O zi, trei obiective - Castelul Bran, Pestera Valea Cetatii, Cetatea Rasnov

TIPĂREȘTE

Stiti cum e cand cauti ceva si dai peste altceva, la fel si eu, cautam pozele despre Lepsa si am dat peste doua randuri de poze, un set fiind reprezentat de pozele facute in noiembrie 2014 cand am fost la Bran-Rasnov.

V-am povestit aici pe scurt despre cazare si pe unde am fost insa din toate pozele facute de mine s-au salvat doar cele atasate, astfel incat obiectivele vizitate au fost mai degraba mentionate.

Imi parea rau deoarece locurile vizitate fusesera foarte frumoase si credeam ca am pierdut pozele. Asadar putin mai pe larg aniversarea de 8 Noiembrie cu vizitarea Castelului Bran, Cetatii Rasnov si Pestera Cetatuia.

Castelul Bran este primul obiectiv pe care l-am vizitat in acel weekend (el fusese principalul obiectiv de vizitat stabilit de acasa, in rest vedeam ce se mai poate). Primul lucru care te izbeste insa dupa ce gasesti greu si scump un loc de parcare este zona tarabelor cu produse mai mult sau mai putin autentice, si din inghesuiala din care cu greu iti faci loc sa mergi spre castel.

Cand in sfarsit ai trecut nu poti decat sa te bucuri de peisajul pe care il intalnesti. Despre castel s-au scris multe insa unul dintre locurile de unde va puteti lua informatiile oficiale este castelulbran.ro/index.html

De aici aflam ca in 1377 Ludovic I de Anjou emite un act prin care se acorda locuitorilor Brasovului privilegiul de a-si construi un castel. Astfel este ridicat Castelul Bran numit initial de fiecare entitate altfel, in limba lui materna.

Momentul 1918 cand Transilvania a devenit parte a Romaniei Mari a insemnat un moment de cotitura astfel incat la 1 Decembrie 1920 Castelul Bran este daruit Reginei Maria in semn de apreciere a acesteia ca "o mare regină, răspândindu-şi binecuvântarea oriunde ar merge şi cucerind, astfel, cu un avânt irezistibil, inimile tuturor locuitorilor ţării", castelul devenind resedinta favorite a Reginei Maria.

Asadar pornim pe alei spre castel si in peisajul frumos al toamnei, intr-o zi placuta (chiar daca aglomerata fiind sambata) dupa ce am trecut de bazar o casa cu acoperis verde ne ia ochii. Mie recunosc cinstit imi place toamna (acum nu stiu cat este de adevarat sau sunt basme dar se spune ca iti place anotimpul in care esti nascut). Am aflat ca aceea este Casuta de Ceai, locul in care Regina Maria petrecea momente mai putin protocolare.

Am ajuns si la castel, aici o alta poveste, daca in alte locuri am gasit indicatii privind sensul in care sa vizitezi locurile aici mergi dupa simturile tale sau te iei dupa ceilalti, ca sa nu mai spunem de faptul ca aceste camere (destul de micute) sunt ca un labirint. Sau am mai intalnit si situatia amuzanta in care spatiul ingust si scara incomoda au facut-o pe mama sa se opreasca de a urca spre o anume camera si surpriza noastra a fost sa o regasim mai apoi in acea camera asta deoarece una dintre persoanele care supravegheau locul i-a permis accesul printr-un spatiu mai generos.

Rand pe rand insa treci prin diverse camera care au avut diferite destinatii (dormitoare, camere de zi, birouri, biblioteci) regasindu-se aici diferite piese de mobilier, chiar si tinute care au apartinut reginei si totul este prezentat cat se poate de atragator. Chiar daca nu toate obiectele sunt originale s-a avut in vedere ca in fiecare loc lucrurile achizitionate datand din aceeasi epoca sa para a fi avea legatura cu cele originale.

Si uite asa ca intr-un labirint, am urcat si am coborat, admirand rand pe rand camerele si acolo unde se putea si exteriorul, am urcat si pe scara secreta care facea legatura intre etajul I si III descoperita in timpul lucrarilor de reamenajare, o sa vedeti in poze ce am vazut.

De aici am plecat spre Cetatea Rasnov insa cu ochii in toate directiile si mai putin in cea corecta am depasit Cetatea Rasnov si am ajuns astfel ceva mai in fata dand insa peste un alt obiectiv Pestare Valea Cetatii, obiectiv pe care l-am vizitat cu mare drag, insa fara mama asta deoarece nu i s-a parut potrivit drumul si a ramas sa ne astepte. Dar sa nu credeti ca a stat de pomana, s-a conversat cu o doamna care avea la vanzare diferite produse, la final s-au despartit prietene iar noi ne-am ales (contra cost normal) cu vreo 2 borcanele de dulceata (nu mai stiu insa de care era)

Aici aflam si ca avem de mers cam 600 m (in opinia lor cam 8 minute) insa pe un drum usor in panta si pietros. Baietii au ales sa mearga in paralel cu drumul, prin padure pe o poteca oarecum amenajata si chiar daca parea ca este mai greoi cred ca afost mai placut. Eu aveam incaltari sport dar cu talpa subtire si simteam fiecare piatra prin talpa si nu au fost doar 8 minute deoarece drumul este usor in panta.

Am ajuns si la intrarea in pestera, unde se intra la fiecare 30 minute, temperatura in interior aproximativ 10 grade. Nu mai stiu cat a fost biletul de intrare insa cum au trecut 2 ani poate ca s-au mai schimbat preturile. Daca insa pierdeai intrarea si mai erai si cu copii puteai sa-i dai cu tiroliana. Ce-i drept mi s-a parut o distractie cam scumpa (10 lei – aici am tinut minte pentru ca mi s-a parut cam mult).

Am fost condusi de un tanar ghid care cu ajutorul microfonului ne prezenta ce aveam sa vedem. In primul rand ama aflat ca este o pestera descoperita destul de recent (dupa al Doilea Razboi Mondial) si pentru buna protectie exista usi metalice cu scopul de a mentine temperature constatnta in jurul valorii de 10 grade.

Traseul este si el unul definit si am admirat stalactite si stalagmite (nici acum nu stiu cum sa le retin care cum sunt). Nu are rost sa povestesc traseul el se va vedea destul de bine in poze (oarecum) ins ace vreau sa subliniez este ca daca in unele locuri mai trebuia sa lasi capul in jos ca sa treci, sau cu ajutorul unor scari trceai de anumite denivelari am avut intr-un loc (cred ca ales intentionat pentru a sublinia acel loc) un spatiu foarte larg si asa cum arata m-am simtit pentru cateva momente ca in filmul “O calatorie spre Centrul Pamantului”.

In aceasta sala mare ghidul ne-a rugat ca pentru cateva momente sa tacem si am avut parte de cel mai minunat moment din viata mea cand departe de exterior isi auzeai interiorul. Din cauza linistii care cuprinsese locul aveai senzatia ca-ti tiuie urechile.

Si tot aici este amenajata o mica scena si ghidul fara a mai vorbi la microfon a demonstrat acustica acelui loc in care ne-a spus ca periodic au loc concerte cu cate 4 instrumentisti de regula si un numar limitat de spectatori. Cred ca mi-ar placea sa ascult un astfel de concert.

In final am iesit pe unde am intrat si am coborat spre parcare tot pe drumul pietriit ca acum doar era la vale . Ne-am recuperat mama insotita de cele 2 borcane de dulceata si am pornit spre cel de-al treilea obiectiv.

Cel de-al treilea obiectiv (si ultimul) vizitat in acea zi a fost Cetatea Rasnov. Cum eram deja destul de obositi am preferat sa urcam la cetate cu trenuletul turistic. Nu mai stiu cat a fost biletul si oricum la aproape 2 ani preturile e posibil sa se modificat insa nu a fost scump. In drum prin padure am vazut ceva dragut fara sa stim ins ace ar putea fi, afland ulterior ca aici va fi Dino Parc.

Despre cetatea Rasnov nu vreau s ava spun cine stie ce istorie doarece gasiti aceste informatii aici -

dar pe scurt, se pare ca ar fi fost construita in perioada 1211-1225 in timpul stapanirii teutone ca mai apoi cetatea din lemn sa fie reconstruita intruna din piatra. Insa primele documente despre acest loc dateaza din 1335 in timpul invaziei tatarilor.

Cetatea a mai fost incercata de invazii insa de multe ori a reusit sa reziste.

Sa faci o comparatie intre Castelul Bran si Cetatea Rasnov nu se poate fiecare are farmecul lui. Aici vorbim de o cetate, cu ziduri de aparare si case din piatra.

Urcand spre cetate te intampina un panou in care primesti primele informatii despre acest loc scrise in romana, engleza, franceza, germana iar la intrarea in cetate exista un panou cu gauri in dreptul capului si unde mai ales copiii doreau sa-si faca poze. Ca sa revenim putin la comparatie, aici vezi de fapt o fortareata si asta este ceea ce te impresioneaza, prin pozitia ei pare oricand gata de aparare. In rest prin cetate te plimbi pe stradutele reamennajate, privesti casele din piatra sau caramida si acoperite cu tigla refacute sau nu, ruinele lasate asa pentru un farmec autentic sau te mai opresti la magazinele cu suveniruri.

Exista si personaje care isi arata indemanarea prin aruncarea toporistilor in tinte spre deliciul publicului.

Acest loc se mai lauda si cu filmarile facute aici pentru filmele Dacii si Nemuritorii (le-am vazut pe amandoua la vremea lor si pot spune ca mi-au placut).

De acolo ai insa o priveliste frumoasa asupra orasului Rasnov si a imprejurimilor.

Cum insa deja trecuse de ora pranzului si afara incepuse sa se lase racoare, ne-am pornit spre locul unde aveam sa luam masa de pranz, adica putin mai jos de locul in care lasasem masina in parcare. Nu mai stiu cum se numeste restaurantul dar mancarea si servirea au fost in regula.

In final am considerat ca am avut o zi reusita si ne-am retras la locul de cazare de unde a doua zi am plecat spre Bucuresti.

Cred ca principalul impediment in a face mai multe calatorii pentru multa lume il reprezinta drumurile. Sa pleci la drum si sa stai blocat in trafic asta te face sa te gandesti de doua ori inainte de a pleca la drum.

Asadar va doresc calatorii cat mai placute si alegeri intelepte.

---

VIZUALIZĂRI: 3996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI