GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Podul de piatră al lui Ștefan cel Mare
Veneam eu cu Logan-ul tocmai din București,
Cu gândul la Slănic, cu dor s-o ”cuceresc''
Colegii de la AFA cu drag să-i întâlnesc.
Și dacă timp aveam, păi hai să mă opresc
Să văz ceva aparte cu rang înalt domnesc,
Ceva făcut cândva, în vremuri de demult
De domnitorul Ștefan... cel Mare și cel Sfânt.
Prin diferite hotărnicii şi hrisoave din vremuri de demult, îs des pomenite cuvintele „punte, podişcă, podeţ, poduleţ, podişor, ” şi uneori „pod umblătorul sau pod statornicu”, ca să nu mai zic şi de „hurduzăuri”, podurile alea susţinute de lanţuri. Și pe vremurile celea îndepărtate, podurile fixe sau stătătoare cum li se mai zicea, se făceau „pe capre” puse în albia râurilor, pe ,,căsoaie” umplute cu piatră așezate pe pari, toraci sau şarampoi bătuţi direct în albiile apelor. Ehe, dar peste toate ăste, aveau să vină podurile permanente făcute din chietroaie. Și-acu´, n-o să vă vină a crede cine a fost ,,primul inginer hidrotehnic ,,care le-o făcut. Păi nimeni altul decât, măritul domn Ştefan al III-lea, supranumit cel Mare și Sfânt, fiul lui Bogdan al II-lea Mușat.
Și ca să-și dovedească măiestria și priceperea într-ale construcțiilor hidrografice, luă Măria-Sa niște podari, îi organiză în isnafuri (bresle) conduse de-un maimarbaşă (staroste al meșterilor) și-i puse la treabă. Făcu două poduri de piatră „de laturea Târgului Ieșilor”, câte unul peste pâraiele Cârjoaia şi Zlodica, ca să întărească vechiul "drum al vinului" dintre Hârlău și Cotnari, unde se afla Palatul Domnesc. Apoi, făcu unul peste pârâul din Turtureşti, comuna Girov județul Neamț, (pe drumul pe care voievodul Ştefan călătorea atunci când mergea de la Curtea Domnească din Piatra Neamţ către Iaşi), iar alt pod îl ridică peste Başău (afluent de-a stânga Jijiei care uda județele de-atunci Dorohoiu și Botoșani). Se ,,mută ,,apoi Vodă Ștefan cu lucru´ de poduri și în ţinutul Bacăului, unde construi un pod la Bogdana (Livezi) peste pârâul „Valea Ră” și încă unul la Borzești, locul său natal.
Dar dintre toate ăste construcții, singurul pod care o rezistat timpului și se mai păstrează încă, este cel de de peste Pârâul Podului (Pârâul lui Vodă), lângă hotarul dintre Căiuți și Negoiești, la vreo´30 de metri înainte de vărsarea sa în râul Trotuş.
Podului i se mai spune și "Podul de la Borzești" sau "Podul de la Gârbovana", dar cea mai cunoscută denumire a sa rămâne ”Podul de piatră al lui Ștefan cel Mare”.
Păi, făcându-mi lecțiile de-acasă, am aflat coordonatele exacte ale podului, i le-am vârât în ,,creieri ,,Ioanei-gipiesa ca acum să vi le împărtășesc și dumneavoastră. Acestea sunt: 46.191446 N, 26.904466 E.
Acum să vă dau și câteva indicațiuni prețioase cum să ajungeți acolo.
Podul lui Ștefan se află în satul Negoiești, comuna Ștefan cel Mare din județul Bacău, pe drumul național 11A, la km 24. Mai precis, venind dinspre mândra capitală București, ajungi în Adjud și în centrul acestuia, o cârmești la stânga pe DN 11A urmând indicatorul către Onești. Treci prin Urechești, Cornățel și Coțofănești și ajungi în localitatea Căiuți. După ce ieși din Căiuți, o lași mai moale, adicătelea mai slăbești oleacă pedala de accelerație, fiindcă, exact din dreptul indicatorului ce anunță sfârțitul localității, cam în 1700 de metri, vei vedea un indicator pe partea dreaptă pe care scrie ”Podul de piatră al lui Ștefan cel Mare”.
Aici, faci dreapta cu grijă, ajungi la linia ferată, oprești otovehicul la barieră și-ncepi să dai din cap în stânga și-ndreapta pân´ te ia cu amețeală, asigurându-te că nu vine ghezășu´ (trenul) și te pălește. Acu´, traversezi calea ferată și urmezi încet ulița pietruită trecând pe lângă câteva case sărăcăcioase. După vreo 500 de metri ulița pietruită se termină, dar matale nu te oprești aici, ci mai mergi înainte cam 300 de metri pe-un drum de căruțe vai mama lui, plin de gropane. Eu m-am încumetat să-mi bag Loganprise-ul pe drumul acela, având garda la sol destul de înaltă. Și, mai ocolind o ridicătură de pământ, mai cățărându-mă pe malul drumului, mai ,,încălecând ,,sau driblând un gropan, am izbutit destul de ușor să ajung la pod.
Chiar înainte de ,,capul podului,, există un loc viran, un fel de poiană, unde-ți poți priponi mașina ca să nu blochezi drumul căruțelor în caz că mai trece vreuna.
Chiar dacă drumul de acces este accidentat, eu zic că un pic de risc sau aventură se merită asumate, căci monumentul de acolo este o bijuterie arhitectonică.
Păcat însă că locul îți lasă cât de cât un gust amar, fiind neîngrijit, neîntreținut, plin de bălării, tufișuri și copaci răsăriți la întâmplare, gunoaie aruncate pe peste tot.
Și atenție, podul face parte din patrimoniul universal!...
Zicese că domnul Moldovei Ștefan cel Mare cunoștea foarte bine zona aceea, acolo petrecându-și bună parte din copilărie, pe moşia de la Borzești a tatălui său, Bogdan al II-lea. Și-ntro zi, zice o legendă, Ştefan, tânăr fiind, trecu´ prin locul acela înspre herghelia domnească de la Căiuţi, și se-mpotmoli cu armăsaru-i spaniol Catalan. Na´ belea! Păi dacă calul era spaniol, de unde săracu´ să știe starea drumurilor noastre. Oricum, se enervă Ștefan, dă-i scrâșneli din dinți, mărunțele din gură, dar mai ales poruncă ca în acest loc să se ridice un pod.
Se pare însă că, adevăratul motiv pentru care marele voievod a hotărât ridicarea podului, ar fi fost acela de a face mai uşor transportul drobilor de sare de la „Ocnele de pe Trotuş”, una dintre dovezi fiind costul acestuia (al podului): „un kertic domnesc de 2000 oca sare”, asta venind cam 3 tone de sare.
Un alt motiv pentru care Ștefan a hotărât această realizare, poate fi și acela ca în anii 1493-1494 când s-a construit Biserica din Borzeşti, chiar localnicii sau cei care transportau sarea, să-i fi cerut voievodului construirea podului.
Oricum, cert este că la anu´ 1493 se puse Ștefan pe treabă serioasă întru ridicarea construcției.
Podul a fost construit din piatră brută de râu lipită cu mortar de var gros. Mortarul era obținut prin arderea pietrei de var adusă din pădurile din amonte, de apele pluviale care se deversau în pârâul Gârbovanul. O tradiție locală spune însă, că mortarul s-ar fi realizat din var şi albuş de ou. Mamăăă, păi fug repede la țară și dau iama-n cuibarul găinilor, ce să mai dau banii pe CM 11, CM 126 și-alte cimenturi.
Deasemenea, bolta podului și capetele acesteia au fost construite din bolovani de râu rotunzi, lipiți între ei și consolidați cu mortar de var gras.
De-a lungul timpului care s-a scurs, podului i s-au făcut mai multe reparații, deoarece acesta era suprasolicitat de trecerea căruțelor, rădvanurilor (trăsură de lux), poștalioanelor, trupelor și nu numai, dinspre Țara Românească spre Transilvania prin pasurile Oituz și Ghimeș-Palanca.
O reparație importantă a podului, a avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturza (aprilie 1834-iunie 1849), când a fost ridicat și un mic monument spre pomenirea clădirii podului, acesta fiind însă distrus odată cu construirea liniei de cale ferată.
“Bine că cel puțin a scăpat podul”, remarca cu tristețe într-un document doctorul C. I. Istrati.
O altă reparație a avut loc în anul 1873, când s-a construit șoseaua Adjud-Onești, apropiindu-se prea mult de prima cornișă a podului, la 5,30 m deasupra radierului (bolții de piatră), având ca parapet înălţimea dintre cele două cornişe de 1,20 m. Dar cu timpul şoseaua s-a înălţat şi a ajuns la cornişa a doua, undeva la 6,50 m deasupra radierului.
Însă cea mai importantă refacere de până atunci, a avut loc se pare între anii 1902-1903, fiindcă malul pe care era șoseaua, se dărâmase din cauza Trotușului (... și Trotușu´ ăsta...). Atunci s-au făcut un dig de apărare și două diguri laterale unite de un palier. Pentru consolidarea podului, la această reparație s-a folosit ca liant cimentul și bolovani rotunzi de piatră, până la 800 kg fiecare.
Continuîndu-și utilitatea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, podul avea să suporte greutatea și traficul tancurilor. În anii ´50, când existau acele Sovrompetrol (societăţi mixte româno-sovietice, înfiinţate în 1945, care au preluat industria românească de petrol), cu sediul la Ploieşti, treceau maşini şi utilaje foarte grele, care transportau petrolul extras din zona Moineşti“,
O altă reparație a podului a fost făcută în perioada 1959-1962, peste acest pod trecând atunci Drumul Naţional 11 A. Modernizarea şi betonarea drumului a necesitat schimbarea cursului șoselei, scurtând-o astfel pe cea veche și evitându-se cele două bariere de la trecerile peste calea ferată Adjud – Ciceu, podul fiind lăsat astfel în afara şoselei.
Dar tot atunci, podul avea să sufere mult după urma localnicilor, devenind o sursă de piatră pentru cei care începeau construcția vreunei case.
Tot atunci, în imediata sa vecinătate s-a construit un soclu, unde ar fi trebuit aşezat un bust al domnitorului Ştefan. Bustul ar fi fost comandat în acei ani, însă urma i s-a pierdut, rămând astfel doar soclul care se poate vedea și acum, plin câteodată de coroane de flori.
O altă reparație a podului s-a făcut în anul 1982, când a fost refacută zidăria prăbușită la culee (infrastructura de la capătul podului, care preia sarcinile transmise de suprastructura acestuia și susține calea de acces pe pod), boltă și timpane (suprafețele de zidărie dintre grinzile orizontale și arcul propriu-zis de deasupra) și s-a executat un pavaj cu dale de piatră peste umplutura de pământ a bolții.
După reparațiile și intervențiile care au avut loc, în prezent, Podul de piatră al lui Ştefan cel Mare are o lungime de 14 m, lăţime de 8 m, înălţime de 11 m, iar deschiderea bolţii este de 5,80 m. Lucrătură frate, nu glumă!
În drumurile dumneavoastră de la Adjud spre Oneşti, opriți-vă câteva minute aici și veţi avea posibilitatea să faceţi o întoarcere în timp.
Nu poți sta aici, departe de grijile zilei, de frenetismul orașelor, fără să-ți arunci privirea peste Valea Trotușului de pe podul domnitorului și să nu te simți departe, acum câteva veacuri, alături de oastea moldovenească întorcându-se de la război. Sau un negustor cu carul său plin de mărfuri orientale urcând spre Suceava sau Neamț, pentru a duce mătăsuri sau giuvaieruri domnițelor de la curte.
Este un moment unic pe care fiecare trecător ar trebuie să-l încerce măcar o dată, dar cât mai curând posibil, fiindcă dacă nu se implică nimeni în amenajarea cât de cât al locului, în maxim 3 ani, podul va fi sufocat de vegetație. Și-atunci lumea nu va mai ști de el...
Și-atunci... ne vom uita istoria și înaintașii? Nu se va răsuci Ștefan cel Mare în mormânt dojenindu-ne că n-am fost în stare să păstrăm o fărâmă de istorie? Căci...
”Moldova nu e a mea și nici a voastră nu e, ci a urmașilor urmașilor voștri
”au ridicat alte cetăţui împotrivă-i şi au pus să se abată apa Siretului de la cetăţuia adversă făcând-o să curgă prin alt vad!
Într-o dimineaţă, Radu cel Frumos fu trezit din somn, spunându-i-se cu voce tremurândă:
– Măria ta, a dispărut Siretul! "
Trimis de bog68 in 20.03.17 19:39:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TÎRGU OCNA [BC].
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (bog68); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi în Târgu Ocna și împrejurimi, TÂRGU OCNA [BC]" (deja existentă pe sait)
@bog68: Ma bucur sa fiu printre primii care voteaza acest articol si asta pentru ca si la dus si la intors am sesizat acel indicator insa din pacate nu am oprit. Sunt convinsa ca vor veni multe articole din acea zona si asta va fi ca o invitatie de a revedea zona. Felicitari, votat cu mare drag.
Articol selectat ca fiind „de interes turistic crescut” (din punct de vedere al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@bog68: Foarte frumos articol, scris în stilul tău caracteristic. Regret că la Slănic nu am schimbat o vorbă-două cu tine, poate altădată se va întâmpla!
Aş fi vrut să-ţi spun cât de mult mi-au plăcut articolele tale despre Salonic, Cascada Hotnitsa, Nicopolis ad Istrum, etc., pe care le-am savurat înainte de a vizita şi eu acele locuri.
Podul în cauză, subiectul articolului, nu ne-a ieşit în cale, căci am venit prin Pasul Oituz, deci fără a trece prin Adjud. Data viitoare când mai trecem prin zonă, mă voi opri negreşit să văd şi eu podul.
Toate cele bune!
@bog68-frumos povestit! esti unic prin modul de prezentare,
maestrul Creanga ar fi mandru ca cineva dupa atata vreme ii duce talentul mai departe. Si AFA poate fi mandra ca te are-Felicitari!
@bog68:
Foarte tare articolul asta, Maria Ta, Bogdane! Felicitari si inchin un pahar!
@irinad:
Mulțumesc mult pentru aprecieri și cu siguranță la viitoare Întâlnire AFA, ne vom găsi ca să schimbăm două-trei vorbe.
@adryana:
Mi-ați lipsit doamnă!
Și dvs. și mulți din cei pe care i-am cunoscut la Târlungeni.
Pe când o nouă revedere?
Mulțumesc mult pentru aprecieri.
@Dan&Ema:
Mulțumesc mult pentru aprecieri și ,,răspund ,,deasemeni cu un pocal...
@bog68: Mi-ai satisfăcut o curiozitate. Am trecut pe lângă indicator dar nu ne-am abătut de la drumul nostru.
Super descriere, felicitări!
Bogdan, ai scris un articol care mi-a mers la suflet! Multumesc pentru locul de parcare gratuit oferit la Teleconstructia.
@bog68: draga prieten, viata si neajunsurile m-au trimis departe de tara si de prieteni, asta e viata, uneori cere si sacrificii. Oricum am fost cu gandul alaturi de voi toti si va trimit acum cele mai sincere salutari. Iar tie iti transmit acum multa sanatate si doar atat iti spun: scrie,scrie si iar scrie !
@krisstinna
Eu m-am abătut special de la drum ca să văd acel obiectiv. De obicei ce-mi pun în cap, duc la bun sfârșit.
Și bătea un vânt... și la un moment dat începuse și-o măzărică cu gheață de-ți intra în suflet. Dar nu m-am lăsat căci sunt pui de dac.
Sărut-mâna pentru aprecieri!
@ traian. leuca
Mă bucur că ți-au plăcut slovele mele, iar cu locul de parcare las'... că de-om face următoarea Întâlnire AFA în Bucovina, îți rezerv un loc de parcare la Mănăstirea Voroneț.
@adri-nico:
Păi... 12 de găină, 14 de gâscă, 16 de rață, 200 de bibilică și 6 de struț, egal... multe rău!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 Plimbare pentru conectare cu natura — scris în 15.10.24 de aurora56 din TULCEA - RECOMANDĂ
- May.2021 Târgu Ocna - oraș turistic — scris în 17.06.21 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2021 Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei — scris în 03.06.21 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Târgu Ocna, Monumentul Eroilor și altele — scris în 10.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Targu Ocna turistica — scris în 19.03.22 de deeutza din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2017 În drum spre Slănic Moldova — scris în 05.04.17 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 [Palatul Ştirbei:] Iluzia turismului — scris în 28.08.16 de 012 din SUCEAVA