Vizita in Zhujiajiao - “Venetia Chinei” si ultima zi in Shanghai

TIPĂREȘTE

Pregatiti si entuziasmati pentru o noua zi, dupa ce servim micul dejun la restaurantul hotelului, pornim intr-o plimbare la 60 km de Shanghai, intr-un orasel pe ape, cu specific medieval. Localitatea este denumita Zhujiajiao, si era, in viziunea chinezilor, un sat pe ape asemanator Venetiei, pentru ca era pozitionata pe un sistem de canale prin care transformasera o zona mlastinoasa intr-un sat locuibil.

Ajunsi in Zhujiajiao (sincer nu stiu daca il pot numi sat sau oras), pornim in plimbare spre centru. In drum, ne-a atras atentia poarta unei case pe care erau atarnate doua “presuri” din ardei iute rosu, puse acolo cu scopul de a purta noroc casei respective.

Dupa ce trecem pe langa un minunat parculet, intram pe o straduta pietonala si in continuare vom merge doar pe astfel de stradute medievale. Aici, erau o multime de pravalii, cu preturi foarte atractive fata de ce eram pana aici obisnuiti, care ne imbiau cu produse diversificate.

Ne-au incantat micile stradute cu magazine de tot felul, cu o gama variata de articole: seturi de pat, articole de imbracaminte, artizanat, bijuterii, mancare si multe lucruri specifice. E foarte adevarat, calitatea garniturilor de pat nu se putea compara cu cea a produselor vazute in atelierele in care am fost, dar macar aici preturile erau mai mult decat accesibile.

Stradutele erau foarte inguste si, din cauza cladirilor care nu aveau mai mult de un etaj, soarele nu prea ajungea pe acolo. Ceea ce era deranjant la aceste stradute erau mirosurile produse de prajelile din carne care, se pare ca nu de putine ori, erau din animale mai putin consumate de catre noi. Cand ni s-a spus ca acest orasel este considerat “Venetia Chinei” ne asteptam sa gasim acolo numai ape printre cladiri. Insa, descoperim cu surprindere ca era un singur canal care trecea pe acolo.

Dupa traditia locala si dupa o legenda, pentru a avea noroc trebuia sa cumperi un pestisor de la pescari pe care apoi sa-l eliberezi in apa raului. Nu prea aveam multi bani (pentru ca, din graba, nu am apucat sa mai schimbam), dar nici pescari cu pestisori nu am gasit, asa ca am facut poze pe podul din localitate si pe stradutele pe care ne-am plimbat, incercand sa prindem ceva din stilul local.

Ne atrage atentia un magazin care avea broaste testoase de diferite marimi. Ne incanta ospitalitatea si zambetul neincetat al celor care vindeau la magazinele de acolo. Dar, per total, am ramas putin dezamagiti de acest orasel... pentru ca, din punct de vedere al obiectivelor turistice, nu avea prea multe de oferit. Dupa ce s-a reunit grupul, ne-am urcat in autocar si am pornit inapoi spre Shanghai. Am mai pozat cladirile care mi se pareau uluitoare. Apoi am oprit, pentru scurt timp, la un Atelier de prelucrare a casmirului

Casmirul, o tesatura fina si moale obtinuta din lana caprelor din Casmir si Tibet, este foarte matasoasa, calduroasa si placuta la atingere si purtare.

Aceste caracteristici se obtin ca urmare a mediului in care traiesc aceste capre, zone alpine cu putina apa si secetoase, vant puternic si uscat, zapezi si geruri mari iarna.

Dupa ce am privit exponatele din magazinul atelierului, pornit inapoi spre Shanghai. Ne aflam deja in ultima zi in Shanghai si aveam program liber ales pentru tot restul zilei. Probabil ghidul nostru a renuntat, in urma “protestelor” celor din grup, sa mai incerce sa ne duca la fel de fel de magazine si ateliere de unde trebuia sa cumparam cate ceva.

Asa ca ne hotaram sa vizitam zona veche a orasului. Ca sa ajungem acolo am trecut prin parcul Yuyuan. Am ajuns intr-o zona foarte aglomerata, unde vanzatori ambulanti te asaltau cu fel de fel de produse (de la ceasuri “Rolex”, articole de imbracaminte, parfumuri “originale”, role, zmee), plina de cersetori agresivi. Prezenta acestor vanzatori ambulanti care te luau in primire a inceput si s-a terminat parca in Shanghai.

Dupa ce am privit exponatele din magazinul atelierului, pornit inapoi spre Shanghai. Ne aflam deja in ultima zi in Shanghai si aveam program liber ales pentru tot restul zilei. Probabil ghidul nostru a renuntat, in urma “protestelor” celor din grup, sa mai incerce sa ne duca la fel de fel de magazine si ateliere de unde trebuia sa cumparam cate ceva.

Asa ca ne hotaram sa vizitam zona veche a orasului. Ca sa ajungem acolo am trecut prin parcul Yuyuan. Am ajuns intr-o zona foarte aglomerata, unde vanzatori ambulanti te asaltau cu fel de fel de produse (de la ceasuri “Rolex”, articole de imbracaminte, parfumuri “originale”, role, zmee), plina de cersetori agresivi. Prezenta acestor vanzatori ambulanti care te luau in primire a inceput si s-a terminat parca in Shanghai.

Cladirile erau vechi, cu acoperisuri din tigla, curbate si specifice perioadei medievale din China. Constructiile, desi vechi, erau incantatoare. Pe strazile aglomerate si inguste erau vitrine luminoase, in spatele carora se aflau cred, tot ce isi poate un om inchipui, la preturi accesibile care se puteau negocia, mai mult sau mai putin, functie de specificul magazinului.

Ingustimea strazilor si acoperisurile caselor ne creeau impresia unei mari aglomarari si, desi erau multi vizitatori, totusi se putea circula in voie si admira stilul constructiv.

Nici magazinele nu erau putine, asa ca puteau absorbi foarte multi vizitatori in spatii destul de largi in care luminile erau, explicabil, aprinse. Podurile in zigzag duc direct in Parcul Yuyuan, legand intre ele cladirile care, la cele doua nivele adapostesc restaurante foarte apreciate si ceainarii renumite, unde se serveste cel mai bun ceai din Shanghai.

Inconjurata initial de ziduri rosii, zona a ramas tot timpul sub administratie chineza, chiar si cand restul orasului a fost sub dominatia puterilor straine, adapostind o lume “pestrita” a gangsterilor si a consumatorilor de opium. Zidul a fost demolat in anul 1912, cand, in locul lui au fost construite doua strazi moderne.

Nu am ales prea inspirati locul acesta dar, in aglomeratia de pe podurile in zigzag, era greu sa faci o poza in liniste si fara sa iti treaca prin fata camerei grupuri de turisti care, desi se aratau amabili si uneori asteptau sa poti fotografia, nu iti asigurau conditiile optime.

Acoperisurile intoarse ne urmareau peste tot si faceau deliciul zonei, rezultand la nivelul strazii, cand intuneric, cand lumina, in functie de directia din care cadeau razele soarelui.

Dupa ce ne-am plimbat pe stradutele incantatoare si am intrat in multe magazine (de unde am facut si cateva achizitii la preturi extrem de convenabile) am plecat spre hotel sa ne luam cina si sa ne pregatim bagajele pentru ca in dimineata urmatoare porneam catre alte locuri.

Asa a decurs ultima zi petrecuta in Shanghai, un oras care, in cele din urma, ne-a placut mult mai mult decat Beijing-ul. Nu ma intrebati de ce pentru ca mi-e greu sa va raspund...

---

VIZUALIZĂRI: 3361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI