Ce sa faci in Shanghai o zi si jumatate

TIPĂREȘTE

Acum ceva timp va ceream ajutorul pentru a crea gospodareste un program pe care sa l respect intr o zi si jumatate pe care o voi petrece in Shanghai. Citisem tot ce se scrisese pana atunci dar ma gandeam sa nu mi scape ceva asa ca asteptam de la un cap luminat un sumar pentru activitatile pe care urma sa le intreprind, sau cum ii sta bine lenesului, voiam sa primesc totul de’a gata.

Scriu acest review la locul faptei cum s ar zice, sau un pic pe langa, in terminalul 2 al aeroportului international Pudong din Shanghai, unul din cele 2 care deservesc orasul (oras e putin spus ca are locuitori cat Romania). Nu ma astept sa aduc mari noutati fata de predecesorii mei colegi care au vizitat metropola dar o sa incerc macar prin poze sa arat o mica parte din “cosmopolitatea “ Shanghaiului. (L. E. l am terminat cu muuuuult mai tarziu acest review decat l am inceput).

Este a 3 oara cand ajung in China, a 2 oara anul acesta, si mereu am vazut imensitatea asta de pe autostrada, la intuneric, si la dus si la intors, asa incat nu l cunoasteam nici cat negru sub unghie. Asa ca mi am zis, Fie ce o fi, eu vizitez Shanghaiul acum. Am pornit prima data de la ideea de a sta 2 zile si jumatate dar asa cum ma asteptam am redus la o zi si jumatate. Daca tot am redus din timp, am crescut la pretentiile hotelului si mi am luat o camera fix in coltul Bundului, tocmai bine sa am locuri la loja la spectacolul nocturn. (Da, stiu o sa scriu si depre hotel). Tot acum am hotarat ca daca tot vin in inima Shanghaiului sa vin cu trenul de la Yiwu (Da, stiu, o sa scriu si despre hotelul ala) si pe urma sa ma comport ca orice Shanghaiez (cred ca asa se zice) si sa ma urc in metroul ala care pare ca-i mai complicat ca un Sudoku.

Am plecat din Yiwu la 09.27 punct cu un tren de mare viteza si am ajuns la Shanghai la 11.00. O sa ma uit care este distanta intre cele 2 orase dar daca pana acum facem cam 4 ore cu masina, aproximez un 400 km, asadar trenul a avut o viteza medie aproximativa de 200km/h, cam cat are si CFRul nostru in zilele mai aglomerate. :p Trecand pe langa soldatii care pazeau atat iesirea de pe peron dar si iesirea din gara am pornit avantat catre statia de metrou. Imi facusem un pic lectiile dar nu indeajuns sa zic ca nu voi avea probleme. Asa ca o data ajuns acolo am stat un pic si am tras cu ochiul la bastinasi, cum isi achizitionau biletele si adunat cu ce mai citisem aici m am infipt in fata unui automat de eliberare bilete. Dar greu nu a fost sa fac rost de un bilet ci sa ma gandesc unde trebuie sa ajung. Aveam habar ca zona unde este hotel dar nu prea aveam habar care este cea mai apropiata statie de el. Asa ca am aproximat cu orientarea mea, pe care as numi o peste medie, am ales statia respectiva si automatul mi a cerut 5yuani pentru asta. Mai tarziu s a demonstrat ca era cam cea mai apropiata statie de metrou de hotel si am mai folosit o de cateva ori. Ca fapt divers, linia 2 pe care am folosit o cel mai mult taie Shanghaiul in 2, de la este la vest, si leaga cele 2 aeroporturi. In metrou totul curat, cu porti de protectie la intrare in vagoane, ca sa nu se intample vreo nefacuta pe liniile electrificate, cu cocalarii lor care ocupa locuri pe care nu ar trebui sa le ocupe, cu calatori care nu vad altceva decat smartphoneul din dotare. Ajuns la la destinatie am urmarit panourile, care se prezinta si in engleza si in chineza, si am dat cu banul sa aleg una dintre cele 7 iesiri. Recunosc ca aici doar norocul chior m a facut sa o aleg pe cea mai apropiata de hotel. Dar, for the record, tot simtul meu de orientare peste medie m a facut sa o aleg! :D

Odata ajuns la hotel si nerabdator sa iau la pas Shanghaiul parca nici nu am mai bagat de seama ca receptionerul mi a ceut garantie 500y pentru o noapte de cazare. M o fi vazut mai bronzat si de aia. Cand am ajuns in camera si am vazut si privelistea mai ca imi venea sa i las si aia 500y de tot. Eram undeva in dreptul cotului pe care raul Huangpu il face la un moment dat, la distanta egala atat de Pudong cu cladirile lui minuscule cat si de Bund cu aglomeratia lui de blitzuri si selfiuri.

Insa nu era timp decat de un dus si hai sa vedem incotro. Planul meu nu era batut in cuie asa ca am iesit din hotel si in cateva minute intrasem pe Bund nu inainte de fi oprit de 2 domnisoare asiatice cu rugamintea de le face o poza. Bineinteles ca fiind baiat de oras nu le am refuzat. Le am refuzat cateva minute mai incolo, cand, dupa ce am schimbat cateva cuvinte, nu am vrut sa merg cu ele la un ceai. Cand, a doua zi, au mai venit doi la mine si mi au pus placa cu ceaiul, destul de insistenti, chiar mi s a parut dubios. Inca nu m am edificat asupra acestui aspect.

Dar sa revenim, la prima zi. Lasandu le pe cele 2 in spate am pornit catre Bund, am executat cateva poze regulamentare si m am impiedicat de tunelul turistic ce ti ofera de traversa raul, pe sub el, intr un vagonet interesant de 7-8 persoane, ascultand si vizualizand cateva jocuri de lumini, ca sa treaca vremea. Dintre pachetele lor, mi s a parut destul de interesant cel care iti oferea transporul dus intors dar si intrarea la Oriental Pearl Tower (totul fara ultimul nivel, modulul spatial). Asa ca m am imbarcat in vagon, am “cascat ochii” la jocurile de lumini, nimic spectaculos din punctul meu de vedere dar bravo lor ca mi au luat banii si in cateva minute eram pe malul celalalt. Mai frumoasa a fost senzatia de a fi la cateva sute de metri de unde ai plecat, despartit de un fluviu, in doar cateva minute. Ajuns aici am purces catre Bila cu biletul in dinti, nu inainte de aface un ocol si cateva zeci de poze pe sensul giratoriu suspendat de langa. Odata pozata situatia si dupa cateva refreshuri date la mail, Whatsapp si Wechat, gratie netului gratis de la Starbucks am asteptat sa se innopteze si cu mare avant pioneresc am intrat in burta bilei. Am facut cateva poze pe repede inainte la Muzeul Coca Cola (pentru pasionati chiar gasesti si ce sa vezi si ce sa cumperi) si la Muzeul de Istorie al Shanghaiului (un muzeu foarte “comercial” din punctul meu de vedere, in care nu aveai cum sa te plictisesti) si am urcat catre primul punct de “belvedere”. Poti vedea furnicarul de jos de la 90m, 263m sau 351m, dintr un balcon deschis in bataia vantului sau de pe o podea de sticla (aici e mai distractiv sa te uiti la cei care isi fac sau nu curaj sa calce pe acea podea de sticla si la crisparea afisata pe fata lor). Daca ti se face un gol in stomac poti merge la restaurantul aflat la 267 metri deasupra solului si contra unei sume de 200y (aproximatuv 140 lei) poti lua cina. Am facut cateva poze rapid, m am intins pe podeaua de sticla sa vad si eu care este senzatia si am coborat la nivelul strazii. Dupa ce am luat o gura de net de la Starbucks m am indreptat catre mallul de vis a vis, pe sensul giratoriu suspendat. In mall nimic de semnalat, am intrat bou si am iesit vaca, sau mai bine spus am intrat pe o parte si am iesit pe cealalta. M am grabit catre gaura din pamant care mi deschidea drumul catre vagonet si catre promotia pe care o achizitionasem mai devreme si care imi oferea un drum dus intors pe sub fluviu. Ajuns inapoi pe partea cealalta m am minunat de jocul de lumini ce il ofereau zgarie norii, aflati intr un concurs de nuante, putere si stralucire. Am luat Bundul de la un capat la altul, m am inghiontit cu miile de oameni aflati acolo, am comentat rautacios la cele cateva cupluri ce si faceau poze pentru albumul de nunta si intr un final pe la 21.30 am purces catre hotel oarecum sub apasarea basicilor pe care incepeam sa le dezvolt in talpa. Tocmai bine ca am ajuns la timp sa vad cum toata feeria acea de lumini dispare subit la ora 22.00. Am mai zabovit un pic in fata geamului ce mi oferea o deschidere generoasa atat catre Bund cat si catre centrul financiar, mi am incurajat picioarele spunandu le ca mai au o zi si dupa aia primesc o binemeritata odihna, chircite intr un scaun de economy de la Turkish. Cu noaptea’n cap, pe la ora 04.00, in tara bineinteles, ca acolo era 09.00, a urcat un pic pana la restaurantul de la etajul douj’si ceva ca nu mi mai aduc bine aminte, am cautat dupa ceva comestibil si nu prea am gasit, am baut o cafea si mi am vazut de drum.

Mi am propus sa ma intorc pe Bund, sa beau o cafea mai de Doamne ajuta, nu ca aceea de la hotel, stau un pic la soare, si pe urma sa ma intorc la hotel sa fac un dus si sa ma pregatesc sufleteste, stiind ca in urmatoarele minim 24 ore nu prea ma voi atinge de binefacerile civilizatiei, apa calda si sapun, cel putin nu intr un cadru organizat. Am reusit sa duc la bun sfarsit acest plan, am facut checkoutul la hotel, i am rugat sa aiba grija de trollerul meu pana mai pe seara si voios am pornit catre ZOO. Aveam ordine stricte sa va panda si sa nu cumva sa ma intorc acasa fara poze si filmulete destule. Acolo am ajuns destul de repede, cu metroul, direct in fata gradinii zoologice, am luat si un bilet, in jur de 20y parca si am intrat in paradisul verde. Am trecut in revista broastele testoase, pestii, pasarile, ursii, lei, elefantii si alte oratanii si m am infipt in fata custii cu 2 ursi pand pe care i am pozat si filmat din toate pozitiile. Adevaru’e ca la cat de lenesi sunt mi a fost greu sa i vad in mai multd e 2 pozitii, culcat pe burta si culcat pe spate. Indeplinindu mi misiunea am mers agale catre iesire gandindu ma cu sa imi mai umplu timpul deoarece era de abia 2 si eu imi facusem planul sa plec sprea aeroport pe la 18.00 sau chiar 19.00. Asa ca mi am facut un calcul si am coborat din metro cu 2 statii mai devreme gandindu ma sa vad si People’s Park si strada ai arhicunoscuta de shopping, Nanjing Road. Zis si facut dar tot imi mai ramasesere vreo ora sau doua asa ca mi am permis luxul de a intra intr un Mc Donald’s si de a savura 3 hamburgeri cu gandul la meniul pe care aveam sa l primesc odata urcat in avion. Mi am recuperat trollerul de la hotel, am mai facut cateva poze cu Pearl Tower si am inceput sa l tarai (la propriu pentru ca mi se rupsese invelisul uneia dintre rotite) spre metrou. Desi linia 2 ma duce direct la aeroport, am coborat pe la jumatatea distantei si am luat trenul Maglev sa vad si eu cum este sa mergi cu 300km/h. Am fost destul de dezamagit, senzatiile pe care le traiesti intr un vagon CFR nici nu se compara, Maglevul asta nu ti da nici un fior, nimic. ☹ Odata ajuns la aeroport, mi am dat seama ce cei treizeci si ceva de yuani cheltuiti cu Maglevul au fost bine investiti pentru ca la intrarea dinpre gara nu era nimeni la control astfel incat am catigat ceva timp pe care l am folosit pentru a scrie parte din acest review.

Sunt convins ca lipsa mea de talent nu ma ajuta dar cred ca voi castiga mai mult datorita pozelor.

---

VIZUALIZĂRI: 2426 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI