Arieșeni

TIPĂREȘTE

La Arieșeni am stat 9 nopți. Am venit sâmbătă și am plecat luni. Era un program național. Cazare am avut în centru, aproape de primărie. În fiecare zi aveam activități: o excursie sau mai multe. Am participat la majoritatea dar unele le-am sărit, din motive obiective. Aș fi participat dar nu chiar s-a putut. Am făcut multe trasee clasice dar unele doar de capul meu.

Avantaj la traseele de grup este că adaugi plus-valoare adică în grup se pot face mai multe lucruri decât singur. Nu știu dacă explic corect principiul ăsta dar eu, cu siguranță îl înțeleg. Deci e cam așa: fără contribuția grupului nu aș fi ajuns într-un timp scurt la atât de multe obiective, cum ar fi: Pătrăhăițești, Groapa de la Barsa, peșteră Meziad, peștera Urșilor, muzeul Flutur, Ghețarul de la Scărișoara și alte câteva.

Au fost organizate pe principii de localizare sau de logistică adică ce resurse avem la dispoziție ca să ne atingem obiectivele. Spre exemplu: 2 zile din cele 7 (pentru că două din cele 9 au fost alocate drumului de venire și de plecare) am avut autocar și am alăturat, în program, Peștera Meziad cu Muzeul Flutur și cu Peștera Urșilor și, altă zi, spre sfârșit, Ghețarul de la Scărișoara și Groapa de la Barsa deci, primele zile: obiective mai depărtate și mai dificile și, ultimele zile, ceva mai ușor și mai apropiat. Zilele fără autocar le-am umplut cu drumeții prin zonă cum ar fi Pătrăhăițești și altele la fel.

Mereu am cunoscut valoarea grupului. Asta a fost permanent. Respectiv, fără grup nu aș fi făcut programele pe care le făceam, asta evident. Totuși, sunt și aspecte limitative în sensul că, atunci când intri într-un program de grup, urmezi grupul chiar dacă, în unele momente, poate ai avea chef să faci altceva. Totuși, dacă interesele converg majoritar, avantajul este evident. Mai mult câștigi decât pierzi.

Dar, în intervalul ăsta de 9 zile pline am avut nevoie și de o zi pentru mine. Adică să bântui prin zonă de capul meu. Nu am ajuns prea departe dar măcar mi-am adunat mințile care se mai împrăștie într-un grup mare. Și – nu știu cum se face – fix în ziua aia a fost nuntă: haaai numa’ șî numa’! I-a organizat vătaful Bogdan. Am aflat mai apoi cum îl cheamă, de la alți clienți mulțumiți. Dar el știa ce să facă, cum să-i organizeze astfel încât să iasă ceva de efect și care să impresioneze privitorii. Și a ieșit. Și a impresionat. Mă bucur că fix în săptămâna când am fost eu în Arieșeni, doi oameni și-au unit destinul. Sau, poate, e o bucurie sadică. Nu voi ști niciodată. Eu am avut parte de bucuria nunții după care mi-am văzut de treaba mea, fără grijă. Dar, orișicât, nunta a fost frumoasă. (Nu garantez pentru ce a urmat.)

Pe lângă nuntă am avut și o tură foto la firul ierbii cu căpițe de fân, cu imagini de ansamblu și cu biserica din Arieșeni care este nouă și frumoasă, se vede de departe și are o curte întinsă cu o bisericuță veche cu turlă înaltă și cu un cimitir strămoșesc. Este aproape de primărie. Și, btw, tot aproape de primărie este și magazinul care are niște mese rustice afară ca să poți bea liniștit sucul ce-l iei din magazin. Acolo fugeam de la cazare în fiecare seară. Altminteri, aveam activități frumoase și pe-acasă: gravam oale și ulcele cu un aparat electric.

Arieșeni e în creierii Munților Apuseni, pe drumul dintre Alba Iulia și Beiuș.

E minunat,

Da, găsești de toate,

---

VIZUALIZĂRI: 495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI