Hallstatt: un colt de poveste pentru iubitorii de basme

TIPĂREȘTE

V-am povestit acum putin timp de excursia in Viena, care s-a ramificat si in inca cateva deplasari cu trenul prin frumoasa Austria.

Una din opriri a fost Hallstatt. Auzisem de acest loc si ma fascina din poze. Parea un loc demn de folosit pe post de studio pentru un film Disney, asa ca nu am ratat ocazia de a-l vizita. Am luat trenul din Viena si in cateva ore am ajuns in gara din Hallstatt, de unde am luat o barcuta tare draguta spre Hallstatt.

Din barcuta am putut admira intreg peisajul, care este absolut superb. Inca de aici am inteles ca acest loc este un colt de poveste.

Nu am fost inspirati, nu ne-am gandit si nu am avut bani cash. Mai exact, am avut 5 euro, iar barcuta pentru amandoi costa 6 euro. Domnul a fost foarte dragut si ne-a permis sa mergem asa, iar la intoarcere i-am platit si restul de 1 euro ramas.

Imediat ce am ajuns in Hallstatt, am fost fascinata de potecutele pietruite, de natura de basm si de cladirile cochete si primitoare. Imaginatia mea a luat-o inainte si deja imi imaginam oameni imbracati in costume si rochii, plimbandu-se pe stradutele deloc incapatoare insa bogate in farmec. Am avut, ce-i drept, noroc si de vreme foarte buna. Desi era racoare, era suportabi iar razele de soare ne-au ajutat sa ne bucuram de fiecare pas.

Cand am ajuns noi, de abia se apucau sa decoreze centrul si sa monteze standurile de Craciun, asa ca nu am prins atmosfera completa de sarbatoare. Insa, Hallstatt nu are nevoie de decoratiuni pentru a insufla spiritul pasnic al sarbatorilor.

Pentru ca dupa o ora de plimbare prin Hallstatt ni s-a facut foame si nu am vrut sa mergem la un restaurant (erau doar vreo 3 deschise si, pareau prea pretentioase pentru pofta noastra simpla de o gustare), asa ca am mancat in aer liber, la un stand de cafea, ceai, ciocolata calda, cartofi prajiti, hot dogs (mai bine zis wurts) si alte astfel de gustari.

Dupa ce am mancat si ne-am relaxat putin, am luat-o la pas in continuare pentru a descoperi tot ce se poate. Stradutele pietruite urca de-a lungl golfuletului, iar privelistea este superba. Aerul corect, soarele, linistea si natura se impletesc perfect.

Daca tot am ajuns aici, am mers si la mina de sare, celebra in Europa. Recunosc, eu nu auzisem de ea pana atunci, nu ma interesasem, si nu eram prea incantata sa o vizitez. Sunt si putin claustrofoba, asa ca nu mi se parea tocmai o activitate frumoasa.

Dar, ce as mai fi regretat daca nu mergeam! Turul in mina a fost unul plin de poveste, de adrenalina (pentru mine, da, se poate considera adrenalina) de informatii utile si distractie. Tot circuitul este facut cu foarte mult cap, primesti multe informatii iar totul este prezentat astfel incat oricine sa se simta bine.

Intrarea se face printr-un tunel lung si ingust, iar coborarile se fac pe sistemul: ne dam pe topogan! Veti vedea in poze la ce ma refer.

Am fost echipati in prealabil cu jacheta si pantaloni pe care le-am imbracat peste hainele noastre pentru a ne proteja de praf, dar si pentru a nu ne trezi cu aschii de pe topoganul de lemn infipte in piele (insa, erau atat de bine slefuite, atat de lucioase si alunecoase, ca nu vad cum s-ar fi putut intampla asta).

Biletul a costat aproximativ 34 de euro si credeti-ma, a meritat pe deplin! Cred ca nu m-am distrat asa intr-o excursie niciodata.

Domnul care a tinut turul a fost foarte haios, foarte explicit si foarte de treaba. Si pentru ca in mina se intra in grupuri mici, toata lumea se simte confortabil, toata lumea poate sa vada totul din primul rand, nu te calci in picioare, nu te impingi si nu pierzi nimic.

In mina exista zone speciale pentru informare: o sfera in perete iluminata pe care este proiectat un video ce prezinta cum s-a format sarea si cum a ajuns atat de adanc in pamant; o arcada cu un ecran in mijloc rotund ce prezinta istoria minei; un spectacol de lumini pe lacul din mina absolut fascinant cu istoria minerilor, cum minau si tot asa si multe astfel de activitati.

La iesirea din mina ne-am asezat toti in sir indian pe un trenulet ce ne-a plimbat destul de mult, conducandu-ne inapoi la suprafat intr-un decor demn de Alba ca zapada si cei 7 pitici. A fost o experienta de neuitat!

Dupa mina ne-am reintors in orasel si ne-am oprit la o cafenea care a devenit oficial locul meu preferat. Se numeste Muk's Schmankerl si este foare foarte mic, dar aici va puteti bucura de niste gofre delicioase, de o cafea savuroasa si de un decor absolut deosebit (veti vedea poze).

Apoi, ne-am intors la gara si am luat trenul spre Obertraun unde am fost cazati o noapte.

Daca ajungeti in Austria si aveti posibilitatea, vizitati neaparat Hallstatt si spuneti-mi daca am avut dreptate! Este un loc mic, in care nu ai multe de facut, insa absolut fermecator!

---

VIZUALIZĂRI: 1752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI