Cascada Șipote, accesibilă tuturor turiștilor

TIPĂREȘTE

Pe valea râului Arieș, în munții Trascăului, la doar 2 km de comuna Sălciua, după trecerea peste calea ferată a Mocăniței, la marginea DN 75 am oprit la cascada Șipote.

Noi am vizitat doar partea de jos a acesteia, acolo unde apa cade în Arieș.

Pentru iubitorii de drumeții montane, la 700 m altiudine se poate vedea șirul de cascade. Din centrul comunei Sălciua, înspre Huda lui Papară, după doar 2 km este o potecă, cu marcaj roșu.

Cum unii dintre noi nu sunt iubitori de cruci sau triunghiuri colorate:(, nu ne-am avântat sub stânca Bedeleului să vedem complexitatea fenomenului carstic, am admirat doar partea inferioară a acestuia.

Sus am fi văzut un bazin de colectare a apei, 3 izbucuri și grupurile de travertin, adică baraje formate din depunerile de calcar.

Pentru cei ca noi (oameni obișnuiți), pentru cei mulți care nu urcă pe poteci alunecoase, am să detaliez un pic despre ceea ce poți vedea/face la baza cascadei Șipote.

Pârâul Șipote adună apele din trei izvoare de sub un perete stâncos și, ca un veritabil trei intr-unul transformă apa într-o atracție turistică, demnă de admirat, de lăudat.

Pe drumul Lunca – Turda, într-o curbă largă este amenajată o parcare mare, gratuită, spre deosebire de cascada Bigăr aici poți petrece chiar și câteva ore, peisajul este spectaculos, mașina e în siguranță iar dotările, amenajările de acolo îți asigură o bună relaxare, nu stai cu grijă în ceea ce privește autoturismul parcat.

Pe malul apei este o fântână cu apa din cascadă, apă direcționată peste râul Arieș, printr-o țeavă. Izvorul ăsta împrovizat oferă posibilitatea de a gusta apa rece și limpede a cascadei Șipote, ingenioasă idee de a aduce apa cascadei la marginea șoselei.

Câteva mese și bănci din lemn masiv sunt numai bune pentru odihnă sau picnic, pentru contemplarea peisajului apos și muntos.

Din trunchiurile buștenilor au fost încropite câteva ghivece pentru flori, o inimă uriasă din lemn a completat imaginea locului, iar ursul sculptat s-a lăsat fotografiat, a fost foarte... amabil și zâmbăreț.

Pe fundalul acestor decorațiuni vedeam pădurea deasă și stâncile golașe ale munților, pesisajul este odihnitor. Timp aveam berechet să admir echilibrul creat de apă, stânci, pădure și soare, am savurat imaginea petecelor de umbră așternute peste copacii împodobiți de frunze dar și chipul blajin al muntelui alb care-mi zâmbea de după verde.

N-am legende de împărtășit, mă așteptam să aud povești despre prințese îndrăgostite și neîmplinite, aruncate de pe munți :(, despre izvoare răsărite din iubire :). La Șipote nu s-au inventat, la Șipote am găsit un loc vesel în care se poate poposi exact ca la un muzeu în aer liber, exponatele fiind copiii naturii.

La picioarele cascadei se vede tuful calcaros, acesta se folosește de obicei în construcțiile ornamentale.

Apa Arieșului avea culori deosebit de frumoase, m-am minunat când am văzut nuanțe de smarald, probabil din cauza pietrelor și-a soarelui care-și arunca lumina peste apa curgătoare.

Cu privirea pironită la râu dar și la cascadă, cuvintele mele au fost întâmpinate zgomotul căderii apei, n-am irosit timpul degeaba, m-am plimbat pe malul râului, m-am odihnit pe băncuță, cred că se și putea traversa pentru a ajunge în buza căderii de apă dar era totuși toamnă și temperatura apei era destul de scăzută și singură nu mă avânt aiurea.

Pentru iubitorii de drumeții, satul Sălciua este un foarte bun punct de plecare, deloc aglomerat, te poți „pierde” pe cărările marcare, traseul se numește „Pietrele Vorbitoare” , către partea superioară a cascadei, către Poarta Zmeilor furăcioși care răpeau fetele din sate, către cătunul Sub Piatră și peștera Huda lui Papară sau către Vânătările Ponorului și cascada Dâlbina.

Rezervația Huda lui Papară are legende despre balauri fioroși, sătenii credeau că în peșteră sunt balauri care trimit apele ploilor peste sate pentru a îi inunda.

Numele satului Sălciua vine de la numărul mare de salcii pitice care creșteau pe malul Arieșului, ramurile acestora fiind folosite la împletirea unor frumoase coșuri.

Cu îndemnul de a nu ocoli această zonă a Apusenilor, vă invit să includeți în traseul vostru și cascada Șipote, pentru picnic sau pentru un puțină de relaxare pe malul râului Arieș. Noi am găsit locul liber, curat și bine întreținut, le-am mulțumit în gând celor care se ocupă de el. Singurul minus ar fi lipsa unui wc dar am trecut cu vederea acest amănunt.

Sincer, mi-a plăcut mai mult decât la Bigăr unde n-am putut poposi prea mult din cauza lipsei de parcare.

---

VIZUALIZĂRI: 977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI