Pe urmele printesei Sissi de la Bad Ischl la Hallstatt — partea a doua

TIPĂREȘTE

Asadar dragii mei, ne aflam in Hallstatt, Austria in ultima zi a anului, cuceriti deja de imprejurimi, liniste, atmosfera, zapada, tot.

Pentru seara de revelion nu aveam nimic aranjat, mai ales ca din experientele anilor anteriori stiam ca in zona de vest se sarbatoreste cu preponderenta Craciunul, asa ca am plecat prin pitorescul orasel sa cautam o carciuma ceva care sa fie deschisa si sa ofere un meniu de revelion.

Am urcat agale pe stradutele inguste si la un moment dat ne-a sarit in ochi o carciumioara imbracata complet in verde (nu stiu ce planta se mentine verde la ei), cu mult lemn cu un nume clasic austriac Gasthof Zauner (vezi poza). La intrare ne-a intampinat un miros specific de bere amestecat cu strudel si cu cu snitel si cu... intelegeti voi, mirosul ala austriac specific. Clar am rezervat aici si am revenit seara, fac paralela mai rapida ca sa nu salivati prea mult cu gandul la snittzel :)).

Seara ca toti romanii neaosi ne-am pus la haine de gala si am revenit la Zauner ca sa "petrecem". Am pus ghilimele pentru ca in afara de noi 12-13 mai era doar vreo 3 mese ocupate si nicidecum vreo petrecere sau ceva. Intr-un colt cu dezinvoltura cunoscuta doi nemti probabil sarbatoreau de zor sarutandu-se in ciuda varstei destul de inaintate, dar de suntem romani si suntem plini de idei preconcepute :))

Am comandat niste portii de gratar mixt cu diverse care au costat 10 euro portia, doar ca portia cred ca era cam pentru 4 persoane (vezi poza), dar nu ne plangem noi romanii de apetit. Atmosfera luminata de niste becuri inserate in lampi clasice, o lumina calda cu mult lemn cu multe lucruri vechi atarnate pe pereti, intim.

La miezul noptii am ciocnit sampanie, ne-am pupat si am plecat, oarecum surprinsi de linistea locului peste care timpul trecea la fel indiferent de anotimp si data. Era prea frumos si prea incremenit in timp totul.

A doua zi, odihniti fiind ne-am imbarcat in masini si am plecat catre Bad ischl despre care stiam ca a fost locul cel mai indragit de Kaiserina Sissi.

Am ajuns repede, find extrem de aproape si da am intrat brusc in atmosfera regala. Totul, cladirile, magazinele, strazile te lasau cu impresia ca de dupa un colt va aparea caleasca regala si cuplul princiar Sissi-Franz iti va face cu mana. A aparut o caleasca dar pentru turisti cu un calut impodobit si el in haine de gala, insa pana si bradutii impodoboti de pe artera pietonala se simteau printi si parca dansau un val vienez usor Peste tot mirosea a sange albastru si pentru cateva clipe ne-am simtit si noi de rang inalt, pozele vorbesc de la sine. Totul in jur avea un aer princiar, te ducea cu gandul la filmele de capa si spada sau la cei trei muschetari, mintea tesand mii de povesti incalcite de la palat Pentru scurt timp ne-am amintit ca si Romania a avut regi de Hohenzolern

Am parcat si am luat la pas micuta statiune de bai termale, am degustat un Gluh Wein (vin fiert), ne-am pozat in fata cladirilor cu impact istoric, fetele in fata magazinelor de firma, si dupa ce am vizitat parcul, stradutele, cateva magazine, o cofetarie in care ne-am simtit ca la Peles si biserica ne-am retras la masini fara sa probam costumele de baie de care uitasem datorita atmosferei de palat gasita aici in Bad Ischl.

Dupa amiaza am tras o bataie cu zapada proaspat cazuta in curtea din spatele vilei la buza lacului, langa ratele care ne priveau uimite de nebunia noastra, cazand lati de oboseala, fericire, o liniste interioara inexplicabila si cu obrajii imbujorati.

In ziua urmatoare am luat cap compas opusul statiunii Bad Ischl si ne-am dus catre Obertraun cu gandul de merge la renumitele 5 Finger. Initial nu stiam ce inseamna dar ne-am dumirit repede dupa ce am ajuns in Obertraun. ca buni romani ce suntem ne-am facut curaj intai intr-o bodeguta-popicarie cu cate un weiss bier si un schnaps unde functiona o pista de bowling rudimentara facuta complet din lemn, cred ca mai mult era de expozitie. Am luat telecabina si am urcat cat de sus a vrut sa ne duca.

Am ajuns sus pe o nisoare destul de puternica, am continuat sa ne luam curaj din cate un vin fiert si am trait si o faza comica cu unul din prieteni care nestiind nici o alta limba decat cea materna si nervos pe faptul ca tot timpul trebuia sa roage pe altcineva ca sa comande, a urmarit unde mergem sa luam vin fiert si ne-a zis ca se va descurca singur si el sa isi cumpere un vin. Doar ca limba gimnastica nu e apropiata de germana si s-a capatat cu un bol de supa crema calda :))).

Dupa hlizeala de rigoare am iesit la sesiunea de poze ca uitasem schiurile acasa- :))) la magazin, aveam doar paltoanele la noi si cum nu se poate face vreun sport de iarna cu paltonul, am preferat sa facem poze.

Spre dezamagirea noastra renumitul obiectiv 5Finger era inchis dar am pus o poza oferita de cineva pentru a sti cu totii ce am pierdut. Am luat telecabina si am revenit cu "picioarele pe pamant". Obertraun era clar o destinatie de schi cu tot ce ii trebuie.

Ajunsi acasa, ah mi-a scapat chiar ne simteam acasa, am stabilit ca in ziua urmatoare sa mergem in orasul lui Mozart-Salzburg.

Ne-am trezit extrem de veseli si pregatiti sa dam piept cu civilizatia unuia dintre cele mai renumite orase austriece Salzburg. Orasul ne-a intampinat si el in straie de sarbatoare, dar isi pusese haine elegante, nimic chicios, nimic aruncat anapoda, fiecare geam era inconjurat de cate o ghirlanda, fiecare traversare era strajuita de coronite de brad luminate, cavaleri din evul mediu erau in vitrine si ne invitau la un bal mental. De sus de undeva de pe deal trona maiestuoasa cetatea, iar in piata se ridica semet ca o lebada pe un lac limpede catedrala. N-am simtit cand a venit seara, pentru ca timpul avea o cu totul alta dimensiune aici, am realizat doar cand stradutele s-au umplut de mii de beculete albe. Peste tot ne loveam de eleganta, de sarbatoare de liniste de calitatea vietii, era o senzatie de preafericire daca poti spune asa si ne gandeam ca suntem printre acei binecuvantati care pot gusta din aceasta lume diferita. Ne-am plimbat peste tot sus-jos, in catedrala, pe stradute prin tuneluri, ne-am pozat peste tot si am cumparat zeci de suveniruri, apoi cu inima si mintea pline de satisfactie am revenit la masini si inapoi in viluta noastra din Hallstatt-acasa.

Am adormit cred fiecare visandu-se print sau printesa cu muzica vieneza in urechi si cu un zambet larg linistitor pe buze. Hallstatt era in alte vremuri si acolo eram si noi pentru scurt timp.

---

VIZUALIZĂRI: 3420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI