Catedrala Dogilor, Palmanova

TIPĂREȘTE

Vă povesteam într-un alt articol cum am ajuns să vizitez mica localitate italiană Palmanova, cândva o celebră fortăreață de formă stelară, greu sau chiar imposibil de cucerit, azi un obiectiv turistic despre care încă nu se știu foarte multe. Se spune de către arhitecții militari că a fost prima cetate de formă stelară creată cu atâta exactitate matematică și că a servit drept model pentru alte cetăți răspândite apoi în toată Europa. Am nimerit în Palmanova la ora prânzului așa că muzeele erau închise, nu însă și frumoasa biserică ce se înalță falnică pe una din laturile ce delimiteaza Piazza Grande, este vorba de cea mai mare biserică a micii așezări, se pare singura funcțională în zilele noastre, Duomo Dogale sau Catedrala Dogilor. De altfel este și cea mai grandioasă construcție din acest orășel.

Prima impresie, de departe, este modestă. Pe măsură însă ce te apropii de ea, îți dai seama că ai în fața ochilor un obiectiv aparte. Fațada este lucrată din două feluri de piatră de Istria, albă și gri. Intrarea principală este încadrată de două coloane și are un fronton mai sofisticat, curbat. Intrările de serviciu de fapt, stânga și dreapta sunt mult mai simple. Deasupra acestei părți, registru cum o numesc arhitecții, sunt trei statui incluse în intrânduri "Cristo Redentore" sau Isus Mântuitorul în mijloc, flancat de San Marco și Santa Giustina, patroana orașului Palmanova. Statuile sunt lucrate în ani diferiți dar aparțin sec. XVII. Deasupra acestora se află, în frontonul triunghiular, un medalion reprezentând un leu de bronz. Leul nu este originalul de la construcția bisericii, acela a fost distrus de Napoleon iar cel actual a fost montat la sfârșit de sec. XIX după ce Palmanova a revenit statului italian și, la vremea ridicării catedralei, reprezenta puterea militară și politică a republicii venețiene.

La prima vedere, campanila, turnul din partea stângă, pare o lucrare nereușită care strică aspectul catedralei și nu se potrivește cu măreția lăcașurilor italiene. Dar amintiți-vă, Palmanova nu avea nici o clădire ce putea fi văzută din afara zidurilor, deci nici turnul nu trebuia observat de eventualii atacatori. Turnul este interesant în special prin cadranul solar și simbolul Sf. Marcu, leul ce stă deasupra crucii și a numelul localității, Palma.

Prima impresie când treci de ușile imense și te obișnuiești puțin cu lumina din interior, după soarele orbitor de afară, este copleșitoare, chiar dacă nu aparții creștinismului în general. Te trezești într-un spațiu larg tip hală, atât de comun bisericilor italiene dar fără coloane de susținere, cu un frumos tavan lucrat în bârne de stejar pictat, cu un altar principal măreț și alte patru altare laterale, cu vitralii deosebite despre care spun specialiștii, nu se regăsesc decât în foarte puține biserici italiene. Ești puțin mirat, exteriorul este tipic Renașterii italiene dar interiorul este în stil baroc cu influiențe roccoco.

Așa cum spuneam, biserica are mai multe altare, după modelul catolic. Principal este altarul central, măreț, cu picturi valoroase a căror executare a durat foarte mult timp. Acest altar este încadrat de Capella del Carmine și de cea a Santo Rosario, ambele cu picturi din sec. XVI. Altarul central domină prin pictura superbă reprezentând pe Isus și apostolii dar și statuile sfinților Marcu și Giustina.

Capela Sfântului Rosario are de asemeni picturi deosebite cu scene biblice - Comuniunea Apostolilor, Prima Împărtășanie, Pieta, lucrate de-a lungul a două secole.

Tot pe dreapta este o reprezentare superbă, altarul Sfintei Familii, operă veche din sec. XVII, locul unde am văzut localnici venind și rugându-se. Aproape de Capela Sfântului Rosario este un sicriu din sticlă și acolo, lucrat în ceară, este redat trupul Sfintei Giustina. Se spune că în ceară sunt prinse moaștele ei.

Capela del Carmine a fost modificată la 300 de ani de la construcția bisericii și acest fapt se datorează jurământului făcut de localnici către Fecioara Maria în timpul epidemiei de holeră din sec. XIX, așa că acum aici este reprezentarea Madonei Sănătății.

În stânga acestor altare principale este Sacristia, rămasă așa cum a fost realizată în 1638, din marmură adusă de la Verona și cu picturile originale reprezentând pe Fecioara cu Pruncul, sfinții Marcu, Giustina și Spiridon. Tot aici sunt expuse câteva obiecte sacre din fostul tezaur al catedralei, dintre cele ce au scăpat din mâinile lui Napoleon.

Pe partea stângă sunt câteva relicvarii și iarăși picturi valorose, unele originale, loc iarăși frecventat de localnici. Tot pe aici se iese spre o sală de liturghie mai micuță și modernizată.

Vitraliile puține sunt pictate pe sticlă de Veneția iar cele noi surprind prin desenul destul de modernist.

Orga se află pe partea stăngă a catedralei și este încadrată de două altare. Aparține sec. XVII dar a fost refăcută parțial în secolul trecut. Opus orgii, pe partea dreaptă se află amvonul suspendat, foarte frumos lucrat și în care se urcă din spatele zidurilor.

Cetatea militară Palma, proaspăt ridicată, avea nevoie de o biserică pe măsura bogăției și orgoliilor nobililor venețieni. S-a pus prima piatră de temelie în 1603 dar din motive financiare și interese între dioceze, aceasta faptă a fost repetată în 1615. Cert este că biserica a fost terminată în 1636 când s-au montat și ușile din lemn de larice, material adus din Slovenia de azi. Dar biserica nu a fost sfințită decât în 1777, la 1 an după ce s-a ridicat turnul clopotniță. Dacă s-au oficiat sau nu liturghii în ea până la sfințire, nu pot spune, n-am găsit nicăieri menționat ceva.

Toate informațiile pe care le-am scris în acest articol sunt parte a documentării mele înainte de vacanță și câteva preluate din interiorul catedralei, de pe micile panouri informative care se găsesc în dreptul fiecărui altar sau obiect de cult. Pentru multe dintre ele am anii picturii sau sculpturii dar și numele autorilor însă nu cred că acestea sunt necesare aici, deși sunt importante. Din păcate în Palmanova n-am găsit deschis biroul de informare turistică, nu o librărie de unde doream să cumpăr o monografie sau un album, ceva. Catedrala Dogilor, locul pe care-l studiasem acasă destul de mult, m-a impresionat de la primii pași pe care i-am făcut în interiorul ei. Este cu adevărat dovada unei epoci mărețe, a puterii și bogăției venețienilor dar, peste toate este dovada importanței pe care a avut-o cetatea Palma la vremea respectivă ca barieră de netrecut pentru otomani. Este singura biserică întâlnită de mine, în care, dacă citești cu atenție afișele, afli că orice vizitator, de orice religie este liber să o viziteze chiar și în timpul slujbelor, că poți fotografia discret dar fără să tulburi credincioșii. Pentru că am petrecut ceva timp în interiorul ei, vă pot recomanda să o vizitați în afara orelor de liturghie, momente când aveți acces ușor la informațiile scrise în dreptul fiecărui altar. A vizita orașul fără a intra în catedrală este o mare pierdere. Lăsând de o parte faptul că este un lăcaș creștin, catedrala este la rândul ei o altă operă deosebită de arhitectură și artă a Evului Mediu și a perioadei imediat următoare.

Pentru că în trecut, biserica și armata erau foarte importante în orice societate, am să vin cu o completare la articolul despre Palmanova, de fapt la interesantul ecou al colegului Lucien. El a adus în discuție arthitectura militară tip Vauban, nume dat după celebrul mareșal și marchiz francez Vauban ce a trăit în sec. XVII și care a preluat tehnica cetăților stelare concentrice și a perfecționat modelul, aducând faimă nației franceze. Ei bine, dacă nu știați, steluțele în cinci colțuri de pe epoleții ofițerilor multor armate sunt simbolul forței militare și, sub diferite desene, aparțin celebrului francez. Au fost create după ce francezii au preluat și perfecționat arhitectura militară stelară de la italieni, pe care apoi au adoptat-o de la francezi și multe state europene.

Webmaster, te rog youtube = PF8Iyxsc1wk

Poate ma ajuti cu pozele intoarse, te rog.

Multumesc mult.

---

VIZUALIZĂRI: 1580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI