Zakynthos - de poveste

TIPĂREȘTE

Pentru traseu am folosit ruta indicata de viamichelin.com, ca si in anii trecuti + ghidarea GPS. Dupa travesarea Bulgariei am mers catre Thessaloniki si apoi am poposit o noapte in Nei Pori.

A doua zi ne-am continuat drumul catre Termopile, Amfissa, Rion-Antirion, Patras, Killini de unde am luat ferry pana pe insula.

Stresant drumul? Putin. Mai lung decat pana in Lefkada, cu peisaje spectaculoase dar diferite pentru ca acum am mers mai mult la campie decat prin munti si tuneluri + ca a fost prima data cand am fost cu ferry.Emotiile normale unui traseu nou intr-o tara straina.

La plecarea din Killini am admirat biserica din port cu design-ul si culorile specific grecesti. Apoi am admirat marea si tarmurile timp de 1h pana la poposirea pe insula.

Organizarea la ferry a fost ireprosabila si la milimetru lucru ce m-a impresionat placut (nu e putin lucru sa parchezi un ferry: D).

Drumurile pe insula sunt mai inguste decat pe continent, dar bune, putin aglomerat si cu o priveliste de vis in partea de Est a insulei unde este drum de coasta.

Locatia: Villa Socrates, cocotata pe varful dealului dupa Xirokastello te provoaca la un urcus sustinut daca nu esti cu masina si cum miscarea nu dauneaza grav sanatatii am facut-o si pe asta.

Este un complex de 3 vile dispuse terasat cu design asemanator. Noi am fost cazati in cea pozitionata cel mai sus. Exista parcare acoperita unde incap masinile pentru toti locuitorii vilelor. Vila, cu 1 etaj, are un aspect rustic fiind construita in totalitate din piatra si cu interioare naturale ce imbina matreialele calde cu duritatea paturilor si a scarii ce au cadru metal.

Gazde primitoare au fost Socrates si Eleni care ne-au pus la dispozitie totul si ajutat cand am intampinat dificultati.

La parter este un living cu bucatarie si o baie (utilate complet si modern), un dormitor cu ferestre generoase ce iti dau posibilitatea sa iesi afara fara a te intoarce prin living.

La etaj urci pe scara ‘melc’ cu cadru metalic si trepte de lemn intr-un mediu ceva mai intim ca aspect decat parterul si ajungi la cele doua camere. Dormitorul cu pat matrimonial este ceva mai mare decat camera single, ambele au balcoane, iar rasaritul iti taie rasuflarea.

Piscina este dreptunghiulara cu adancime de pe la 30cm in capatul apropiat de intrare la peste 180 cm in partea indepartata. Este independenta de celelalte doua vile aflate mai jos ce impart cealalta piscina. Este curatata in fiecare zi si schimba apa de mai multe ori pe zi (fara a se goli), luminata noaptea confera o lumina feerica noptilor tarzii.

Plajele: sunt sigura ca nu pot cuprinde in cuvinte tot ce am vazut sau s-a scris deja, asa ca ma voi rezuma la ce m-a impresionat. Ca si caracteristica generala sunt plaje cu nisip si apa lina ce te imbie la scaldat toata ziua.

In cazul asta e facil sa te retragi la o terasa pentru o masa de pranz lejera cu specific grecesc. Optiunile sunt variate incepanad de la salate pana la desert. Retetele nu par grecesti 100% si nici nu sunt datorita influentelor italienesti pastrate din timpul ocupatiei insulei.

Dafni, Banana Beach, Limni Keriou, Porto Zorro & Porto Azzuro, Chrystal Beach, Ag. Nikolaos si Navagio.

La Dafni a fost prima vizita la plaja fiind aproape de locatia noastra, nisip mare linistita, sezlonguri la umbra naturala a copaceilor si usoara adiere a vantului asa ca a inceput distractia.

Banana Beach este o plaja la care am mers datoriat review-urilor dar se pare ca am avut asteptari diferite. Nu spun ca nu a fost frumos sa ca nu mi-a placut dar nu o clasez pe locul 1.

Limni Keriou este insa cu totul altceva. Adica o plaja nu prea mare, cu pietricele pe mal, o priveliste de un albastru infinit si un oarecare sentiment de intimitate. La cat de greu am gasit-o, a meritat fiecare secunda.

La Porto Zorro & Porto Azzuro am fost cel mai des pentru ca erau cel mai aproape si daca nu luam masa de pranz in la terasa era mai comod asa. Cu umbrelute de stuf si sezlonguri pe mal urmate indeaproape de o terasa omonima ce servea cafele, shake delicioase sau bere rece rece. De asemenea grupul sanitar al terasei a fost la ‘inaltime’.

Chrystal Beach: plaja maaaaaaare, adica si lunga si lata cu priveliste infinita si vreo doi ‘bolovani’ in zare, cu pietricele in apa si un nisip nespus de fin care arde tare de tot la amiaza dar care ascunde niste scoici cu forme si culori aparte (de la alb pana la un corai de saturatie medie).

Ag. Nikolaos de fapt nu este plaja, ci port mai mult. Daca te incapatanezi poti sa faci si plaja si baie.De aici am plecat cu barcuta si ghid catre vestita si impresionanta Navagio.

Ghidul, un grec pe la 50 de ani ce se ocupa de ani buni cu plimbatul turistilor si satisfacerea curiozitatilor turistilor, a fost ‘de treaba’ cum se spune ba chiar placut. Si asa am pornit pe mare facand poze la stanci, valuri, farul pe langa care am trecut pana am ajuns la mult asteptata Navagio, ascunsa intre doi versanti abrupti si albi.

Apa este un turcuaz mat, datorita calcarului asa ca dupa 50cm adancime nu mai vezi mare lucru prin apa. Valurile sunt acceptabile ca intensitate si marime, mult mai line decat la Egremni, Lefkada.

Am innotat pana ce am luat distanta considerabila fata de mal cu gandul ca apoi sa ajung la peretele se stanca scufundata in mare. Imensitatea e colosala si te face sa te simti intr-un fel unic, maret si mic totodata.

Dupa cateva ore am pornit inapoi spre Ag. Nikolaos cu oprire la Blue Caves.

Dupa inca o tura de poze si imagini spectaculoase ghidul ne-a condus catre o un loc unde se poate innota pentru a ajunge intr-o pestera.

Momentul evident a fost foarte gustat de cei de sex masculin si de catre copiii care s-au aratat mai curajosi (peste 12 ani).

Keri, apus mirific: am pornit la drum urmand harta si indicatoarele si am ajuns mai intai in Kiliomenos, un satuc linistit cu stradute stramte si case ce par asezate in mijlocul drumului iar pe partea dreapta a drumului un magain, asa ca am decis sa ne oprim sa vedem despre ce este vorba.

Am descoperit preparate facute ‘in casa’ pregatite de cele 40 de femei ce fac parte din cooperativa din zona. Borcanele cu legume, sapunuri naturale, selectie de ierburi pentru gatit sau arome, paine de casa, lichior, vin, ulei de masline simplu sau cu mirodemii, obiecte decoratie toate create sau prelucrate manual, dupa retete vechi.Cea care vindea la magazin ne-a tratat cu caracteristica ospitalitate greceasca impartasindu-ne detalii si miresme.

Dupa acest popas placut am pornit spre plaja Limni Keriou despre care am povestit mai sus.

Apoi am plecat spre Keri si ne-am ratacit cumva. Am parcurs un drum ce-ti face pielea gaina daca n-ai mai vazut paduri arse pe kilometri intregi, privelisti ce-ti taie rasuflarea datorita contrastului extraordinar intre frumusetea marii pe drumul de coasta si cenusa ramasa dupa incendiu.

Cel mai dramatic peisaj l-au constituit copaceii tineri arsi pe jumatate negru cenusa la baza si verde in varf.

Pe de alta parte este impresionant si felul in care natura renaste dupa un asemenea eveniment.

La capatul acestui drum am ajuns intr-o locatie stancoasa coborand din varful muntelui catre mare pe drumul frumos curbat dar si ingust. Plaja nu era, doar alti turisti veniti la plaja, tolaniti pe stanci la soare si ne-am bucurat de acest peisaj.

Intr-un final am ajuns la Keri cape pentru a admira apusul. Decat sa spun in cuvinte mai bine las pozele sa exprime incantarea.

La intoarcere am folosit acelasi traseu cu o mica abatere din drum la Delfi. Cam asta a fost, in mare.

---

VIZUALIZĂRI: 5180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI