Prin Troia spre Algarve

TIPĂREȘTE

După 6 zile minunate petrecute in Lisabona și in imprejurimi, ne-am luat rămas bun și am plecat spre următoarea destinație a vacanței noastre, insorita Algarve.

Următoarea noastră cazare era in Tavira, la aproximativ 30 km est de Faro, iar până acolo, dacă mergeam pe autostradă, aveam de parcurs doar 300 Km, ceea ce ne lua puțin mai mult de două ore. Dar nu ne grăbeam, eram in vacanță și vroiam să profităm și de această zi.

Ne era dor de plajă de care nu prea beneficiasem in zilele petrecute in Lisabona așa că m-am uitat pe harta traseului ca să identific ceva plaje unde să facem un scurt popas.

Așa mi-a venit ideea cu peninsula Troia, care nu era chiar pe drumul indicat de GPS dar care nu insemna un ocol mare și in plus presupunea și traversarea cu un ferry.

Traseul fiind decis am pornit la drum, spre Setubal, pe autostrada A2, bucuroși că vom trece și peste Ponte 25 de Abril, pe care l-am tot văzut din diferite părți ale Lisabonei dar peste care nu trecusem până acum.

Cu o lungime de 2,3 Km, Ponte 25 de Abril traversează râul Tejo la o inălțime de 70 metri, suficientă pentru a trece pe sub pod diferite ambarcațiuni.

Podul a fost inaugurat la 6 august 1966, și, până la Revoluția Garoafelor din 1974 a purtat numele lui Antonio de Oliveira Salazar cel care a decis construirea lui in perioada in care a fost prim ministru.

Podul seamănă cu Oakland Bay Bridge din San Francisco iar asemănarea nu este intâmplătoare, ambele poduri fiind construite de American Bridge Company. Și din punct de vedere al soluțiilor adoptate la construcția lor există asemănări, ambele poduri fiind construite intr-o zonă cu risc seismic ridicat.

Podul a fost lărgit, adăugându-se curculației rutiere incă două benzi iar din 1996 a fost adăugată și o linie de cale ferată.

La Setubal am ajuns repede, in aproximativ 40 de minute, și ne-am indreptat direct spre port. Așezat pe malul nordic al estuarului râului Sado, Setubal afost la inceputul secolului XX cel mai important centru al industriei piscicole din Portugalia. In prezent economia orașului se bazează intr-o bună parte pe turism, apropierea lui de Lisabona sau de plajele frumoase din peninsula Troia sau a celor de la poalele colinelor Arrabida, făcându-l căutat de numeroși turiști.

Nu am avut imp să vizităm orașul, singurele fotografii sunt din port sau de pe ferry-ul care se indepărta de oraș. Am ajuns destul de ușor in port, unde ne-am așezat la coada de mașini formată in așteptarea următorului ferry. Spre Peninsula Troia pleacă ambarcațiuni care transportă pasageri și autoturisme din jumătate in jumătate de oră. Noi am ajuns excat când pleca un vapor, așa că am mai avut puțin de așteptat până la sosirea următorului. Biletele se iau din port, de fapt se incarcă acele carduri verzi, VivaViagem, care se folosesc pe toate mijloacele de transport.

Traversarea a durat aproximativ 20 de minute, timp sufucient să admirăm pe de o parte Setubal-ul care se indepărta ușor și, de cealaltă parte, plajele intinse de pe peninsula Troia.

Cu peste 13 Km de plaje cu nisip fin și auriu scăldate de apele Atlanticului, cu dune de nisip și păduri de pin, Peninsula Troia este una dintre cele mai frumoase zone turistice de pe coasta Portugaliei.

Spre deosebire de plajele din apropiere de Lisabona, aflate pe coasta vestică a Protugaliei, unde apele oceanului sunt străbătute de curenți reci și puternici, in zona Peninsulei Troia apele oceanului Atlantic sunt mai calde și mai liniștite, datorită bancurilor de nisip aflate pe fundul oceanului, motiv pentru care aceste plaje sunt căutate de familiile cu copii.

Sunt plaje foarte frumoase, tot cu nisip fin, și pe partea estică a peninsulei, cea mărginită de estuarul râului Sado. Plajele le-am văzut din ferry, foarte frumoase și aproape pustii.

Pe peninsulă sunt și ruinele așezării romane Cetobriga, care pe vremea romanilor era specializată in sărarea peștelui prins din ocean sau din râul Sado. Cetatea a fost distrusă in secolul al V-lea de un cutremur devastator urmat de valuri uriașe, ruinele ei fiind descoperite abia in secolul trecut.

Peninsula este străbătută de la un capăt la altul de o șosea mărginită de hoteluri și ansambluri rezidențiale. Din loc in loc sunt indicatoare care te indrumă spre una din frumoasele plaje de la ocean, la una dintre ele, Praia Atlantica, oprindu-ne și noi. Am lenevit pe această plajă aproape trei ore, cu greu ne-am convins să plecăm. Nisipul auriu și foarte fin, apa tocmai bună de inotat, liniștea de pe plajă și berea rece servită pe terasa de pe plajă, aproape ne-au făcut să uităm că eram doar in trecere pe acolo și că mai aveam ceva drum de făcut.

Până la ieșirea din peninsulă și intrarea pe autostrada care merge spre Faro, șoseaua trece printr-o frumoasă pădure de pini crescuți peste dune de nisip. Nu am mai avut timp să ne oprim deși cu greu ne-am putut abține să nu mai zăbovim puțin pe plajele care se zăreau printre dune și pini.

După ce am ieșit pe autostradă nu a mai fost nicio tentație care să ne facă să oprim. Autostrăzile din Portugalia sunt foarte bune și excelent semnalizate, cu benzinării și restaurante la distanțe convenabile, o plăcere să conduci.

După o zi minunată, in care am mers cu mașina, cu ferry și am făcut plajă pe un nisip fin și auriu, am ajuns la cazarea din Tavira când deja se intunecase. Ne aștepta un alt loc minunat, despre care voi povesti in următorul review.

---

VIZUALIZĂRI: 1109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI