Sorrento - taramul sirenelor de pe coasta amalfiteana

TIPĂREȘTE

SORRENTO - taramul sirenelor -asa a denumit Homer acest oras. Iar Strabon a povestit: “Nu departe de Pompei este Surrentum, un oras in Campania recunoscut prin sanctuarul ridicat de insusi Ulise in cinstea zeitei Atena”

Am ajuns in oras dupa vizitarea orasului Pompei, cu circumveziana, la orele pranzului intr-o calduroasa zi de toamna, sub un soare generos.

SITUARE:

Orasul situat la granita de nord a golfului, construit in partea de sus a stancii sorrentine cu un defileu adanc, generos care strabate centrul orasului, undeva sub Piazza Tasso numita in vechime Largo de Casta este unul dintre orasele de referinta ale coastei amalfitene. Este micut dar cu o deschidere superba asupra intregului golf si o vedere remarcabila spre Vezuviu. De la Neapole nu sunt mai mult de 50 de km. iar din Pompei am facut cca 15 minute cu trenul/metrou cunoscut sub numele de "circumveziana".

Pentru o situare in timp si spatiu un scurt istoric:

A fost fondat de hititii condusi de regele Liparos, fiul lui Ulise din Troia, ademenit de sirene pe aceste meleaguri insorite ale marii tireniene. Romanii au crezut ca numele vine de la grecescul syrrention – syrreo – flux maritim. Colonizarea grecilor s-a facut la 800 iH. Avand un rol important in schimburile comerciale cu sudul Frantei ei au construit si reteua de drumuri si zidurile vechii cetati. Romanii au preluat de la acestia drumurile in anii 90 iH. Sub imparatul Augustus aici s-au stabilit multe familii de vaza ale imperiului. Aici si-au construit vile luxoase, impunatoare familiile nobile de baroni Tramontano care pe la aniii 1400 au contribuit si la ridicarea orasului. Sigur ca turcii nu au ratat acest taram de vis si in 1558 l-au invadat, transformand locuitorii coastei amalfitene in sclavi. Dupa unificarea Italiei la 1800 orasul a devenit municipiu cu forma de guvernamant proprie.

In gara orasului in care ne-a lasat circumveziana (linia de metrou care leaga Neapole de Herculanum, Pompei si alte localitati situate pana in Sorrento, acesta fiind cap de linie) am achizitionat o harta a orasului, editata in 2012 de municipalitatea orasului in colaborare cu uniunea mestesugarilor (este vorba de numeroasele ateliere de mestesugari care lucreaza intarsiile, sculptura in lemn la mare prêt in zona). De aici se pot achizitiona si bilete de transport pentru transportul in comun al orasului si vis-a-vis de punctul de informare se afla si statia de autobuze care efectueaza circuitul turistic al intregii zone Amalfi.

Pentru jumatatea de zi ce o aveam la dispozitie pentru vizitarea orasului dupa o succinta informare am constatat ca solutia optima era sa mergem per pedes. Orasul nu este foarte mare si obiectivele istorice si culturale, "miezul vechi "al orasului statiune chiar merita a fi batut cu piciorul pentru a admira cladirile in stil Art Nouveau cunoscut sub numele de Stil Liberty care strajuiesc strazile Corso Italia si pe cele perpendiculare care duc de la gara spre centrul orasului in speta PIAZZA TASSO. In mijlocul piatetei troneaza statuia poetului TORQUATO TASSO lucrata in marmura de catre sculptorul Giovanni Carli in 1870 Tasso cel mai mare poet italian al Renasterii tarzii nascut in Sorrento in 1544 si mort la Roma in 1595. Nascut intr-o familie instruita si bogata a timpului a fost scolit in Neapole la iezuiti dar si de tatal sau poet de curte si om educat al timpurilor. A invatat in mari orase italiene Urbino, Padova, Bologna urmand studii de drept si filozofie. Capodopera sa a fost La Gerusalemme liberate scrisa in 1575 vorbind despre eroul sau Godfrey de Bouillon conducator al primei cruciade care a ingenunchiat orasul sfant. Se spune ca a fost un neinteles, pe jumatate nebun, murind la Roma cu cateva zile inainte de a primi incoronarea ca rege al poetilor din mana Papei Clement VIII. A suferit de mania persecutiei si depresie a fost vesnic nemultumit si uneori agresiv (a atacat un slujitor cu cutitul), a fost in polemica continua cu familiile de seama ale timpului sau. La un moment dat a fost declarat nebun si a stat 7 ani intr-un spital de boli psihice. Nu si-a revenit niciodata. Italienii il iubesc iar napoletanii il divinizeaza.

In zona piatetei o sumedenie de hoteluri, restaurante, cafenele te imbie la un repaus in aerul curat, sub cerul senin de octombrie.

BISERICA Sf. MARIA – stil baroc, de sec. XVIII cu o statuie in lemn a lui Isus realizata de un sculptor anonim. este remarcabila. BISERICA CARMINE reconstruita in sec. XV, cu stucaturi alb si galbene in stil rococo si cu un tablou in interior al pictorului Onofrio Avellino. Lasand bisericile la o parte am intalnit cunoscuta STATUIE S. ANTONIO patronul spiritual al orasului si marinarilor, inmormantat de altfel in biserica cu acelasi nume aflata la o aruncatura de bat, biserica din sec. XI. Statuia este reper pentru strada comerciala –cu Via San Cesareo. Sfantul Anton a ajuns in Stabia retragandu-se pe muntele Faito si in urma unei viziuni a arh. Gavril a construit acolo un schit. S-a intors de pe munte si a intrat in manastirea benedictina a Sf. Agrippo. Aici a facut minuni cea mai cunoscuta fiind reintoarcerea unui copil dupa ce a fost inghitit de un cetaceu in apropierea plajii din Sorrento. A fost cultivator de vita de vie si tamplar in manastire. Nu se cunoaste anul nasterii iar despre anul mortii sunt parerei diferite 626 sau 830 dH.

Mergand la pas nu am putut rata PALAZZO CORREALE- Via Pieta – 7 eur/biletul/ care adaposteste muzeul cu acelasi nume. Inca din sec. XV locuia aici o familie bogata cu blazon nobiliar. Pe locul fostei case a fost reconstruit actualul palat in sec. XVII. Muzeul a fost fondat de descendentii vechi familii nobiliare sorrentine, fratii Alfredo si Pompeo Correali, urmasii contilor Terranova. Are 24 de camere si o mansarda. La parter se afla expuse diferite elemente romantice de sec. XIX. La etajul 1 mobilier si picturi de sec. XVIII dar si chinezarii de sec. XVII-XVIII. La etajul II picturi de scoala Posillipo, colectie de ceasuri de sec. XVIII iar la etajul III chinezarii si faianta italiana si straina de sec. XVII-XVIII. In muzeu nu se poate fotografia.

SEDIILE DOMINOVA – cladire din 1349 cu o cupola pictata, loc de adunare a personalitatilor orasului

VIA SAN CESAREO – strada principala a vechiului oras parcursa la pas este o incantare prin diversitatea de cladiri mai noi sau mai vechi, a magazinelor, a restaurantelor si cafenelelor pline cu turisti

De-a lungul timpului multi oameni de arta si cultura au iubit orasul. i-au strabatut stradutele, Ghoete, Hans Christian Andersen, Byron, Dickens, Wagner, Nietzche, Ibsen scriitorul norvegian care a scris aici in 1867 Peer Gunt si in 1881 Strigoii. Pe o lespede de marmura pe usa de la intrarea in Vila Rosa Magra si o placa memoriala pe lateralul hotelului Tramontano, vis-à-vis de parcul cu statuia Madonei, amplasate in imediata apropiere a zidurilor romane ale orasului sunt amintite trecerile prin oras ale lui Ibsen. Si Sofia Loren este pe lista cetatenilor de onoare ai orasului.

PARCUL VILLA COMUNALE situat pe stanca cu vedere asupra golfului Neapole, cu vegetatie luxurianta are o deschidere superba asupra intregului golf.

Vechile ziduri grecesti de aparare se vad in Porta Parsano Nouva pe Via Sersale sau pe Via Sopra le Mura. Reconstructia zidurilor antice grecesti a inceput in 1551 si s-a terminat in 1561 dupa invazia turcilor.

Pentru ca eram déjà obositi si dornici sa vedem si faleza orasului am luat TRENULETUL care face o plimbare prin oras pana in portul acestuia strecurandu-se pe stradutele orasului printre cladiri istorice si obiective turistice, hoteluri elegante sau vile opulente. Biletul cu audioghid costa 6 eur. si isi merita toti banii este comod si foarte placut.

Un loc aparte in cultura orasului il au TRADITIILE

Orasul abunda in magazinele specializate cu LIMONCELLO – lichior traditional din lamai cu preturi variate in raport de cantitate si prezentare, 8-24 eur/sticla. Bautura este buna si racoritoare.

INCALTAMINTE ROMANA – sandale romane modele mai noi sau mai vechi, in barete 40-50 eur, facute la comanda in mici ateliere mestesugaresti.

Un loc special il ocupa micile ateliere, foarte numeroase de altfel specializate in GRAVURI IN LEMN – intarsii in lemn facute pe bucati mici de lemn de nuc, tuia, portocal iar pentru mobilier pe lemn de maslin, nuc, alun. Tehnica veche a fost inlocuita cu “ricacciatura” folosind cerneala de India pentru a sublinia desenele, folosindu-se chiar si lemnul colorat. Metoda a evoluat folosindu-se mozaicul pe lemn, metoda romana. La inceput intarsiile reproduceau scene ale Pompeiului dar apoi au fost introduce gravurile din viata cotidiana a orasului si prezentarea costumului popular sorrentin. Acum metodele de gravura in lemn au evoluat si expunerile sunt multiple. In acest sens exista in oras MUSEO BOTTEGLA DELLA TARSIA LIGNEA – muzeul mestesugarilor in lemn care este deschis insa numai dimineata asa incat nu l-am putut vizita.

In schimb pentru noi a fost un moment absolut relaxant si frumos cand la un moment dat ne-am intersectat cu o nunta. Era luni dupa amiaza si o mica ceremonie de nunta a unei perechi mai tomnatice insotite de nasii de rigoare, 2 muzicanti si 1 cameraman ne-a atras atentia. Viata isi cere drepturile la orice varsta, asa incat perechea trecuta de prima tinerete, totusi vesela si indragostita a strabatut stradutele stramte ale orasului in aplauzele turistilor si ale localnicilor cu care se intersecta.

Si cum se facuse suficient de tarziu sarind de mult peste ora mesei de pranz ne-am oprit la un restaurant din zecile aflate in centrul vechi al orasului. Preturile sunt peste medie, o pizza 7-8 -10 eur, o inghetata 4 eur, o bere 4-6 eur. In zona berea cea mai comercializata este Moretti. Berea a fost produsa prima data in 1859 de compania fondata in Udine de Luigi Moretti. Acum este un brand cumparat de Heineken.

Ne-am intors seara in Neapole cu impresii frumoase despre un oras-statiune foarte viu, insorit asezat pe stanca de pe care priveste marea in departare, elegant, rafinat, curat, cu hoteluri de lux, vile si pensiuni in cladiri istorice, vechi, cu turisti de toate categoriile si natiile

Daca m-as intoarce in Sorrento, sigur, oricand.

va doresc tuturor vacante frumoase

ps. il rog pe web daca poate introduce; torno da surrento cu Mario Lanza. multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 5046 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI