Perla Bucovinei

TIPĂREȘTE

A doua zi a sejurului meu de la Pojorata, din luna septembrie, am rezervat-o pentru o vizita in statiunea Vatra Dornei. Eu mai fusem aici, in primul meu concediu, cu bilet de la sindicat, in urma cu mai bine de 20 de ani. Amintirile mi s-au sters, din vacanta aceea doar parcul central, unde am vazut pentru prima data o veverita, mi-a mai ramas in minte si imaginea intrarii in hotel.

Am pornit de dimineata, catre Vatra Dornei si am facut un mic popas la Mestecanis, unde privelistea este foarte frumoasa si am facut cateva poze. Drumul este foarte bun, dar plin de serpentine. Cand am ajuns in statiune, cu greu am gasit un loc pe strada principala pentru a parca masina. Ploaia marunta se oprise intre timp, dar soarele nu se grabea sa apara.

Am plecat in cautarea unui magazin cu articole foto, pentru ca aveam o problema la aparatul de fotografiat. Strada principala pe mine nu m-a impresionat prin nimic special, era o strada oarecare dintr-un oras. Dar am oprit si am mai intrebat trecatorii, despre ce pot vedea interesant in statiune si au fost foarte amabili si m-au indrumat spre locul unde se afla Biroul de Informare turistica.

Pentru cine nu stie, statiunea Vatra Dornei, mai este numita si Perla Bucovinei! Si este localizata in nordul tarii, in judetul Suceava, in Depresiunea Dornelor, la altitudinea de 800 m. Este renumita in prezent, pentru practicarea sporturilor de iarna. In februarie, se organizeaza in fiecare an festivalul ‘’Serbarile Zapezii’’. In afara de practicarea sporturilor de iarna, aici te poti relaxa, poti face ascensiuni montane, sau poti profita de puterea vindecatoare a izvoarelor minerale, care atrag anual foarte multi turisti, statiunea mai fiind numita si ‘’Imparatia apelor minerale’’!

Vatra Dornei face legatura intre Moldova si Transilvania. Se afla la confluenta a 3 ape: Dorna, Bistrita si Negra Sarului. E atestata documentar din secolul al XVI lea, cand era doar un mic catun si se numea simplu-Dorna. Apoi, din secolul al XIX lea, locul a devenit important din cauza apelor minerale vindecatoare. Aici se poate trata reumatismul si afectiunile cardiologice.

Acest oras turistic nu seamana cu nici altul din Romania, parerea mea. Ma incerca un sentiment ciudat si-n acelasi timp foarte placut, plimbandu-ma printr-un oras total necunoscut, pe care incercam sa-l descopar pas cu pas!

Incet, a inceput sa ma incante. In primul rand arhitectura cladirilor vechi si elegante, de peste o suta de ani. Apoi se simtea pretutindeni influenta austrica, care lasase urme adanci, ca urmare a faptului ca in secolul al XVIII lea tot nordul Moldovei a intrat in componenta Imperiului Habsburgic.

Am ajuns la calea ferata si de aici totul era altfel!Aici nu mai erau cladiri noi si moderne ca pe strada pricipala ,ci erau case mai vechi ,dar foarte frumoase. Ne-am oprit pe podul care traversa Dorna, de aici privelistea este superba in toate directiile. In primul rand gara, care este o cladire veche si impresionanta.

In spate- se zareau culmile muntoase, iar in cealalta parte am descoperit Cazinoul-la inceput nu am stiut ce este, sau ce-a fost, dar cu ajutorul oamenilor, m-am lamurit. Aceasta cladire este printre cele mai vechi din statiune si zace astazi printre mormane de moloz, in asteptarea unei soarte mai bune. Daca ar fi restaurata, ar da un farmec aparte locului in care este amplasata.

Am zarit apoi o cladire alba-era Primaria, iar alaturi de ea un turn inalt si alb, unde este Muzeul de etnografie, o cladire veche din anul 1897. Dupa cativa pasi am ajuns la Piata Agroalimentara. Aici la mare cautare erau ciupercile, de diferite soiuri si marimi. Ne-am cumparat cateva gogosi calde, pentru ca n-aveam cum sa rezistam mirosului apetisant si ne-am continuat plimbarea. Am ajuns la Catedrala Sfintei Treimi, situata in apropierea parcului. Am descoperit si unde este Muzeul de istorie.

Dupa ce mi-am rezolvat problema cu aparatul de fotografiat, ne-am reintors in Parcul Central, care este foarte mare si foarte frumos. As fi stat toata ziua in el! Este rezervatie dendrologica. Are alei lungi, care urca din centru, pana la cota 1300, in pantele inferioare ale Dealului Negru. Este intins pe mai multe hectare, iar pe aleile lui poti admira busturile mai multor personalitati romanesti. Sunt o multime de banci pe care te poti odini ziua, sau de ce nu si seara, la lumina felinarelor, care cred ca si ele sunt tot de-o suta de ani, dupa model!

Intr-un colt, era si un loc de joaca pentru copii si uite-asa, ne-am intalnit acolo cu colegul@valimi si familia, care locuia la aceeasi pensiune cu noi, in Pojorata, de care ne despartisem cand am ajuns in statiune, fiecare plecand in treaba lui, noi dupa magazine cu articole foto, iar ei dupa…veverite! . Era cu fetita lor, Camelia, care era foarte absorbita, ciocnind in manutele ei doua nuci, asteptand-o pe veverita, pe…’’Mariana’’’! Aici am zabovit cel mai mult. Nu ne mai venea sa mai plecam, urmarind veveritele care tot veneau si plecau, furandu-i nucile Cameliei. Din pacate, am pierdut multe poze din ziua aceea, iar din parc, chiar nu mi-a ramas nici una.

Ne-am plimbat pana la un izvor cu apa buna si rece, de unde veneau multi oameni cu sticle si bidoane. Am observat cata grija au locuitorii de pasarele din parc. In copaci, erau montate casute pentru ele, in care ele puteai sa le pui mancare. Pe marginea aleilor erau plantati alti braduleti mai mici. Ceilalti copaci erau foarte batrani, e o adevarata incantare sa te plimbi prin acest parc. Am admirat foisorul, in care uneori, seara stiam ca mai canta fanfara.

O alta constructie care iti atrage privirile ca un magnet este Izvorul Santinela, o cladire veche si inalta, ca un turn. Am intrebat trecatorii despre ce este acolo si mi s-a raspuns ca a fost un izvor important si ca acum este un simplu magazin de produse naturiste. Pacat…turnul era foarte interesant, avea un aer medieval!

Dupa ce am iesit din parc, am intrat sa luam un pranz rapid, plimbarea si aerul curat a facut sa ni se deschida apetitul. De fapt, zburase si timpul, fara sa ne dam seama, era demult trecut de ora amiezii. Dupa aceea, am admirat cat de multe pensiuni si hoteluri noi sunt construite, apoi ne-am plimbat pe corso, sau pe malul Raului Dorna, pe aleile cu pavaj nou si frumos, pline de flori, sau pe alte alei cu chioscuri de moda veche, care ii dau zonei un farmec aparte

Turistii, au iesit si ei la soare, se relaxau pe banci. Am auzit vorbindu-se si in germana si in ucraineana. De peste tot se vad crestele de munte, se simte aerul deosebit de curat, iar culorile toamnei, oamenii blanzi si amabili fac din acest loc, o destinatie in care sa-ti doresti mereu sa te intorci mereu aici, in dulcea Bucovina!

In urmatoarea zi am revenit aici, in drum spre Rarau si am avut prilejul sa vedem si cealalta parte a statiunii, partea mai putin turistica, un peisaj natural de exceptie. Am un singur regret, ca nu am fost cu telescaunul, sa pot admira de sus privelistea ce se deschide asupra minunatei Tari a Dornelor.

---

VIZUALIZĂRI: 4896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI