Albastrul de Zakynthos de neuitat...

TIPĂREȘTE

　　Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de plimbari si calatorii!

　　Am ezitat un pic inainte sa va povestesc si eu dupa cei multi care si-au expus vacantele din Zakynthos dar pana la urma poate cineva descopera lucruri noi si de ajutor si cum am ceva timp liber la dispozitie am zis sa ma risc si sa vad cui ii mai place Zakynthosul?

　　Despre traseul pe care l-am ales puteti citi aici iar despre cazare la Alykes Park la bungalouri puteti citi aici.

　　In prima zi am decis sa mergem la plaja in Alykes fiindca e aproape si sa ne lamurim ce e cu plaja din preajama locatiei noastre. Drumul l-am parcurs pe jos, 300-400 metri la pas lejer si cu ochii cascati pe la magazine de suveniruri sa satisfacem si placerea copiilor de parca era ultima zi pe insula:ba un prosop, palarii de soare, suveniruri fel de fel si uite asa am ajuns la plaja.

　　Retineti ca noi venim de la Constanta, am profitat de plaja o buna perioada din vara si inevitabil comparam plajele cu cele de la noi din tara.

　　Apa era calda si placuta la prima atingere iar copiii imediat si-au luat echipamentul de snorkeling si tusti in apa limpede la balaceala. Intrarea era lina si se intindea pe cativa zeci de metri pana la balizele de avertizare.

　　Din cauza apei foarte sarate a marii, este foarte usor sa te mentii la suprafata, sa inoti sau macar sa faci o pluta lejer fara agitare, de aceea nu am vazut pe toata perioada sederii noastre pe nimeni care sa exagereze, sa inoate la larg, nu stiu sa se fi inecat cineva (nu au fost valuri mari nici marea prea agitata), pe plaja era un salvamar dar nimeni nu i-a solicitat ajutorul.

　　Deoarece am ajuns mai dimineata, pe la 09.30, am avut ocazia sa ne alegem sezlongurile undeva mai aproape de apa, pretul afisat era de 6 euro pentru 2 sezlonguri si umbrela aferenta, am incercat sa negociem cu tipul responsabil dar nu a vrut neam sa lase mai putin mai ales ca luam mai multe.

　　Plaja este ingusta, nisipul era curat, se vedea ca fusese greblat cumva, si earu umbrelute acoperite cu frunze de palmier. Treptat au inceput sa apara si alti turisti in special englezi de varsta a treia si asa am inteles de ce nu voia tipul sa negocieze :avea clienti destui. Nu erau pietre in apa si nici scoici soare puternic in special dupa ora 11.00 (noi am stat mai mult la urmbra si in apa si ne-am petrecut aproape intreaga zi rontzaind la bericica, povestind si lenevind. Si uite-asa a trecut timpul si fomica ne dadea tarcoale asa ca ne-am retras catre terasa noastra preferata La Caretta Carreta (vezi impresii) din statiunea invecinata Alykanas.

　　La intoarcerea de la masa, cascand ochii pe strada principala, mergand catre pensiune am dat cu ochii de una din multele agentii care ofera excursii si croaziere, agentie ce ne fusese recomandata de catre Mihaela patroana restaurantului.

　　La agentie era o tipa guraliva care ne-a aburit cu tot felul de oferte promitandu-ne o croaziera de neuitat cu opriri pentru baie si la shipwreck, cu ghid in limba romana (asta i-a fermecat pe ceilalti de au facut alegerea) samd, la numai 25 de euro. Zic eu :ai breee se poate? Noi citisem altceva aici pe site despre alte preturi in jurul a 15 euro. Dupa multe negocieri si intentia nostra de a traversa vis-a vis unde era alta agentie, ne-a facut ultima oferta la 20 de euro pentru adulti si 10 euro la copii. Stiu ca se putea si mai putin dar, grupul a decis ca e deja o afacere faptul ca am castigat de la 25 de euro. Si cum grupul era majoritar, am tacut si m-am conformat.

　　Urma a doua zi asadar sa mergem in croaziera in jurul insulei prin agentia Pelargos Tours cu o super nava noua de ultima generatie asa cum ne era prezentata in pliant. Era musai sa bifam si acest lucru de facut pe insula.

　　Ziua urmatoare, desi seara copii au lungit-o destul de mult pana pe la 02 dimineata rupand internetul, am reusit cu totii sa ne adunam la 08.00 urmand ca la 08.15 sa vina mijlocul de transport din centru statiunii catre Zante, locul de unde pleca vaporasul.

　　Am ajuns in port autobuzul ne-a basculat pe toti si cu ochii dupa nava noastra am avut prima surpriza neplacuta: nava cea noua si stralucitoare cu piscina in prova se transformase intr-un junghi obosit ticsit de turisti. La urcare pe pasarela un smecher ne facea poze asa de wellcome si apoi cu greu am urcat la puntea superioara unde niste conationali galagiosi ocupasera destule locuri la mese cat pentru tot neamul de acasa desi erau doar 4.

　　Noi ajunseseram acolo la 8.50 si ne asteptam conform programului promis de tipa ca la 09 sa ridicam ancora. Timpul trecea, mai aparea inca un autocar cu intarziati, si pe la 09.40 dupa ce stateam ca sardelele la cutie ne anunta capitanul ca isi cere scuze dar mai asteapta ceva rataciti, care au aparut intr-un tarziu din 2 taxiuri si la 10.00 am pus pe drum. Initial prinsesem loc pe o laterala dar acolo erau gaze de la motoare si am avut inspiratia sa ne mutam in celalalt bord, la adapost de soare dar pe un culoar ingust de ne frecau toti picioarele.

　　Ghidul in limba romana traducea mult mai putin din ceea ce se vorbea in greceste si foar ambiguu si neinteresant, iar acele promise opriri s-au transformat in cateva pauze scurte de abia am inteles ceva. De la o ora jumate, escala la Navagio s-a redus la aprox 50 de minute, si abia am avut si noi loc peacolo prin serparia de turisti si barci care forfoiau incontinuu... Apa turcoaz incredibila, si nisipul plus nava esuata si povestea ei misterioasa, malurile abrupte si inalte ale golfului ascuns in care se putea ajuge doar pe calea marii, au compensat oarecum faptul ca abia am gasit un locsor si noi sa asezam un prosop sau un spatiu mai lejer sa ne balacim. Si pana sa ne obisnuim cu apa, abia am scos copiii din marea superba si a sunat sirena de adunare a vaporasului si a trebuit iarasi sa ne inghesuim la pasarela de acces care trebuie spus ca nu ajungea chiar fix pana pe nisip ci sareai in apa de circa 50-80 cm de venea cam pana la brau.

　　M-am mai si enervat odata cand eram la prova si incercam si eu sa iau un cadru spectaculos, mai ferit de soare cand o alta conationala cu accent pe pitzi imi zice sa sterg poza facuta ca apare si copilul ei in poza fara sa-si dea acordul. Nu mi-am pus mintea cu ea si am sters poza aratandu-i daca e multumita, na. ! (poate citeste comentul :)))) pe aici, da nu cred ca avea fata de AFA sau o fi fost vreo vedeta si nu o stiam eu...

　　Am mai oprit o singura data cam vreo 20 de minute, desi ni se promisesera inca doua opriri in afara de Navagio, am inotat pana la o pestera splendida unde apa avea o culoare ireal de frumoasa si limpede asa incat se vedea fundul chiar si la 8-10 metrisi apoi rapid catre portul de ambarcare. Zante.

　　Traseul a fost din Zakynthos prin partea de nord catre plaja cu sulf Xigia unde am simtit puternicul miros de sulf, apoi micutul port Ag Nicolas, Blue Caves, ajungand mai apoi catre nordul insulei unde se simtea si vantul mai puternic si se ridicasera si valurile. Au continuat mai apoi celelalte obiective Navagio, Porto Vromi, Keri Caves capul Keri unde era desfasurat uriasul steag al Greciei si a trecut timpul si am ajuns in port pe la 16.30. Eu dezamagit, ceilati asa si asa iar copii dormind cu capul pe masa ca cheflii la ore tarzii, cand incep chelnerii sa faca curatenie.

Am vorbit cu soferul aurocarului si ne-a debarcat si pe noi in Alykanas, si am servit masa la un restaurant combo chinezesc - indian, care era pe aceeasi parte cu La Caretta Caretta, putin mai jos catre supermarket. ul cel mare in drectia de mers catre Alykes. Culmea arogantei si la noi, sa fii la mama grecie acasa cu zeci si zeci de restaurante si taverne unele mai traditionale decat altele si noi sa avem pofta de chinezesc... Au fost pe gustul majoritatii preparatele, cu exceptia a doi membri ai grupului care au dat-o in bara cu puiul pregatit dupa reteta indiana (cu muuuult curry).

　　In drumul catre pensiune, nu m-am abtinut si m-am abatut din drum sa- i zic tipei de la agentie despre tzeapa si de suparare am avertizat alti 4 clienti care se uitau pe pliante sa-si caute alta agentie sa-si ia tzeapa de acolo. Acolo am intalnit alte doua familii de romani care platisera saracii 25 de euro (fara sa negocieze) si ei asteptau sa -i ceara socoteala domnisoarei nemultumiti. Cand am auzit ca ceilalati au platit 25 de euro, am lasat-o si eu mai usor, afland ulterior ca este generalizata pacaleala pentru majoritatea croazierelor (aveam sa o simtim mai tarziu in plimbarea cu asa zisul submarin).

　　Cam atat pentru acum, ramane sa mai scriu si despre restul zilelor daca o mai fi cineva interesat sa afle despre mirajul Zakynthos. Poate va urma...

　　Ca o concluzie, plajele nu au grad de comparatie cu plajele noastre (poate putin mai curatele si fara scoici), apa in schimb este deosebita si merita toti banii, iar soarele este acelasi peste tot indiferent daca te lefai in Bora Bora, Vama Veche, Coasta de Azur sau malul Dunarii la Galati si Braila.

　　Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns, macar sansa de a visa... Multumesc...

---

VIZUALIZĂRI: 7418 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI