Varșovia- capitala eroică renăscută din cenușa războiului

TIPĂREȘTE

Știați că:

- România a fost deseori comparată cu Polonia în ceea ce privește mărimea țării și a pieței de consum? Dar dacă în raport de suprafață, țara noastră este a doua din regiune după Polonia, din pacate la capitolul economie și piață internă România s-a dovedit mult mai vulnerabilă in fața crizei decât cea poloneză. Astfel, Polonia este singura țară membră a Uniunii Europene din zona central-răsăriteană care a evitat recesiunea, înregistrând creștere economică pe parcursul ultimilor ani, până la a depăși chiar ritmul de creștere al Germaniei, țara cu cea mai puternică economie din Europa, în timp ce România se confruntă cu cea mai severă criză economică a ultimelor decenii, precum și cu recesiunea tuturor domeniilor vieții sociale.

- cel mai adesea ”problemele” Poloniei sunt cele legate de apreciarea zlotului (moneda națională), în timp ce în România, Banca Națională croiește politici pentru contracararea efectelor deprecierii leului?

- alături de Ungaria, Polonia este țara care a accesat cel mai mult fondurile europene pentru a stimula cercetarea și dezvoltarea, în timp ce România se plasează pe ultimul loc în această ierarhie?

- portofoliul de investiții străine în Polonia este în creștere an de an? Mari investitori mondiali, precum Ikea (cunoscutul producător suedez de mobilă), Bridgestone (cel mai mare producător japonez de cauciucuri), American Chevron Concern (cel mai mare concern american de explorare și exploatare a gazelor naturale) au anunțat deja suplimentarea fondurilor de investiții alocate Poloniei. În România, temându-se de vulnerabilitatea economiei și de instabilitatea legislativă, investitorii străini sunt pe picior de a-și lichida afacerile sau a le transfera în alte țări.

- până în anul 2000 în Polonia exista, ca și la noi, o singură autostradă (lega Varșovia de Gdansk, marele port de la Marea Baltică) ? De atunci și până în prezent harta Poloniei s-a îmbogățit cu încă 3 autostrăzi care unesc capitala cu cele mai importante zone ale țării, iar modernizarea infrastructurii rutiere este în continuare o prioritate a guvernului, numeroase șantierele fiind în lucru.

- în anul 2009 cel mai bun ministru de finanțe al lumii a fost declarat de revista ”Financial Times” nu cel american, nu cel chinez sau japonez, nici cel german sau francez, ci Jacek Rostowski, ministrul polonez de finanțe? Sub bagheta sa, concertul financiar al Poloniei s-a derulat într-o perfectă armonie, astfel încât ca semn de încredere, Poloniei i s-a deschis la nivelul FMI, o linie de credit flexibilă (este un credit care poate fi accesat cu prioritate în caz de urgență). Întrucât economia Poloniei este în creștere și potrivit oficialilor se află ”într-o stare suficient de bună”, până acum acest credit nu a fost accesat, în timp ce România a contractat deja un împrumut costisitor de 20 miliarde euro de la FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială si Banca Europeană pentru Reconstrucție si Dezvoltare, iar autoritățile pregătesc o nouă îndatorare a economiei prin suplimentarea împrumutului.

Nici eu nu cunoșteam aceste lucruri și nici nu bănuiam că de fapt ele sunt o mică părticică din imensa panoplie de aspecte care face diferența dintre România și Polonia. Cum am mai spus-o și cu altă ocazie, nutream o oarecare invidie pentru modul cum sunt percepuți și tratați polonezii la nivelul Uniunii Europene și nu numai. Nu înțelegeam de ce președintele polonez se putea adresa în forumul european pe limba lui, iar președintele nostru se chinuia să se exprime tot acolo într-o engleză din topor. Nu înțelegeam de ce vetto-ul Poloniei la unele inițiative europene (în special cele privind agricultura) găseau ecou și rezolvare, în timp ce România părea și încă pare Cenușăreasa Europei.

Ei bine, toate acestea le-am înțeles și le-am perceput la justa lor valoare abia după ce am vizitat Polonia. Abia după ce am pășit pe pământ polonez, am realizat câte decenii de civilizație și probabil de muncă ne despart de surata noastră din perioada comunismului. Pentru că la nivelul percepțiilor senzoriale, Polonia nu mi-a părut cu nimic mai prejos decât țările occidentale cunoscute a avea un dezvoltat grad de trai și de civilizație, deși literatura de specialitate o plasează doar în zona țărilor în curs de dezvoltare. În plus, acestă minunată țară, pe care Dumnezeu a dăruit-o din plin cu bogății și frumuseți naturale diverse (toate formele de relief, largă ieșire la mare, zăcăminte importante de cărbune și gaze naturale de cea mai bună calitate, cele mai multe lacuri naturale din lume - cca. 10000 - plus 98 lacuri de acumulare amenajate) iese din comun prin istoria sa, extrem de zbuciumată de-a lungul veacurilor, căreia i-a făcut față cu demnitate și glorie, ridicându-se mereu din cenușa războaielor și a cuceririlor, precum o pasăre Phoenix la scară continentală. Prusaci, lituanieni și suedezi, austro-ungari, ruși și ucrainieni, tătari și turci, naziști, toți au călcat pământul polonez ca stăpânitori sau cuceritori, lăsând amprente de neșters asupra memoriei acestui popor. Iar polonezii își etalează cu ostentație dovezile mândriei naționale și ale respectului pentru valorile istoriei lor: pretutindeni vezi monumente care rememorează evenimente istorice, majoritatea omagiate prin depunerea de buchete proaspete de flori.

N-am văzut decât o frântură din Polonia zilelor noastre, dar mi-am format deja o părere foarte bună, poate supraevaluată, poate deformată de prea puținele clipuri de existență și de viață poloneză pe care această excursie mi le-a oferit, dar care îmi stăruie în minte cu nostalgie, îndemnându-mă dacă nu să reeditez această călătorie, cel puțin să o rememorez ca pe o experiență de neuitat.

Așadar, pornind pe cărarea amintirilor, vă invit să călătoriți cu mine prin capitala Poloniei, Varșovia, străbătând traseul pe care l-am urmat și eu în cursul circuitului din vara anului 2010.

Varșovia ne-a întâmpinat ca o adevărată metropolă europeană de aproape 2 milioane de locuitori, etalând în prim plan construcțiile moderne, multietajate, ale clădirilor comerciale și de birouri, ale hotelurilor de renume internațional și ale supermarketurilor de înaltă clasă, dar și cartierele vechilor blocuri muncitorești, înfrumusețate toate potrivit unui nou curent arhitectural denumit ”realism social” (presupune redecorarea fațadelor în culori vesele și adăugarea unor ornamente care să le individualizeze din punct de vedere estetic).

Pe parcursul vizitei am avut privilegiul de a primi explicații de la o doamnă ghidă localnică, vorbitoare de limbă română, o persoană foarte agreabilă de la care am primit multe informații dintre cele ce urmează să vă relatez la rândul meu. Am aflat astfel că împletirea firească a trecutului cu prezentul în ceea ce privește arhitectura și sistematizarea orașului face parte dintr-un plan strategic ce vizează dezvoltarea acestuia până în anul 2020, prin implementarea unor programe specifice menite să materializeze, între altele, obiective semnificative de civilizație, precum: îmbunătățirea calității vieții și siguranței cetățenilor, conservarea tradițiilor și culturii în scopul consolidării identității naționale, sitematizarea și ordonarea construcțiilor și infrastructurii, astfel încât Varșovia să devină o metropolă modernă și atractivă pentru investitori, stimularea vieții economice și sociale prin dezvoltarea și modernizarea funcțiilor metropolitane (informare, deservire, cercetare, proiecte).

Nu e de mirare așadar, că am găsit în Varșovia o vecinătate la prima vedere brutală, a construcțiilor istorice cu cele de ultimă generație. Zona centrală a orașului, pe care am străbătut-o mai întâi cu autocarul, apoi pe jos, este însă cât se poate de prietenoasă, în ciuda faptului că alături de vechea clădire a palatului culturii se înalță câțiva zgârie-nori. Diferența între aceste construcții nu e deloc stridentă, la alăturarea lor avându-se pesemne în vedere că aparțin deopotrivă generației ultimilor 50 de ani. Însă în zona istorică inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, construcțiile noi au fost excluse cu desăvârșire, deși nici Old Town Square (Rynek), nici Palatul regal, nici Palatul prezidențial, nici celelalte construcții similare din perimetrul istoriei vechi a orașului nu sunt cele originale, ci sunt copii fidele ale celor distruse până la temelie după dinamitarea lor de către naziști, dar și după bombardamentele de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Reconstituirea s-a făcut după schițele și planurile din secolul 18 aparținând lui Canaletto și lui Bacciarelli, renumiți artiști italieni care și-au dedicat o parte din activitatea lor înfrumusețării reședinței regale a Poloniei. De altfel, din câte am aflat de la ghidă, la sfîrșitul războiului capitala poloneză a fost aproape în întregime distrusă, ruinele acopereau peste 90% din suprafața de atunci a orașului, ceea ce a făcut aproape imposibil efortul de a curăța și a îndepărta resturile. Ca urmare, ruinele au fost nivelate și tasate în cea mai mare parte, constituind astfel fundația pentru reconstrucția capitalei. Gândind la acest moment al istoriei poloneze, nu pot să nu cuantific la scară macro costurile acestui efort național și să nu admir tenacitatea acestui popor de a-și pune în valoare istoria și de a o arăta cu mândrie lumii întregi. Efortul încununat de succes al acestor meșteri Manole polonezi, ne demonstrează că nimic nu poate fi socotit pierdut, că orice se poate reface, cu sacrificii desigur, și mai presus de toate că avem datoria de a păstra și a transmite generațiilor viitoare patrimoniul istoric nealterat al națiunii. Ei au reușit!

Turul Varșoviei cu autocarul a început din fața hotelului Ibis unde am fost cazați și unde ne aștepta ghida. A durat cinci ore și a cuprins perimetrul central al orașului. Explicațiile ni s-au dat din mersul autocarului, din cauza restricțiilor de parcare fiind obligați să facem popas și să vizităm zona pe jos doar în patru momente ale acestui periplu. În ce mă privește, această manieră de vizitare m-a frustat deseori, atât în ceea ce privește reținerea marelui volum de explicații pe care ni le-a furnizat ghida, cât și în realizarea fotografiilor potrivite pentru ilustrarea și rememorarea traseului. În mersul mașinii și din spatele geamului care reflectă imaginile din interior, este greu să realizezi fotografii de calitate. În aceste condiții, am ratat imortalizarea multor obiective turistice pe lângă care am trecut, iar pentru unele din fotografiile reușite nu am reținut explicațiile de rigoare.

În fine, rememorarea traseului îmi este acum la îndemână, datorită hărții marcate de ghidă, câte un exemplar din aceasta fiind primit de fiecare turist din autocar.

Am pornit așadar pe strada Solidarnosci, cotind spre dreapta pe strada Jan Pawel II, până la intersecția cu strada Jerozolmskie. Din fuga mașinii am admirat zona marilor hoteluri supraetajate, clădiri noi cu arhitectură futuristă (Radisson SAS, Mercure Fryderyk Chopin, Westin, Holiday Inn Warsaw, InterContinental, Mariott, Polonia Palace, Metropol și Novotel, toate construite în plin centrul orașului), dar și clădirea Palatului Culturii și Științei aflată în imediata lor vecinătate. Palatul, un cadou al rușilor după finalizarea Tratatului de la Varsovia, după modelul Universității Lomonosov din Moscova (ca și Casa Scânteii din București, acum Casa Presei Libere) nu și-a schimbat niciodată destinația: de la început și până astăzi a fost și este inima vieții cultural-științifice a Varșoviei, ca spațiu de spectacole, expoziții și birouri. I s-a înlăturat doar o parte din vechea denumire (I. V. Stalin) după fenomenul destalinizării. Fiind încă cea mai înaltă clădire din capitala Poloniei, oferă o panoramă grandioasă asupra întregii așezări, doritorii putând accesa terasa de la ultimul nivel al clădirii centrale.

De la piața Dmowskiego, drumul a continuat spre dreapta pe bulevardul Marszalkowska (o frumoasă zonă de palate și grădini) până la Parcul regal, cunoscut sub numele de Lazienkowski sau Băile regale (The Baths) . Aici am făcut un popas și am primit explicații mai detaliate, parcurgând pe jos câteva alei din incinta parcului. Este considerat cel mai frumos ansamblu de parcuri și palate al capitalei poloneze, având o vechime de trei secole. A fost reședința de vară a regelui Stanislaw August Poniatowski (1764-1795) și în perimetrul său, pe lângă lacuri, grădini și alei frumos întreținute, pot fi admirate și chiar vizitate alte câteva obiective demne de cel mai mare interes istoric și arhitectural: Palatul Lazienki, Palatul Belvedere, Castelul Ujazdowski (Zamek Ujazdowski), Grădina botanică (Ogrod Botaniczny), Vechea Oranjerie (Stara Pomaranczarnia), Micuta Casa Alba, candva locuinta iubitei regelui, Templul Egiptean, Templul Dianei, ș. a. , de fiecare dintre acestea fiind legate povești și istorii vesele sau tragice vorbind despre modul cum au supraviețuit peste secole.

În extremitatea vestică a parcului se află și parcul de trandafiri al lui Chopin, în mijlocul căruia poate fi admirat Monumentul lui Chopin. Fiind anul internațional Chopin, prin care se marchează 200 ani de la nașterea marelui compozitor, ghida a ținut cu deosebire să ne prezinte această locație, una dintre multe altele similare dedicate memoriei lui Chopin, muzicianul național al Poloniei.

Până a ajunge la intrarea în parc, am trecut în revistă statuia mareșalului Iozef Pilsudski, revoluționar și important om de stat polonez, primul șef de stat al Poloniei renăscute (1918-1922) și fondatorul forțelor armate poloneze, cel ce a condus luptele polonezilor în luptele împotriva invadatorilor Armatei Roșii ruse în 1920. Potrivit spuselor ghidei, în urma unui sondaj de opinie din anul 2005, Pilsudski s-a clasat pe locul 2 (după fostul Papă Ioan Paul al II-lea), în ierarhia celor mai mari personalități eroice poloneze.

Parcul dedicat memoriei lui Chopin este mărginit pe partea dinspre stradă (Drumul regal) de numeroase panouri ilustrative din viața marelui compozitor, cele mai multe fiind reproduceri ale unor fotografii autentice. Încă de la intrarea în parc am fost impresionați de marea de trandafiri roșii ce înconjura monumentul lui Chopin. Este cunoscut faptul că trandafirul a fost floarea preferată a compozitorului, fiind considerată de el (ca și de unii dintre noi) floarea romantismului și a iubirii. Printre rondurile roșii de trandafiri, numeroase alei cu bănci stăteau la dispoziția publicului pentru momente de relaxare, citind sau ascultând muzică de Chopin, căci acolo, în toate serile se desfășurau concerte, iar în restul timpului o bancă muzicală din marmură neagră funcționa în schimbul unui zlot precum un tonomat la dispoziția publicului. Puteai să-ți alegi bucata muzicală dorită și s-o asculți, așa încât ne-am delectat și noi cu câteva fragmente dintr-un vals de Chopin. Am aflat că toate locurile din Varșovia legate de existența compozitorului au fost dotate cu astfel de bănci media, ca finalizare a unui sondaj din care a rezultat că numai 10% dintre locuitorii orașului cunoșteau legăturile lui Chopin cu Varșovia. S-a dorit astfel familiarizarea și conștientizarea în primul rând a tinerei generații, astfel încât moștenirea marelui pianist să nu fie uitată, azi, când muzica electronică pare a fi acaparat preferințele publicului tânăr.

Monumentul memorial îl prezintă pe marele pianist și compozitor sub o salcie stilizată (pomul său preferat), al cărui trunchi e alcătuit din brațul și degetele măiestre să făurească muzică, dar și imagine.

Ne-am reluat drumul cu autocarul pe bulevardul Ujazdowskie, una din cele mai elegante străzi din Varșovia. Aici sunt numeroase palate și vile aristocratice cu grădini și parcuri spectaculoase, cele mai multe fiind afectate diverselor ambasade (inclusiv cea română pe strada Chopin, dar cea rusă le întrece pe toate!), mănăstiri și biserici din secolele 17-18. Printre altele, am trecut pe lângă Observatorul astronomic, Ministerul justiției ,,Palatul Sobanski (sediul oamenilor de afaceri polonezi) și Biserica Sf. Alexandru.

După Piața De Gaulle, intrând pe Nowy Swiat (reconstruită de la zero după ultimul Război Mondial), ne-a întâmpinat Universitatea din Varșovia înconjurată de campusul studențesc și Palatul Staszic (actualul sediu al Academiei Poloneze de Stiințe), cu statuia lui Copernic în prim plan, unde am făcut iarăși un mic popas. Alături se afla Palatul Czapski unde a trăit o vreme Frederic Chopin, acum sediul Academiei de Arte Frumoase și Biserica Sfintei Cruci, care păstrează urna cu inima marelui muzician, adusă de la Paris de sora sa într-un vas cu coniac (rămășițele pământești se găsesc în cimitirul Pere-Lachaise). În afara interesului istoric, zona este recomandată pentru cumpărături, fiind înțesată de magazine și boutiquri elegante, dar și de numeroase cafenele și terase atrăgătoare. De asemenea, pe traseu am zărit din fuga autocarului, câteva monumente închinate memoriei victimelor din Ghettoul varșovian și eroilor din cel de-al doilea Război Mondial, toate presărate cu flori proaspete.

Revenind la autocar, traseul ne-a purtat pe Krakovskie Przedmiescie, stradă istorică situată pe Drumul regal, în capătul căreia se află orașul vechi (Rynek Starego Miasta, sau Old Town) și Castelul Regal. Până a ajunge acolo însă, am depășit Palatul Potocki, acum sediul Ministerului Culturii și Artei și Hotelul Bristol cu o impresionantă fațadă în stil neo-clasic (interior în stil Art Nouveau), locul unde au fost găzduite numeroase personalități ale secolului XX, inclusiv doi președinți americani. Nu departe se află Palatul Radziwill, în prezent sediul Președinției poloneze, având în față monumentul prințului Jozef Poniatowski (om politic și strateg militar devenit și mareșal al Franței pentru merite pe câmpul de luptă).

Am mai făcut un popas pentru a vedea și monumentul poetului național Adam Mickiewicz, marcând a suta aniversare a nașterii sale.

În cele din urmă autocarul ne-a purtat spre ultimul loc de popas, cel la care s-a pus punct și programului ghidat de colaboratoarea noastră poloneză: Castelul regal cu imensa sa piață străjuită de obeliscul și statuia regelui Sygmunt III din dinastia suedeză Vasa, cel care în secolul al XVI-lea a mutat capitala Poloniei de la Cracovia la Varșovia. Reconstruit de la temelie după război, Castelul regal este astăzi un important muzeu de istorie a orașului, oferind vizitatorilor trei impresionante rute de vizionare, fiecare dintre ele impunând câte o taxă separată: 1) Casa Parlamentului (vechiul sediu al Seimului polonez), sălile de judecată și apartamentul prințului moștenitor Stanislaw – 2,5 euro/persoană; 2) Apartamentele regale și Marea Sală Regală – 4,5 euro/persoană; 3) Expoziții permanente de artă și istorie – 2,25 euro/persoană. Deși vizitarea castelului ne-a fost recomandată ca o experiență de excepție, iar prețurile ne-au părut mai mult decât îmbietoare, intenția noastră de a-i trece pragul s-a dovedit a fi tardivă, pentru că era deja ora 18, iar programul de funcționare al muzeului se terminase la ora 16,30.

Călăuziți de ghida agenției românești, iar unii pe cont propriu, am pornit să explorăm piața. Între zidurile vechii cetăți, ale Castelului regal și ale bisericii Sf. Ana, spectacolul locului sub culorile amurgului era irezistibil: multe terase atrăgătoare și mulți tineri puși pe distracție, reprezentări muzicale sau teatrale ad-hoc, turiști de pretutindeni forfotind în toate direcțiile. Drept pentru care ne-am oprit și noi preț de câteva minute pentru a savura o înghețată și o bere.

Ne-am continuat apoi drumul și ieșind din piață pe o străduță cu aer medieval, am ajuns în zona orașului vechi (Rynek Starego Miasta sau Old Town) . Este cel mai vechi district al Varșoviei (sec. 13-14), arhitectura originală fiind în întregime reconstituită după distrugerile războiului. Alături de castelul regal, orașul vechi face parte din patrimonial universal UNESCO. Inima acestei zone o reprezintă Market Square, piața centrală, care și-a păstrat în întregime farmecul medieval, datorită străzilor și clădirilor ce o mărginesc și pavajului ce ne poartă cu gândul spre zilele trăsurilor, domnițelor și cavalerilor. Soarele ce apunea într-o perdea de roșu aprins în spatele clădirilor contura totul în lumini de spectacol. Spre marginile pieței, cele mai frumoase terase își etalau superbele aranjamente florale, iar mesele erau ocupate din plin, încât cu greu ai fi putut găsi un loc liber. În zona centrală trona statuia micii sirene (cu totul alta decât cea de la Copenhaga), simbolul orașului și eroina unei alte povești frumoase despre întemeierea orașului. De sub statuie țâșneau șuvoaie colorate de lumină, când roșii, când albastre, galbene, mov sau verzi - subiecte irezistibile pentru fotografii, iar o fântână veche de secole răsplătea efortul celor ce încercau să pompeze apă, potolindu-le îndată setea. Alte personaje pitorești (pictori, trubaduri, fotografi), unii îmbrăcați în costume de epocă, întregeau acel spectacol unic al unei seri de vară varșoviene petrecute în decor medieval.

Old Town este mărginit spre vest de Barbakan, zidul fortăreață ce străjuia cetatea încă din secolul 16. Poarta de intrare fortificată și canalul de protecție, cândva plin de apă, întregesc acest ansamblu arhitectonic. Trecând de el, am ajuns la Catedrala Sf. Ioan - un alt mausoleu (după cel de la Catedrala Wawelska din Cracovia) al altor mari eroi polonezi. Nu departe am găsit Biserica iezuită și Casa Memorială a Mariei Sklodowska – Curie, laureată a Premiului Nobel pentru fizică.

Se făcuse noapte deja, era ora 21,30, iar noi ne-am numărat printre cei ce au ales să se întoarcă în parcarea ce gazduia autocarul nostru (undeva sub zidul cetății și a castelului regal) pentru a ajunge înapoi, la hotel. Pentru cei mai tineri, momentul a fost startul pentru a se bucura liberi și fără constrângerea vreunui program, de ospitalitatea capitalei poloneze.

La întoarcere, am făcut ca de obicei, inventarul celor văzute și celor ratate. Am constatat că în afara monumentelor dedicate victimelor persecuțiilor evreiești și ale holocaustului, ale războiului mondial, văzusem aproape tot ceea ce notasem de acasă a fi interesant de vizitat. E drept că niciunul dintre acestea nu le ”pipăisem” mai pe îndelete, dar în raport de puținul timp ce ne stătuse la dispoziție, bilanțul era mulțumitor. Iar nota acordată capitalei Poloniei nu putea fi decât 10! Nou și vechi într-o îmbinare armonioasă, tradiții dar și oportunități ale științei prezente, bulevarde largi, circulație moderată, parcuri și grădini pretutindeni, curățenie ca la elvețieni, oameni prietenoși și muncitori, într-un cuvânt, un oraș în continuă transformare și dezvoltare care se străduiește să acceadă la statutul de mare metropolă europeană și de ce nu, chiar mondială. Din cele văzute de mine, cred că a pornit-o pe drumul cel bun, iar succesul nu e departe. Merită să vă convingeți cu ochii voștri că nu exagerez! Merită să cunoașteți Varșovia ca pe o replică a Bucureștiului nostru și să faceți comparație, pentru că după război ambele orașe au fost capitale comuniste și au avut o evoluție oarecum similară. După căderea comunismului însă, traiectoria lor a fost diferită, iar rezultatele se văd și ele a fi atât de diferite!

Informații suplimentare: click aici

---

VIZUALIZĂRI: 5036 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI