GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Nu aduce anul ce aduce ceasul˝ foarte înţelepte vorbe. Cu toată resemnarea mea că nu voi mai merge în excursii din cauză de ˝vârstă, ani şi etate˝ plus nişte boli cronice pe care nu e cazul să le enumăr, şi mai ales din lipsa unei maşini personale (ce, parcă aşi mai avea reflexe la condus?), toate aceste contre au dispărut în câteva minute când băiatul meu mi-a propus să mergem cu nepoţii pentru două zile jumătate la Buştenari. Acolo au o căsuţă de vacanţă unde fiu-miu voia să planteze în curte nişte puieţi fructiferi.
N-am mai fost de foarte mulţi ani, pentrucă terenul din curtea lor este foarte accidentat şi eu ca persoană instabilă sau şi mai bine zis dezechilibrată, nu pot să mă abat stânga- dreapta nici 5 cm de la aleea pietruită fără să mă împiedic. M-am gândit să merg totuşi că măcar aerul să-l schimb. Cum nici nu mă aşteptam, s-a lăsat si cu ceva excursii în împrejurimi care mi-au făcut tare bine la psihic.
Nu am vizitat tot ce aşi fi vrut sau aşi fi putut cu ani în urmă dar ˝calul de dar nu se caută la dinţi˝ aşa că am fost mulţumită cu ce s-a nimerit. Nu am vizitat Muzeul N. Grigorescu din Câmpina pentru că am trecut pe acolo după ora de închidere iar casa lui Haşdău era în renovare. Le văzusem pe amândouă cu ani în urmă.
În schimb am fost pentru prima oară la Mănăstirea şi Casa Domnească din Brebu, am urcat pe negură la Crucea Domnitorului din Meliceşti, am vizitat salina Unirea din Slănic unde am mai fost cu ani în urmă coborând cu liftul şi normal, făcându-ni-se foame am mâncat la restaurantul Roberta din apropiere. Timpul a fost destul de întunecat, cam rece, a mai şi plouat dar a mai fost şi câte o spărtură în nori prin care am văzut Bucegii cu zăpadă. Aşa a fost toată primăvara.
În prima zi am hotărât să vizităm Complexul Arhitectonic Brebu (cca 10 km de Buştenari), cu o mică buclă prin satul Meliceşti unde vroiam să vedem Crucea Domnitorului. Ziua nu se arăta prea confortabilă nici pe telefon, nici uitându-ne pe cer dar am plecat totuşi pe la ora zece.
Din Telega am urcat spre Meliceşti prin DC5 pe un drum de 8 km şerpuit prin pădure. În Meliceşti ne-a plouat, noroc că la Crucea Domnitorului a fost doar negură pentru ca mai târziu la Brebu, vremea să devină bună. Am fi preferat vice-versa pentru că de la altitudinea de peste 700m unde este amplasată crucea în vârful dealului Măcesu, am fi putut vedea Bucegii, munţii Baiului, Leaota şi cu puţin noroc vârful Măciuca din apropiere de Slănic Prahova. În privinţa drumului am pornit pe asfalt, am trecut la pietris, ca ultimele sute de metri să fie pământ-pământ. Nu asta era problema ci îngustimea lui, încât dacă s-ar fi întâlnit două maşini în contrasens, una ar fi trebuit să intre în curtea unui localnic.
Nu ştiu cum e sub cer senin dar în negură, Crucea de piatră a Domnitorului, singură într-o pustietate înconjurătoare, este foarte impresionantă.
Crucea marchează locul unde regele Carol I, atras de frumuseţea peisajului dar şi de apropierea de Buştenari care promitea să devină un boom petrolifer, (unic în acele timpuri în România), a dorit să-şi construiască un castel. A fost prima lui vizită în România în august 1966 însoţit de prefectul de Prahova şi de Gh. Cantacuzino când se spune că a luat prânzul cu fruntaşii satului, cum a făcut şi la Buştenari. Castelul n- a fost să fie amplasat la Meliceşti ci a fost construit la Sinaia.
Crucea cu o înălţime de 4m se sprijină pe un postament din blocuri de piatră aşezate una peste alta formând o piramidă cu trei trepte. În locul unde se întersectează braţele crucii pe partea frontală a fost adăugat un medalion cu stema Casei de Hohenzollern, respectiv un scut format din patru careuri peste care este aşezată o coroană regală.
Medalionul nu a fost sculptat în corpul crucii, ci separat și a fost montat ulterior. Pe verso există urmele unui alt medalion care însă s-a pierdut sau s-a furat. Pe cruce sunt sculptate trei inscripţii în litere chirilice, aproape indescifrabile. Cercetătorii prof. dr. Gh. Bîlbă şi Gh. Stanciu, au reuşit să le descifreze cu toate că la cutremurul din 1940 crucea a suferit stricăciuni şi la cel din 1977 a căzut de pe postament, s-a spart iar repunerea şi asamblarea ulterioară cu mortar făcută de meşteri locali nu a fost de calitate. Au fost identificate numărul de rânduri ale celor trei inscripţii, 15, respectiv 21 şi majoritatea cuvintelor.
Conform inscripţiei de pe spatele crucii, Consiliul General al jud Prahova a aprobat construirea crucii în sedinţa din 12 nov. 1966, architect şef fiind desemnat tânărul Paul Focşeneanu. Este interesant de menţionat că acest tânăr architect s-a stins din viaţă în 1867 chiar în ziua în care trebuia inaugurată crucea. ˝Sâmbătă la 30 Septembre, la șése ore séra, am însocit cu inima sdrobită de o adâncă durere pe tênerul Paul Focșiănianu, artist în sculptură, la înmormêntarea sa. [... ] Măria Sea Domnitoriul l' a însărcinat cu sevărșirea unui monument pe drumul Ploiescilor, și tocmai în ziua în care lucrarea era terminată, s' a terminat și viéța artistului. ˝ Din necrolog rezultă că lucrarea a fost terminată spre sfârșitul lunii septembrie 1867, eventual chiar pe 30 septembrie.
Pe partea frontala a soclului a mai fost descifrată o inscripţie de data asta cu litere latine: Aceasta sfântu Cruce s–a ridicat spre pomenirea fericitei călătorii a Măriei Sale Domnului Românilor Carol I Principe de Hohenzollern, prin acestu județu Prahova și a trecerii în călătorie a înălțimei sale peste acestu piscu de la Melicești în ziua de 11 august 1866 mergându de la Telega la...” [Restul cuvintelor nu mai sunt vizibile]
Un alt fapt, care se pare că nu e legendă este că după alegerea locului, calul regelui a avut un accident, semn de rău augur. Nu cred că regele Carol I, cu educaţia lui germanică să fi fost superstiţios. De fapt motivul real al renunţării la amplasamentul Meliceşti şi construirea castelului Peles la Sinaia, este lipsa sursei de apă, urmele unor forări pentru găsirea ei, fiind vizibile şi astăzi.
În timpul regimului trecut nu s-au alocat bani pentru întreţinerea crucii din două motive: ea reprezenta un simbol al creştinismului şi al regalităţii. Crucea rezistă pe culmea dealului, fiind mărturie a unor vremuri apuse. Cu toate că este un monument interesant, mărturie a unui fapt istoric, Crucea Domnitorului nu este încadrată ca monument de patrimoniu și nu a fost inclusă pe ultima ediție a Listei Monumentelor Istorice, publicată în 2015 de Ministerul Culturii.
 
WEB, dacă se poate, ataşează https://www.youtube.com/watch?v=lzOtWB7gWUA
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Situată la maginea unui sat pitoresc la o altitudine de 700m, prezintă o vedere frumoasă asupra Bucegilor şi Munţii Baiului
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Eate o mărturie istorică despre principele Carol în alegerea unui loc pentru un castel regal
Trimis de Michi in 12.05.22 19:32:07
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VALEA DOFTANEI.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@webmasterX: Multumesc, macar a fost filmat pe soare
@Michi: Un obiectiv interesant, despre care m-am documentat și eu după ce am ajuns acolo, oarecum întâmplător, în toamna lui 2020.
@crismis: Cerul întunecat, negura, piatra cenușie l- au făcut mai interesant decât luminat de razele soarelui.
@Michi: Peisajul e încântător în toată acea zonă, iar unele sate sunt încremenite în timp. Meliceștiul cu a sa „Cruce a Domnitorului” se află pe lista mea de potențiale vizite în caz că drumurile mă poartă din nou în acel areal geografic. Până atunci pot spune că în 2013 am vizitat parțial și pe cont propriu clădirea istorică a închisorii Doftana (vezi impresii).
În ceea ce privește Crucea Domnitorului legendele au și un sâmbure de adevăr, principele Carol I vizitând într-adevăr în vara anului 1866 meleagurile prahovene, chiar în 25 iulie 1866 ajungând la Telega și Melicești, unde sătenii organizează o masă câmpenească în preajma locului unde se află crucea de piatră de azi. Dacă principele a dorit ridicarea unui castel de vânătoare în această zonă se pare că lucrul care l-a împiedicat să își ducă la îndeplinire planul a fost lipsa surselor de apă (oglindadeazi.ro/stiri/de- ... ect-de-palat-la). Detalii ample găsiți în articolul publicat de un pasionat profesor din Ploiești, Gheorghe Bîlgă: academia.edu/20413921.
Excursiile de relaxare în zona Doftana - Telega - Brebu sunt binevenite! Recomand bucureștenilor, și nu numai.
Numai bine!
P.S. Există în apropierea crucii și un fag bătrân de sute de ani, loc unde ar fi avut loc masa câmpenească din 1866. Copacul a participat la competiția Arborele anului 2010, vezi pag 47 și următoarele din materialul: repf.ro/uploaded/files/fi ... _7c296331b9.pdf.
@tata123 ????: Ca totdeauna completări pertinente şi bine venite, mulţumesc
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2022 Călătorie de o zi — scris în 08.05.22 de Cosmina7 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Buştenari- satul care cu o sută de ani în urmă a fost California României — scris în 03.05.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2021 Excursie de vis pe Valea Doftanei — scris în 08.06.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 O mică incursiune de toamnă prin plaiurile și amintirile copilăriei... — scris în 09.01.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Șosea alpină de la Comarnic la Valea Doftanei — scris în 06.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Brebu și Valea Doftanei - istorie și natură — scris în 23.07.20 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Unde mai fugim din București? Drumeție (foarte) lejeră pe Vârful Secăria (1149 m) — scris în 09.07.20 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ