Viena seara, cand magia invaluie orasul

TIPĂREȘTE

Daca despre cazare v-am vorbit aici vezi impresii, acum o sa va povestesc ce am apucat sa vad din Viena iar acest articol va fi scris sa zicem pe sectiuni fiind o grupare a evenimentelor structurate astfel:

- tur (partial) al orasului in autocar cu ghid

- cina la restaurantul Purstner

- plimbarea mea seara prin oras, destinatie principala Targul de Craciun

De ce am vrut sa mentionez asta, deoarece cel putin pentru prima parte voi reda comentariile ghidului (eventual cu alte informatii incluse de mine), apoi la restaurant, normal, ca la restaurant, iar ce am mai vazut in rest va fi ca ceva adiacent turului din autocar dar si Targul de Craciun pe care nu trebuia sa il ratez.

Cursul s-a incheiat in prima zi la ora 18.00 iar la ora 18.50 ne-am intalnit in fata receptiei cu cel care urma sa ne fie ghid prin Viena. Normal ca primul obiectiv pe langa care urma sa trecem era Palatul Schonbrunn, resedinta de vara a familiei imperiale.

Ceea ce se vede din strada este o cladire impresionanata si care in spatele ei ascunde un mare parc, din spusele ghidului aproape la fel de mare cat (si aici am sa fac o traducere care suna putin ciudat, tot tiimpul referindu-se la aceasta zona a Vienei a zis “Inner city” care s-ar traduce ca orasul interior, care aici cred ca se refera mai degraba la zona de centru, zona istorica a orasului si de cate ori va spune inner city voi traduce ca orasul istoric) orasul istoric al Vienei, fiind totodata considerat si ca teren de vanatoare al familiei imperial, Habsburgii fiind mari amatori de vanatoare vanand orice fel de animale, vulpi, cerbi (sau caprioare), pasari mici sau mari, si in spirit de gluma ne-a spus ca erau atat de dornici de vanatoare ca unul dintre imparati (Charles al VI-lea, tatal Mariei Teresa) si-a impuscat chiar si primul ministru, declarat oficial accident. Maria Teresa este considerata una dintre personalitatile reprezentative ale Austriei si care indragostita de aceasta proprietate a ordonat extinderea acesteia astfel incat ceea ce putem vedea acum provine din acea perioada, mai precis in jurul anului 1750.

Aici a locuit Maria Tereza impreuna cu cei 16 copii avuti intr-o perioada de 20 de ani avand 11 fete si 5 baieti, cea mai mica fiind la fel de celebra Maria Antoaneta, regina Frantei.

Ajunsi in fata palatului autocarul a facut stanga trecand pe langa cele 2 coloane in varful carora se gasea cate un vultur iar in curte undeva in spate se vede palatul care are 1441 incaperi dar de vizitat de viziteaza circa 40 camere aflate in cladirea principala.

In timpul domniei Mariei Tereza aici si-a facut debutul concertand, marele Mozart (desi era mic pet unci), la varsta de 6 ani, in fata capetelor incoronate ale Europei.

A urmat povestea numelui palatului, Schonbrunn insemnand “Fantana frumoasa” Shön – frumos, iar brunn o abreviere de la brunnen – fantana (pornind de fapt de la descoperirea unui izvor pe terenurile de vanatoare) si povestea continua.

Povestea ghidului (as putea spune ghidusului nostru care spunea glume cu un umor serios incat nu stiai cand glumeste si cand vorbeste serios) a continuat cu faptul ca in Austria se vorbeste germana, ca si in Germania si niste zone din Elvetia.

S-a adus vorba de cotitura pe care a luat-o in 1918 monarhia prin infrangerea suferita de catre Imperiul Austro-Ungar in Primul Razboi Mondial ceea ce a facut ca Austria sa devina republica, condusa de presedinte.

O alta personalitate a Austriei, sub care Schonbrunnul a avut o alta perioada de inflorire a fost cea din timpul domniei lui Franz Joseph I, a doua jumatate a sec XIX, si care s-a nascut la Schonbrunn, si a murit acolo dupa ce a condus tara 68 ani. El a fost casatorit cu Elisabeta cunoscuta mai ales sub numele de Sissi (pronuntia corecta a numelui fiind Zisi).

Aici povestea ghidusului nostru a fost una cu o tenta usor malitioasa spunand despre Sissi urmatoarele:

“Sissi a devenit o legenda nu prin aspecte politice ci mai degraba filmul a facut-o celebra insa filmul contine multe erori, corect este doar titlul. In film ea era considerata foarte populara, dar de fapt nu era asa, poporul comentand ca imparateasa in loc sa stea in oras alaturi de sotul ei, ea calatorea, ideea de fapt era ca ea nu se intelegea cu sistemul de la curte si era si bolnvicioasa.

Cand a murit (asasinata) la varsta de 61 ani la Geneva de un anarhist Italian, Luigi Lucheni, oamenii aici in Viena erau suparati, dar nu pentru ca Sissi fusese omorata ci pentru ca imparatul o pierduse pe frumoasa lui sotie”.

Sissi era o persoana mandra de infatisarea ei, era inalta avand un par negru lung ce ajungea pana la podea si fiindu-i greu sa-l poarte, se odihnea de cateva ori pe zi, timp in care parul ei era atarnat cu niste franghii de tavan.

Pentru intretinerea frumusetii ei adusese la curte vaci in laptele carora se scalda, si de cate ori calatorea lua acele vaci cu ea.

Revenind putin la asasinarea ei vazusem la televizor un documentar prin care am aflat ca nu ea fusese de fapt tinta anarhistului ci Ducele de Orleans (pretendentul la tronul Frantei) si cum acesta parasise Geneva mai devreme si-a gasit urmatoarea tinta in Sissi, pe care paparazzi o dadusera de gol ca se afla la Geneva.

Dar indiferent ce spune istoria, legendele sunt mai puternice astfel incat daca te intrebi ce suveniruri predomina in Viena ai sa auzi de Mozart si Sissi, …... bine fie, si Sacher Tort (si acesta are o poveste draguta pe care cred ca o stiu multi dintre voi, nu o sa o reiau).

Revenind la personalitatile de marca ale Austriei nu numai Maria Teresa, Franz Josef I si Sissi sunt printre cele mai cunoscute, pot fi pomenite la fel bine si compozitori cum ar fi Mozart (nascut in Salzburg), si care a trait ultimii 10 ani in Viena, Johan Strauss regale valsului care a compus Dunarea Albastra, imnul neoficial al Vienei, Schubert, Brahms, Haydn, au trait, compus si murit in Viena.

Am trecut apoi pe langa Piata Naschmarkt, un adevarat rai al gurmanzilor, unde gasesti tot ce vrei, fructe, legume, condimente, dulciuri si si restaurante, baruri, si totul se intinde pe o distanta de 1 km, o destinatie populara printre locuitori si turisti. Acum nu am reusit sa vad din nou aceasta piata, insa am parcurs-o la sfarsitul lui 2015 si credeti-ma ca daca ai bani la tine, ramai fara ei. Nu ti-i fura nimeni, ii dai de bunavoie. Noi ne-am oprit la un stand cu fructe deshidratate, alune si bomboane si am lasat acolo 100 euro. Am zis ca mi-am facut un moft, ca puteam gasi si in Romania aceleasi lucruri, ei bine nu-i asa, nu am gasit aceeasi calitate, asa ca am mancat parca mai linistita totul .

Cum treci de Piata Naschmarkt vedem o cladire interesanta Viena Secession, o cladire pe care nu se poate sa nu o remarci, asta cauza felului in care arata. Aceasta este o cladire avand o cupola aurie, cunoscuta ca si Uniunea Artistilor Austrieci, si a fost fondata in 1897 de cativa artisti printre care si Gustav Klimt (care a fost si primul presedinte al Secesiunii), ca o miscare artistica de revolta, o varianta “Art Nouveau” prin care acesti artisti au aratat ca vor sa iasa din tiparele traditionale de pana atunci. De altfel cuvantul este preluat din Latina unde seccesio inseamna separare, scindare.

Si tot asa cu povesti frumoase am ajuns si in Piata Sf. Carol (Karlsplatz) unde se gaseste biserica cu acelasi nume, o biserica veche de 300 de ani (despre ea insa cateva cuvinte in articolul urmator).

Si daca tot suntem in aceasta piata aici se gaseste Asociatia Muzicala Vieneza – Musikverein locul in care are loc concertul de Anul Nou (de fapt sunt doua concerte identice pe 31 decembrie si 1 ianuarie) iar cladirea este una luminata frumos iar in interior sunt mai multe Sali de concerte, se pot face vizite ghidate, iar despre cum arata salile va puteti imagina avand in vedere ca vedem in fiecare an concertul de Anul Nou de la Viena. Din pacate pentru mine inca nu am ajuns sa vizitez aceste sali deci inca un motiv sa mai vin la Viena.

De aici se mai poate vedea (asa, putin mai departe) Schwartenberg Platz – o piata in zona palatului Belvedere, piata numita asa dupa printul Karl Philipp de Schwartenberg cu rol important in infrangerea lui Napoleon (batalia de la Leipzig 1813), astfel incat aceasta piata a primit numele lui si tot aici se gaseste si statuia ecvestra a acestuia. Tot aici trebuia sa vedem o fantana luminata (din pacate probabil vreo pana de curent a facut ca fantana sa nu fie luminata) si Memorialul dedicat Armatei rosii si soldatului sovietic necunoscut, memorialul fiind compus din coloane asezate circular intr-un semicerc iar in mijloc aflandu-se statuia soldatului rus, statuie din bronz confectionata din topirea statuii lui Hitler, sau cum s-a exprimat ghidul nostru “Hitler recycled”.

Urmeaza in fata noastra o zona cunoscuta si mult umblata de turisti, Ring Strasse, si aici la inceputul acestei zone se afla primaria care a fost demolata in 1813, si s-a construit ringul cu o multime de palate, palatul Wurtenberg si care acum adaposteste unul dintre cele mai scumpe hoteluri, Hotel Imperial, unde “daca vreti sa stati de exemplu in apartamentul prezidential costa 3500 euro/ noapte si uneori micul dejun nu e inclus, trebuie sa il platesti separat, dar e un Mc Donalds in apropiere asa ca mai puteti salva ceva bani” – asa cum spunea ghidusul nostru.

In aceasta zona se gasesc o multime de hoteluri de 5* si dupa hotel Bristol (dreapta) se poate vedea ceva mai spre interiorul cercului catedrala Sf Stefan.

Langa hotelul Bristol se gaseste Opera de Stat din Viena asezata prinpre primele 3 opere din lume alaturi de Opera Metropolitana din New York si Scala din Milano, iar aici au loc spectacole zilnic din septembrie pana in iunie.

Este seara si este greu sa deslusesti ce ti se explica ca poti vedea insa ne ascultam cuminti ghidul care ne spune ca urmeaza doua monumente primul luminat al doilea nu, sunt statuile lui Johan Wolfgang von Ghoete (un barbat stand intr-un fotoliu) numit si “German Shakespeare”, si cu toate ca nu a fost nciodata in Viena, este important pentru tarile vorbitoare de limba germana.

Intrebarea care se pune este de ce urmatorul monument nu este luminat, deoarece el il reprezinta pe Mozart, (este in interiorul parcului, un monument din marmura alba) desi in urma cu 4 saptamani era luminat acum nu poate ca municipaliatea vrea sa faca economie (pentru instalatiile de Craciun poate?).

Urmeaza o zona in care am fost atentionati ca ne vom uita ca la meciurile de tenis “stanga-dreapta, stanga-dreapta “ si trecem mai intai pe langa o sectiune a palatului imperial Hofburg, care era resedinta principala de iarna (Schonbrunn era resedinta de vara), avand 18 sectiuni de cladiri cu aproximativ 3000 de camera, pe stanga Muzeul de Istoria Artei (Kunsthistorisches Museum Wien) un muzeu care se afla in oglinda cu un alt muzeu Muzeul de Istorie a Naturii (Naturhistorische Museum) cladiri intre care o vedem stand pe un tron pe Maria Tereza.

Si din nou privim pe dreapta unde vedem portile exterioare ala palatului Hofburg, si o zona ceva mai intunecata Volksgarden (Volk- oameni) adica mai pe romaneste Gradina poporului.

La stanga din nou, Cladirea Parlamentului, care arata ca o un templu vechi grecesc in fata se afla statuia unei femei cu o casca de aur si o sulita, este statuia zeitei Palas- Atena, zeita greceasca a democratiei, si in spiritul lui glumet, ghidul a continuat: “Locuitorii glumesc si spun ca este zeita intelepciunii si de aceea sta in afara Parlamentului si nu inauntru” iar eu pot continua, noi ca sa fim siguri ca nu avem intelepciunea nicaieri nu am pus nici o statuie.

Am trecut mai departe pe langa Primaria Vienei (Rathaus) in fata careia anual se organizeaza cel mai frumos Targ de Craciun din Viena si care urmatoarea zi avea sa se deschida spre bucuria mea, erau insa deja pornite beculetele instalatiilor din pomi

In Viena se organizeaza multe targuri de Craciun, am vazut deschise si cel din zona palatului Hofburg (Piata sf Mihail) si cel din fata Catedralei Sf. Stefan si in pregatire cel din fata bisericii Sf. Carol si precum si cel din dreptul statuii Mariei Tereza.

Am ajuns si in fata Teatrului National (Burg Theater), cum insa este seara si beculetele sunt aprinse in pomii din fata primariei, parca suntem mai atrasi de beculete precum licuricii.

Din nou spre dreapta suntem atrasi de un décor luminat foarte frumos si suntem in fata unaeie dintre cafenelele recunoscute in Viena, deja pregatita de Craciun, cafeneaua Landtmann, o cafenea infiintata in 1873 si care era cafeneaua favorita a lui Sigmund Freud, statea acolo cu orele bandu-si cafeaua, studiind oamenii, si uite asa a ajuns sa fie considerat parintele psihanalizei, era de altfel foarte aproape de locul sau de munca, Universitatea din Viena unde a sustinut multe cursuri si care este considerate una dintre cele mai vechi universitati care anul trecut a sarbatorit 650 ani.

Dar nu numai Freud a trecut pe aici ci si alte personalitati ale vietii publice (indiferent de domeniu) cum ar fi: Gustav Mahler, Marlene Dietrich, Romy Scneider, Burt Lancaster, Hillary Clinton sau Paul Mc Cartney.

Privind din nou spre stanga vedem Biserica Votiva, cu o inaltime de 99 m, seamana cu Catedrala Sf. Stefan, fiind un model copiat insa daca prima are deja 800 de ani, Biserica Votiva are doar vreo 160 de ani.

Privind la dreapta vedem ambasade, Japonia, Katar, … normal cele cu bani am completat eu in sinea mea, anul trecut cand ne-am plimbat pe acolo am trecut pe langa Ambasada Romaniei aflata pe strada Rennweg paralel practic cu gradinile Palatului Belvedere, o strada pe care iarasi se regasesc ceva ambasade.

Am trecut si pe langa o cladire impresionanta care era Bursa din Viena (Viena Stock Exchange), acum insa activitatea s-a mutat in urma cu cativa ani intr-o cladire mai mica, aceasta ramanand in prezent ca o cladire de birouri.

De o parte si de alta sunt tot felul de cladiri care odata erau mici palate apartinand celor bogati, iar unele dintre ele apartin si azi acestor vechi familii.

Restul cladirilor avand in vedere buna localizare pe care o au sunt in prezent sedii de banci sau alte institurii banoase.

Printre aceste cladiri foste palate odinioara, rasare o cladire inalta ridicata in anii 1950 prima cladire inalta din Viena dupa al 2-lea Razboi Mondial si care apartine unei Companii de asigurare austriace (nu ne-a spus care si nici nu am putut vedea ceva in intuneric), in prezent insa nu mai este permisa construirea de cladiri inalte in orasul istoric (inner city) deoarece acest centru este sub protectia Natiunilor Unite, fiind parte a patrimoniului Unesco,

Ajungem in partea de est, paralel cu Canalul Dunarii (initial mi s-a parut ca nu inteleg), Dunarea are 4 brate in Viena, Canalul Dunarii, Fluviul principal (l-a numit The main stream), si noua si vechea Dunare, si avem aceste 4 brate deoarece era necesar sa “reglementeze” fluviul, cea mai recenta amenajare realizand in anii 1970, si asta deoarece au trebuit sa rezolve problemele de inundatii, acesta fiind un dezavantaj al Dunarii, pe de alta parte a fost insa si un avantaj fiind de ajutor atat Habsburgilor dar si imperiului Roman (in urma cu circa 2000 de ani) ca si o bariera naturala, existand un detasament de 6000 de soldati cantonati aici cu scopul de a apara la nord granita Imperiului Roman.

Fiind de-a lungul Dunarii s-a amintit din nou de Johan Strauss si valsurile lui, Dunarea Albastra (primind insa atentionarea ca nu este albastra ci mai degraba verde cu nuante de brun) fiind imnul neoficial al Vienei, iar Strauss considerat un superstar, si glumele continua, castiga o multime de bani cu concertele lui Viena, Europa chiar si America de Nord (Philadelphia, Boston, New York), fiind comparat ca faima cu Michael Jackson, Frank Sinatra, Elton John.

Acest canal este singurul brat al Dunarii care trece prin orasul istoric si este un loc placut de plimbare, exista o alee speciala, si chiar si localuri in vecinatate, numite chiar Beach bars, care m-a surprins insa a continuat ca se pune nisip pe jos astfel incat sa-ti dea senzatia ca esti pe plaja.

In fine este doar un canal dar dupa vreo 3 cocktailuri nu mai conteaza, chiar poti avea senzatia ca poti vedea oceanul.

Revenind la Strauss si produsele comercializate de el, o poveste draguta este cea legata de comercializarea parului lui negru cret si suvitele pe care si le doreau doamnele si domnisoarele vremii,

Numai ca el cumparase un caine negru si va dati seama astfel de unde proveneau suvitele (se pare ca nu este poveste ci este chiar adevarat).

A avut si o viata privata interesanta, a fost casatorit de 3 ori, si de 14 ori logodit, era un tip care nu putea sta singur vreodata, prima lui sotie era mai in varsta decat el si a decedat la cativa ani dupa casatorie si Strauss a plans mult jelind pierderea ei, si era atat de trist ca la 4 saptamani dupa funeralii se casatorea din nou si acestea sunt povestile despre Strauss junior.

Exista bineteles si seniorul, un alt compozitor de valoare, si una dintre celebrele lui melodii este Marsul lui Radetzky, melodie care incheie de obicei Concertul de Anul Nou de la Viena.

Drumul de-a lungul Dunarii continua, vedem cladiri din anii 1950-1960, lucru chiar interesant pentru aceasta zona a orasului si chiar si cladiri din anii 1990-2000.

Si tot asa am ajuns si la Piata Suediei (Swedenplatz), numele acordat acestei zone in onoarea Suediei care a ajutat Austria dupa Primul Razboi Mondial, printr-un program de caritate.

Pe stanga se mai afla si alte cladiri interesante: Hotelul Sofitel 5*, luminat exterior prin jocuri de lumini, si unde chiar daca nu esti cazat poti urca la etajele superioare unde se gaseste restaurantul si poti admira orasul de sus de la 75 m inaltime

O cladire interesanta cu spectacol de lumini pe fatada lui este Uniqua tower, o cunoscuta firma de asigurari, si privind pe langa ea mai in spate se poate vedea frumos luminata Roata mare din Prater, cea mai veche roata din lume.

Si mai dam de o cladire, in care isi avea sediul inainte Ministerul de Razboi, azi insa acolo se gasesc alte ministere cum ar fi cel al economiei, si aici poate fi vazut un monument care il reprezinta pe Radetszky pe cal (exista in Viena si o strada care poarte acest nume),

Si ultimul obiectiv trecut in revista sunt Universitatea de Arta Aplicata si Muzeul de Arta Aplicata (acesta avand ferestre luminate interesant, o sa vedeti in poze).

De aici drumul nostru de la masina la restaurant a mai continuat cateva minute si uite asa am ajuns si la destinatia noastra finala din acea seara Restaurantul Purstner. Acum nu vreau sa va ingroziti, daca pana aici a fost prima parte asta nu inseamna ca urmatoarele doua vor fi la fel de lungi, am sa prezint mai pe scurt si anumite subiecte le voi dezvolta in urmatorul articol.

Site-ul acestul local este puerstner.com/welcome-to-puerstner, in clasificarea Trip Advisor, ocupa un merituos loc 34 din 3424 localuri.

Acum, de ce sa nu recunosc, ma simt putin mandra ca anul trecut am calcat pragul unui local si mai tare, locul 12 (Leopoldauer Alm) pe care vi-l recomand cu mare caldura si unde va trebuie rezervare si daca cineva vrea mai multe info ma poate intreba (nu este insa din gama scumpa asa ca nu va speriati)

Sa revenim la localul nostru, am facut pe fuga niste poze ca sa nu-si puna colegii prea multe intrebari, personalul este imbracat in tinuta traditionala, foarte serviabili si foarte expeditivi. Si dupa cum vedeam ca duc platourile, localul era sigur plin. Meniul era deja stabilit, bautura si-a ales-o fiecare.

Am avut o supa despre care initial nu am inteles despre ce ar fi vorba (Pancake soup) pentru ca in mintea mea nu se faceau conexiunile exacte (o sa spuneti ca din cauza ca sunt blonda :) ) insa cand mi-am primit si eu supa am inteles, era o supa de vita, foarte buna si cu taitei din clatite (ura :) ), apoi cartofi natur si cu ditamai snitelul si ca desert, strudel cu mere. De baut eu am ales bere.

Ati vazut ca ati scapat usor cu restaurantul? si uite asa dupa ce am plecat din restaurant ajungem noi in zona unde erau parcate autocarele (erau trei la fel) si desi eu l-am vazut pe soferul nostru – Dusko (a treia masina) gazda noastra s-a dus la primul autocar, urcam noi ca florile si apare o ghida care se uita la noi si ne spune:

- Voi nu sunteti grupul meu!

(noi zambind) – Nu suntem grupul tau :)

(ea continua) – Voi nu sunteti grupul meu! asta nu este masina voastra

si uite asa am inteles si atunci le-am spus ca masina noastra e mai la coada.

Am ajuns la hotel unde ne-am pregatit pentru a doua zi de curs si de unde dupa ce s-a terminat am plecat ca vijelia in oras.

Am mai vazut una alta, m-am plimbat prin zona Parlamentului, palatului Hofburg, catedrala Sf Stefan iar ce mi-a mai atras atentia a fost coada pentru un loc liber la o masa pentru a manca celebrul tort Sacher, lumea astepta intr-un mic holisor (o sa vedeti intr-una dintre poze) si pe masura ce se mai elibera cate un loc erau poftiti inauntru.

Despre ce am mai vazut voi mai povesti in urmatorul articol, sau voi mai pune poze, insa ca sa inchei programul de Viena seara am sa povestesc Targul de Craciun care tocmai se deschisese.

As putea rezolva totul simplu: Targul de Craciun de la Viena este superb.

Dar de ce sa nu va fierb putin in suc propriu si sa va spun ca indiferent de cate ori as trece pe acolo as simti aceeasi emotie. Cred ca orice targ este prilej de bucurie indiferent unde s-o afla el. Si mai ales ca era primul targ de Craciun pe care il vedeam in 2016 parca ma simteam ca un copil care si-a primit jucaria. Treceam de pe o parte pe alta admirand produse expuse, care mai de care mai interesante (unele mai putin, insa per total era minunat).

Standul la care am stat insa cel mai mult a fost… …. nu ati ghicit, nu la vin fiert, ca ala l-am luat repede, ci un stand care oferea la vanzare obiecte facute din ciocolata si care imitau foarte bine realitatea (i-am luat sotului ceva de acolo si o sa vedeti ce, va fi ultima poza din cele pe care le voi atasa aici).

In rest macar din cate imi mai aduc aminte, dulciuri, globulete si alte decoratiuni, lumanari si decoratiuni cu lumanari, ceaiuri, esarfe, produse din carene, CD-uri cu muzica de Craciun, ce sa mai, cam tot ce va trece prin cap de Craciun.

Iarasi un lucru care mi-a placut, aleile parcului sunt amenajate ca piste pentru patinaj si atunci este simplu, se merge in aceeasi directie, civilizat si sigur (si sunt functionale pana prin martie).

Am intrat si in zona de parter a Primariei unde este amenajat un restaurant, cu multe masute unde te opresti sa bei ceva (si erau multe persoane in picioare care asteptau sa se elibereze o masa).

Tot in aceasta zona este un atelier pentru copii unde acestia sunt ajutati sa-si confectioneze dulciuri (m-as fi asezat si eu la modelaj).

Un astfel de targ este greu de povestit, trebuie sa-l parcurgi ca sa-l simti mai bine si am plecat de acolo cu multa bucurie in suflet.

Si cum orasul era din ce in ce mai luminat, vitrine aranjate de sarbatoare, lumea frematand pe strazi deja cuprinsa de febra cumparaturilor, ce poate fi mai frumos de atat, ai senzatia ca ai intrat intr-o lume magica.

Sper ca ati reusit sa rezistati pana la final fara sa adormiti de plictiseala, si alte povesti o sa va spun in articolul urmator, deci pe curand (promit sa nu fie la fel de lung).

---

VIZUALIZĂRI: 4946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI