani, Adjud sau Radauti. Cand le vorbeai de Brasov, Cluj sau Sibiu, feţele lor se inseninau pentru o vreme. Apoi, cand realizau ca, poate, nu vor ajunge acolo niciodata, se intristau. Viata citadina din cele 3 “orase-podgorii” amintite, e cam anemica. Supermarketuri sau hoteluri? N-am vazut. Spatii de agrement sau biblioteci? Prea putine. Terase insa gasesti destule. Pe-aici, aproape toata lumea sta “pe internet, televizor” sau “vorbeste la telefon”. Se mai viziteaza unii pe altii pana se plictisesc. Am vrut sa "urc" la Soveja, o vestita statiune balneara a unor vremi demult apuse, statiune inconjurata de un peisaj mirific, acolo unde aerul are cel mai mare grad de ionizare din tara, (dupa Baile Herculane). dar drumul pana sus e dificil, “in reconstructie” iar cele 2 hoteluri de cura sunt cam triste si paraginite.
In loc de final
Pe vremuri, vinul se imbutelia in sticle, astazi in “pet”-uri. Plasticul rezista sute de ani si buteliile rezista si la cutremure de peste 7 grade pe scara Richter. Podgoriile stau deasupra unei bombe cu ceas. Localnicii zic ca intr-o zi, totul, ar putea sa dispara de pe-aici, din “tinutul vinului”, in afara de vin, care trebuie salvat. Asta e comoara lor cea mai de pret. In centrul urbei e-o statuie si-un tun vechi ce preamaresc vitejia locuitorilor din Panciu din primul razboi mondial. Amintiti-va ca Moldova n-a fost niciodata sub cizma cuiva... Tatari, turci, poloni, sau alte tari ale batranului nostru continent, s-au aplecat in fata darzeniei vrancenilor. Daca veti strabate vreodata aceasta mare fara valuri dintre Panciu, Cotesti si Odobesti, nu veti vedea decat trei culori... verde, verde si iar verde. Pe acest pamant se poate cultiva aproape orice fruct. Veti simti asa, deodata, pentru el, un sentiment ales. De ce? Pentru ca de sute de ani, el nu conteneste sa ne ofere tot ce are el mai bun. E-un pamant care, la nevoie, te face sa sari din transee si sa strapungi tancurile inamice cu baioneta...
Acest lucru, se pare ca pe-aici, s-a mai intamplat...
@Web, te rog clipul https://www.youtube.com/watch?v=rI2AsW4ssF0
Trimis de dorgo in 23.09.14 22:07:31
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PANCIU & MĂRĂȘEȘTI.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)
Rog așteptați...
Impresionanta descriere! Imi aminteste de copilaria mea printre randurile de vie, cu struguri in parg si de mirosul intepator al mustului... Nu toti reusesc sa te faca "sa vezi" prin cuvintele lor, dar aici nu e cazul. Dimpotriva: parca am fost acolo cu voi pe stradutele panciului... FElicitari. Mi-a mers la inima...
@arru: mersi pentru aprecieri, am incercat sa descriu atmosfera unui orasel de provincie cu care eu nu ma mai pot obisnui (mai mult de 2-3 zile), am stat 4 sezoane in oraselul in care nici trenul nu mai prea oprea, numit Sovata, care, in afara sezonului estival scurt, intra, o lunga perioada, in letargie.
De plictiseala, imi venea sa m-arunc in lacul Ursu, dar ar fi fost degeaba pentru ca apa sarata, te scoate repede la suprafata.
Prin venele mele circula orasul, galagia lui cotidiana, smogul, sirenele ambulantelor si coloana de 2 Km pe care o strabat in fiecare dimineata cu masina pana la servici. Daca nu le am pe toate acestea langa mine, incep sa ma simt rau.
Toparceanu a surpins cel mai bine aceast sentiment al izolarii in "Tristeti provinciale" youtube iar eu am incercat ceva asemanator cu ani in urma... "Te-am asteptat iubito. Si aseara/In acelasi colt intunecat de gara/In gara fara peron si fara calatori/Te-am asteptat asa, pana-n zori/Trenul pe-aici de mult nu mai opreste/Nici cantonierul nu mai da pe-aici/Printre linii, linistita, iarba creste/In canton apar tufe inalte de urzici/Iar langa ele, musuroaie de furnici/In aceasta gara mica, fara calatori/Doar amintirea ta, mai calatoreste"
Foarte bun review. Îmi aduce aminte de vacanţele lungi pe care le petreceam la Odobeşti la naşii mei. Pe atunci orăşelul era plin de viaţă, exista o societate a protipendadei; doctor, profesori, judecător care se întâlnea săptămânal prin rotaţie, la via fiecăruia dintre ei. Aveau vii mici de până în 10 ha dar suficiente ca în anii buni să tragă iarna la Athenee Palace sau să meargă chiar la Paris. În anii cu secetă făceau credite şi naşa îşi amaneta bijuteriile. Pe naş l-au ridicat că nu voia să-şi dea via la colectivă. L-au ţinut câteva luni şi când au văzut că nu mai are mult, i-au dat drumul să moară acasă, ceeace s-a şi întâmplat după o săptămână. Naşa a dat via şi a plecat din Odobeşti. Am trecut pe acolo după vreo 20 de ani. Conacul era transformat în clădire administrativă, livada era în paragină. Dispăruse farmecul.
Draga domnule Dorgo, draga cavaler al mesei rotunde
ne-ai transpus foarte reusit printre viile vrancene si imi vine sa sorb un must...
multumim
@dorgo: Deci pe la Panciu ai umblat cât ai lipsit de pe aici. Te-ai pierdut printre rândurile de vie, ai uitat să mai ieşi din beci şi... ce să mai... ? Ai uitat cu totul de noi!
De struguri ai amintit, de vin de asemenea (chiar ni le-ai arătat în poze), dar de must nu ne spui nimic? A trecut vremea lui sau nu te-a preocupat subiectul? Măcar pentru noi, ăştia care nu ne dăm în vânt după licoarea lui Bachus în forma ei "maturizată", spune! Aveau vrâncenii de la Panciu must şi pentru muritorii de rând sau s-au specializat în export? Mai puţină muncă, mai puţin spaţiu pentru depozitare...
@iulianic: au fost odata, ca-n povesti, multe mustarii prin oboarele din Bucuresti, must adus tocmai de la Panciu, Cotesti si Odobesti, lichid dulce si divin, care dupa cateva zile se preschimba in vin. Azi, mustul, avand o viata mai scurta, cred ca nu mai renteaza, se vinde tot mai rar, in detrimentul vinului, care e mai diversificat si mai longeviv...
Eu insa mai simt parca si azi, gustul lui dulce, cel acid al sifoanelor, cel sec al nautului prajit si mirosul proaspat de lipii, ce se vindeau in pravalioarele de pe langa podul Grand, cand eram copii...
Nu credeam ca am sa fiu atat de captivata de un asemenea review +comentariile aferente, in legatura cu o zona mai putin cunoscuta a tarii!... iar fotografiile sunt mai mult decat sugestive! felicitari tuturor!
Nu aveam cum să lipsesc eu de la un review despre județul Vrancea, nu se poate să lipsească miercurea din post, așa-i?
Se pare că ați fost încântat despre Vrancea, ceea ce ar trebui să mă bucure. Mai ales că nu ați vizitat ceva anume ci doar v-ați plimbat prin zonă.
Chestia cu ”Drumul vinului ” e destul de comună și prin județul Prahova am văzut așa ceva.
În Vrancea, din păcate, marea majoritate a populației care cultivă vița de vie nu mai vede vinul altfel decât ca pe o afacere, de aici și cantitățile imense de vin contrafăcut, ale căruie efecte se întorc tocmai împotriva celor care l-au promovat:lumea-și pierde încrederea și nu mai cumpără și atunci, ăștia de trucat, nu mai pot să-și vândă nici vinul adevărat.
Spun însă, cu mâna pe inimă, Vrancea nu este un județ trist, chiar dacă, dpdv cultural, nu ne putem compara cu marile orașe ale țării. Poate că veselia asta e dată de lichidul care ne-a făcut celebri, ca județ. 
Dacă o să mai treceți prin Vrancea v-aș recomanda zona Sovejei, e mai aprooape de spiritul vrâncenesc, Lepșa e un amalgam de construcții, care de care mai kitchoase, care atestă potența financiară a ălora de și-au trântit căsoaia!
O plimbare tare frumoasă este să treceți Coașa, de la Soveja spre Lepșa, pe vechiul drum. De la inundațiile din 2005 drumul este stricat, dar, cu atenție, se poate trece lejer. Peisajul este foarte frumos, nu veți regreta drumul!
Cu stimă!
@căpcă1 - multumesc de info, la primavara am de gand sa ajung la Soveja, poate se mai repara si drumul, acuma zbor spre festivalul sarmalelor de la Praid, mai ales c-a rasarit si soarele... (din pacate aceste review-uri n-au priza la public, nici nu sunt punctate, fiind de importanta turistica minora, dar au priza la stomac, mmm...) si, daca am noroc, tot azi, ajung si la cel al baloanelor cu aer cald de la Campu Cetatii... in Tg. Mures e acum si festivalul fimului, 3 zile acces gratuiu in diferite sali si teatre de vara, nu stii ce s-alegi, ... Sibiul are insa mai multe mainifestari de acest gen decat noi... pe-aici nu ne plictisim decat iarna... dar iarna, avem noroc cu AFA...
@dorgo -
Ma uit la poza 15 si imi dau seama ca urmeaza review-ri valuri, valuri!
Nu veneam cu acest ecou, dar e musai sa-ti dau un sfat: vinul bun nu se tine in PET-uri, ci in sticla de sticla. Asa ca ia masuri pana nu e prea tarziu. Sau bea-l!
Si daca tot zici c-o sa mai treci prin zona, data viitoare neaparat sa vizitezi beciul domnesc. Este locul in care se zamisleste Vinul Spumant de Panciu, adica celebra sampanie. Beciul se afla la o adancime de 24 metri, ceea ce-i asigura o temperatura constanta, atat vara, cat si iarna. Galeria principala are o lungime de 500 metri, perpendicular pe aceasta fiind 36 de galerii secundare, lungimea totala a galeriilor vechi fiind de 3000 metri. Acum vreo 30 de ani au fost adusi mineri din Gorj care au sapat inca 3000 metri de galerii, lungimea totala fiind in prezent de 6000 metri.
Beciul domnesc are o vechime de cca 400 de ani si a fost folosit pentru invechirea vinurilor inca de pe la anul 1600. Pe la 1700 acolo isi tinea vinul logofatul Miron Costin. Putini stiu ca toata zona Vrancei era impanzita de hrube si galerii, multe dintre ele fiind folosite pentru a evita vama dintre Moldova si Tara Romaneasca, adica pentru a trece clandestin marfuri intre cele doua tari surori.
Cand am vizitat eu beciul domnesc (acum vreo 15 ani), acolo erau depozitate 2 milioane de sticle de sampanie, asezate in rasteluri speciale, pe orizontala si care erau rotite manual, saptamanal.
In partea opusa a orasului Panciu era o alta hruba veche, care era folosita pentru maturarea branzeturilor. Da, exact ca in Franta! Hruba avea o lungime de 300 metri. Nu mai stiu care mai este soarta ei, dar am inteles ca s-a ales praful!
De la Panciu poti ajunge rapid la Soveja. Neaparat sa te opresti in Campuri la casa lui Mos Ion Roata. Este pe mana stanga, daca imi amintesc bine.
Nu stiu de unde ai scos tu chestia cu
”Soveja, o vestita statiune balneara a unor vremi demult apuse, statiune inconjurata de un peisaj mirific, acolo unde aerul are cel mai mare grad de ionizare din tara, (dupa Baile Herculane).
Din cate stiu eu, Soveja nu este cunoscuta pentru "ionizare" ci pentru ca este localitatea cu cel mai ozonat aer din Europa. A avut insa nenorocul sa ajunga in patrimoniul Sindicatelor si, bineinteles... s-a ales praful! Daca vei merge in Soveja, nu te caza la hotel (nici nu stiu daca mai exista) si nici la casele de odihna ale sindicatelor, ci la tarani. Te vei simti exceptional.
Ia aminte si la sfatul lui @căpcă1 si, de la Soveja, treci Coașa si ajungi la Lepsa. Neaparat acolo de vazut Cheile Tișiței, pana la cel de-al doilea tunel nemtesc. Dar nu singur, sa nu te manance ursul. Poate te lipesti de un grup de 6-8 persoane, sau poate iti va fi ghid prietenul nostru, @căpcă_unul saitului. 
@motaneata - Acum vreo doi ani, în Republica Moldova, vizitând Cricova - oraşul subteran al vinurilor, mă întrebam cum de nu există aşa ceva şi pe la noi. Cu atâtea podgorii renumite, mi se părea nefiresc să nu avem şi noi, românii, beciuri de renume.
Iată că acum, după doi ani, am primit indirect şi răspunsul. Avem, dar nu ştim despre ele. Lipsă de promovare? Intenţionată sau nu? Oare acum se mai vizitează beciul domnesc?
În altă ordine de idei, da, îţi aminteşti bine! La Câmpuri, venind dinspre Focşani-Tişiţa, casa lui Moş Ion Roată este pe partea stângă.
Mă bag și eu în această discuție: vinul, în Vrancea, a fost ajutat să-și piardă cultura. Legile sunt date în disprețul vinului adevărat, șampania dr. Pușcă a fost falimentată, intdnționat. Tatăl unui fost ministru al comunicațiilor și, mai târziu, al internelor, a avut intres să -și vândă, numai el, poșirca. Banii astfel rezultați s-au dus la ce partid a trebuit... hei, potoliți-vă. hai să vorbim despre Moș Ion Roată, deși, ciudat moș, de câte ori am fost la el nu l-am găsit niciodată acasă!
@motaneata - scuza-ma amice ca-ti raspund doar acum, dar am fost asaltatat, sufocat, zdrobit, concasat de zeci de interviuri despre sarmalele de la Praid, la BBC, Euronews, Discovery Channel, Magyar Duna Televizio si la Radio Erevan... da! ai dreptata, Soveja e cea mai ozonata nu ionizata statiune din lume, la fel precum si cascada Bigar e cea mai frumoasa cascada din lume...
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Descoperă zona Mărășești-Panciu» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2022 Hai-hui prin Vrancea. Clubul de Echitație „Caballus” Năruja — scris în 20.02.22 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Călător prin țara mea: Centrul de echitație ”Caballus” Năruja, Vrancea — scris în 17.10.17 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Marasesti - locul istoric unde nu ai ce face.... — scris în 14.05.17 de codryna din SECTOR 6 - BUCURESTI - nu recomandă
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată