TULUM – paradisul este pe pamant!

TIPĂREȘTE

Intorsi fericiti din excursia in Yucatan, tot nu am avut stare si am inchiriat o masina cu gandul sa ajungem la Tulum. Auzisem ca e un sit arheologic frumos dar nici pe departe nu ne asteptam sa gasim ceea ce am gasit de fapt!

Am preparat dimineata la sala de mese niste sandwich-uri gigant cu de toate si le-am pitit in rucsac pentru ca nu aveam voie sa scoatem mancare din restaurant, am luat prosoapele de plaja si costumele pe noi si pe-aci ne-a fost drumul. Am sarit in masina inchiriata si cu o harta luata din holul hotelului am purces in aventura unei zile magice. Nu a fost greu de gasit drumul de la Playa del Carmen pana la Tulum deoarece era drum drept si pe ambele parti era jungla. Odata ajunsi la Tulum am urmat indicatoarele pana la situl arheologic si am parcat. Jungla peste tot si totusi o usoara briza marina prin par. Tot ce am vizitat noi pana acum fusese in inima junglei nu pe malul marii asa ca senzatia se anunta interesanta de la bun inceput. Am platit biletele. Un zid inalt de pietre puse una peste alta, inalt si gros…. o intrare mica, facuta pentru statura mayasilor si imediat ce am trecut de intrarea in zid, ne-a izbit!!! PARADISUL!!! Un loc atat de frumos, atat de stralucitor, atat de uimitor, greu de descris in cuvinte! In toate partile alei bine intretinute duceau catre diverse obiective din situl arheologic, nu am avut ghid asa ca nu prea stiu ce era pe acolo, multe ruine in bataia soarelui, multe constructii antice deosebit de frumoase si bine incadrate de plante si alei, pietre stralucind la soare, tot acest sit antic era deasupra marii! O mare albastra ca cerul, perfect curata si transparenta, Marea Caraibelor. Am vizitat tot ce se putea vizita cu viteza luminii si am ajuns pe muchia prapastiei care ne despartea de mare, am ramas cu gura cascata cat era de frumos! Inchideti ochii si imaginati-va, ruine antice incarcate de energii pozitive si vibrante, marea de un albastru incredibil, verdele puternic al plantelor tropicale, vantul suierand dulce in ureche si ravasid parul, miros de sare si iod amestecate cu iasomie, si TU, acolo deasupra marii, incarcandu-ti bateriile cu tot ce este in jur si rugandu-te ca timpul sa se opreasca in loc…macar putin!

Am deschis ochii si am vazut o scara mare din lemn care cobora pana la plaja cu un nisip incredibil de fin si stralucitor. Bineinteles ca ne-am repezit pana la baza falezei, ne-am intins prosoapele si am gonit nebuneste in valuri…apa era calda si placuta…cred ca am stat vreo 2 ore in apa inotand pe spate si privind in sus catre ruinele mayasilor. Cat de putin ne trebuie pentru a fi fericiti cu adevarat!! Mancarea este din belsug in zona aia, soare, mare, aer curat, liniste si un peisaj pe care nu il voi uita niciodata!!! Mayasii au inteles toate astea cu mii de ani inainte de noi…. noi uitam atat de usor! Atat de usor ne lasam dusi de val cu viata din orasele noastre agitate si poluate, muncind pentru altii, fara vreun motiv intemeiat. Ar trebui sa fugim in aceste locuri binecuvantate si sa traim simplu bucurandu-ne de viata si de ce ne ofera natura extrem de generoasa!

Intr-un final am iesit pe plaja si ne-am asezat la umbra ruinelor. Acolo am avut parte de alte surprize. Iguane mici si mari (cam de 1 metru) veneau fara frica pe langa noi, cred ca erau foarte obisnuite cu turistii. Una mare si dolofana (avea vreo 4 kg) s-a asezat pe o piatra langa prosopul nostru si se incalzea la soare. Eram curiosi daca putem sa o prindem cu mana. Sotul meu a apucat-o de coada si apoi i-a dat drumul, nu s-a speriat deloc de gestul lui, doar s-a mutat ceva mai incolo pe alta piatra. Stiam ca mayasii mancau iguane intr-o veselie si ma gandeam ce usoara era viata pe vremea aia…daca iguana aia nici nu s-a speriat ca a fost prinsa de coada!

Cand ne-am saturat de stat la mare am plecat cu masina in continuare, pentru ca vazusem pe harta un loc interesant aproape de Tulum. Locul se numea Punta Allen si era o rezervatie naturala de tip Delta Dunarii, cu pasari si observatoare pentru pasari. Am trecut pe un drum forestier, prin padure si am ajuns la un loc unde masina nu mai putea inainta, prin urmare am pornit pe jos. Am trecut pe langa o cenotes amenajata pentru baie si am ajuns la malul marii, acolo ne-am urcat intr-un observator pentru pasari si am admirat peisajul cu un apus rosu si deosebit de frumos! . Cum incepea sa se intunece am pornit inapoi spre Playa del Carmen savurand in liniste pe tot drumul, amintirile zilei de neuitat petrecute la Tulum si imprejurimi.

Ei si uite asa am ajuns la final cu povestirile despre minunatele aventuri in Mexic. Desi eu nu sunt adepta calatoriilor in aceeasi tara de mai multe ori pentru ca lumea este mare si are multe de oferit, in Mexic m-as intoarce cu drag, mai ales ca nu am vizitat decat Yucatanul si au ramas multe situri arheologice necalcate de mine. Cine stie, poate intr-o zi….

Daca credeati ca ati scapat de mine va inselati amarnic. Am constatat ca amintirile din Nepal s-au fezandat destul, au atins maturitatea ca si vinul bun si acum ma gandesc sa ma apuc de povestit despre minunatele aventuri din tara lui Buddha. Sa vedem ce o iesi! Urati-mi bafta!

---

VIZUALIZĂRI: 3372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI